Unul dintre cele mai influente bloguri de dreapta, lansat în 4 ianuarie 2010. Scriu la Blogary: Florina Neghină, Claudiu Băcanu, Horațiu Coman, Dragoș Paul Aligică, Alexandru Hâncu, Răzvan Cucui,
Eu si cu multi altii nu mai reusim sa intelegem unde a disparut disponibilitatea de sacrificiu in numele unor principii sau cel putin apetitul pentru risc. Cu tot respectul dar treaba asta cu ONG-ul Miscarea populara suna foarte prost in momentul asta daca participantii nu isi dau demisia din PDL. Criza criza, nu mai sunt slujbe si decat sa renunti la functie mai bine faci ong decat partid ca sa fii in doua luntri?
Incercati voi sa convingeti electoratul de dreapta ca un partid e o organizatie de binefacere si o sa aveti surpriza sa aflati ca suntem mai pragmatici decat atat. Nu credem in salvatorii societatii veniti sa lupte cu balaurul nu pentru castig personal ci numai pentru aplauzele taranilor asupriti. Ne-am saturat de Don Quihote si vrem oameni care sa isi asume munca in numele propriu si a copiilor lor. Vrem oameni politici care sa stie ca pentru a trai bine nu vin ei si ne dau ci ne ajuta sa fim liberi si sa poata fiecare sa faca dupa puteri si dorinta intr-o concurenta cu un minim de fair play.
Forma de organizare in ONG e ok mai ales pentru strangerea de fonduri dar nu si ca membri PDL pentru functii. Daca o sa alerge dupa doi iepuri sigur nu prind nici unul – una la prefectura una la primarie, una pentru principii alta pentru structura teritoriala, si cu sistemul si in afara lui. Asa nu o sa culegeti decat vant si furtuna.
ONG-ul Mișcarea Populară ar trebui să reunească în jur de 20%-35% din PDL (funcție de atitudinea „noii” conduceri) avînd în vedere că primarii nu pot demisiona din partid și că, în general, în România de vină nu este cel care trimite bilețele sau fuge cu urnele ci cel care nu spală rufele în familie.
De asemenea, noua forță politică ar trebui să completeze lupta tactică pentru poziții cu o luptă pentru agenda politică a electoratului și societății civile prin care să se diferențieze de USL ca adversar strategic. Reducerea TVA, relansarea investițiilor în sectorul public prin PPP, dereglementarea, pot fi teme de discuție pregătite pentru 2016, iar pentru europarlamentare accentul pe accesul nu atît la banii europeni (de fapt ai noștri în mare măsură) ci la infrastructura de învățămînt, mediu, expertiză etc. din Europa ar putea relansa dezbaterea într-un mod interesant ți pentru alegători, și pentru politicieni, și pentru partenerii externi.
Important este însă să existe o opoziție radicala (adică nu „constructivă”) la USL și ca steagul opoziției să intre în mîinile unei structuri coerente, competente și unitare.
Sper ca reformistii sa nu se coimanesca, in speranta ca Blaga, pentru a-si salva imaginea externa, ii va propune pe lista, la europarlamentare. Blaga ii uraste prea tare pentru a se sinchisi de imaginea externa. Ii va duce cu vorba, pana va fi prea tarziu sa incerce alt proiect politic, apoi le va da un sut in fund (ii va sari din schema sau ii va pune pe locurile 10-11 pe lista).
Trebuie sa treaca peste orgolii si puritanisme si sa porneasca la treaba, impreuna cu gruparea Elenei Udrea. Cele doua grupari se completeaza foarte bine, chiar daca nu vor sa recunoasca.
Anul 2014 constituie o ocazie unica si irepetabila pentru a lansa cu succes un nou proiect politic. Au posibilitatea sa propuna, la europarlamentare, o lista imbatabila de candidati iar la prezidentiale pot veni cu o oferta de nerefuzat (aici au mai multe optiuni, inclusiv Lidia Stanciu, preferata de mine).
