Stirile zilei, linkuri, social media si offtopice – 22 ianuarie 2014

foto: nu vreau un castel în Noua Zeelandă, doar o vilă la Balcic, atît vreau

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea.

 

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Stiri

De Blogary

Unul dintre cele mai influente bloguri de dreapta, lansat în 4 ianuarie 2010. Scriu la Blogary: Florina Neghină, Claudiu Băcanu, Horațiu Coman, Dragoș Paul Aligică, Alexandru Hâncu, Răzvan Cucui,

35 de comentarii

  1. La cîți bani am băgat în tehnicăraie, net mobil, aiphoane, gadgetăraie, promovare social media, abonamente de știri, spațiu cloud și grămezi de aplicații, dacă nu găsesc ăștia din opoziție un candidat prezidențial cu șanse, Asociația Blogary îi dă în judecată pentru provocarea de cheltuieli nejustificate fără finalizare. Anul ăsta vrem scandal, război, audiență, sentimentul utilității nu al futilității. Predoiu ori își scoate prunele din gură și somniferele din dietă, ori ne dă banii cheltuiți! Glumeam. Ce legătură are Predoiu cu prezidențialele?

  2. E posibil ca siteul să meargă mai greu din cauza feedului de articole și twitter. Le-am scos de pe pagina de home. Feedul de twitter îl scot și din articolul zilnic și îl bag din nou în sidebar. Mă gîndesc să renunț la feed importer și să bag iar linkurile manual.

    1. E ceva mai bine în dimineața asta la plimbarea pe site. Încă se mai gândește destul de mult înainte de a mișca, dar nu le putem avea pe toate pe lumea asta.

  3. Intru pe blogary.ro de pe diferite “aparate”, în funcție de unde se întâmplă să mă aflu: de pe laptop, de pe desktop sau de pe telefon. Am o întrebare: sunt singurul care are dificultăți la navigarea pe pagină, de pe iPhone, de când cu ultimele modificări? Pe toate celelalte echipamente lucrurile merg bine, dar pe telefon blogary.ro este singura pagină care merge foarte greu: scroll-ul merge cu întârziere și ia o veșnicie să încarce o nouă pagină. Mergea ceva mai greu și înainte, dar acum parcă s-a dat rău peste cap.

    Să știu și eu dacă sunt singur în univers și trebuie să dau cu telefonul de pământ sau mai am și alți camarazi de suferință.

      1. Mulțumesc de răspuns. Dacă nu s-a sesizat nimeni altcineva și tu spui că ești în regulă, s-ar putea să fie de la mine.

    1. Mai am un amic care a renuntat acum ceva timp sa mai intre pe Blogary de pe iPhone; si eu aveam probleme cu Samsung (Android), insa atat timp cat intram de pe Chrome; cand am inceput sa utilizez browserul Android-ului s-a mai reglat accesul pe site.

    1. La Circ – și mai alte păreri, dar frumos exprimate, să-nțeleagă toți exclușii mentali: se cere demisia lui Băsescu fiindcă se va încăpățâna, cu ura-i caracterisitcă pe acest popor, să nu-l demită pe Opriș-STS care poartă toată vina fiindcă a făcut parte din echipa de salvatori de la garaj.

  4. Comparînd gestionarea urmărilor cutremurului din 1977 cu ceea ce s-a întîmplat şi se întîmplă încă privind accidentul aviatic din Apuseni, vorba lui Iliescu, ăştia întinează valorile socialismului.

  5. Cartarescu ieri: „românii au unul dintre cele mai scăzute niveluri ale stimei de sine dintre toate națiunile lumii. Se consideră ultimii oameni, dar asta nu-i împiedică să ducă mai departe, generație după generație, distrugerea de sine, de parc-ar vrea să ajungă într-adevăr ultimii, ca să se poată și ei defini cumva”
    Exemple practice ca ne putem auto-depasi, putem sa ne distrugem intr-o singura generatie: maternitatea Giulesti, Ionut Anghel, iar acu’ accidentul aviatic din Apuseni.

  6. Iaca, un argument circular care s-a înfipt bine în diversa opinie publică. Ponta face şi spune chestii iresponsabile, deci este iresponsabil. Dacă este iresponsabil, înseamnă că nu i se poate cere şi nu i se poate imputa nimic. „Deci”, fiindcă este iresponsabil, nu poate fi tras la răspundere.

    În mod ciudat şi paradoxal, tocmai iresponsabilitatea este cea care-l pune la adăpost. Cuiva, căruia nu ai ce să-i ceri, nu ai ce să-i pretinzi, nu-i mai ceri şi nu-i mai pretinzi nimic. Îl laşi în pace. Asta poate fi un fel de scamatorie politică dar e şi semnul unei lipse de vigilenţă publică, căci de la un politician trebuie să ceri pe măsura responsabilităţii pe care o implică funcţia pe care o ocupă acesta şi nu pe măsura responsabilităţii (sau a iresponsabilităţii) persoanei acestuia.

    În mod contrar, lui Traian Băsescu, dar şi guvernului Boc, i s-a pretins