Daca rateaza anul 2014, in 2016 nu-si va mai aminti nimeni de ei.
Eu si cu multi altii nu mai reusim sa intelegem unde a disparut disponibilitatea de sacrificiu in numele unor principii sau cel putin apetitul pentru risc. Cu tot respectul dar treaba asta cu ONG-ul Miscarea populara suna foarte prost in momentul asta daca participantii nu isi dau demisia din PDL. Criza criza, nu mai sunt slujbe si decat sa renunti la functie mai bine faci ong decat partid ca sa fii in doua luntri?
Incercati voi sa convingeti electoratul de dreapta ca un partid e o organizatie de binefacere si o sa aveti surpriza sa aflati ca suntem mai pragmatici decat atat. Nu credem in salvatorii societatii veniti sa lupte cu balaurul nu pentru castig personal ci numai pentru aplauzele taranilor asupriti. Ne-am saturat de Don Quihote si vrem oameni care sa isi asume munca in numele propriu si a copiilor lor. Vrem oameni politici care sa stie ca pentru a trai bine nu vin ei si ne dau ci ne ajuta sa fim liberi si sa poata fiecare sa faca dupa puteri si dorinta intr-o concurenta cu un minim de fair play.
Forma de organizare in ONG e ok mai ales pentru strangerea de fonduri dar nu si ca membri PDL pentru functii. Daca o sa alerge dupa doi iepuri sigur nu prind nici unul – una la prefectura una la primarie, una pentru principii alta pentru structura teritoriala, si cu sistemul si in afara lui. Asa nu o sa culegeti decat vant si furtuna.
ONG-ul Mișcarea Populară ar trebui să reunească în jur de 20%-35% din PDL (funcție de atitudinea „noii” conduceri) avînd în vedere că primarii nu pot demisiona din partid și că, în general, în România de vină nu este cel care trimite bilețele sau fuge cu urnele ci cel care nu spală rufele în familie.
De asemenea, noua forță politică ar trebui să completeze lupta tactică pentru poziții cu o luptă pentru agenda politică a electoratului și societății civile prin care să se diferențieze de USL ca adversar strategic. Reducerea TVA, relansarea investițiilor în sectorul public prin PPP, dereglementarea, pot fi teme de discuție pregătite pentru 2016, iar pentru europarlamentare accentul pe accesul nu atît la banii europeni (de fapt ai noștri în mare măsură) ci la infrastructura de învățămînt, mediu, expertiză etc. din Europa ar putea relansa dezbaterea într-un mod interesant ți pentru alegători, și pentru politicieni, și pentru partenerii externi.
Important este însă să existe o opoziție radicala (adică nu „constructivă”) la USL și ca steagul opoziției să intre în mîinile unei structuri coerente, competente și unitare.
Sper ca reformistii sa nu se coimanesca, in speranta ca Blaga, pentru a-si salva imaginea externa, ii va propune pe lista, la europarlamentare. Blaga ii uraste prea tare pentru a se sinchisi de imaginea externa. Ii va duce cu vorba, pana va fi prea tarziu sa incerce alt proiect politic, apoi le va da un sut in fund (ii va sari din schema sau ii va pune pe locurile 10-11 pe lista).
Trebuie sa treaca peste orgolii si puritanisme si sa porneasca la treaba, impreuna cu gruparea Elenei Udrea. Cele doua grupari se completeaza foarte bine, chiar daca nu vor sa recunoasca.
Anul 2014 constituie o ocazie unica si irepetabila pentru a lansa cu succes un nou proiect politic. Au posibilitatea sa propuna, la europarlamentare, o lista imbatabila de candidati iar la prezidentiale pot veni cu o oferta de nerefuzat (aici au mai multe optiuni, inclusiv Lidia Stanciu, preferata de mine).
Daca rateaza anul 2014, in 2016 nu-si va mai aminti nimeni de ei.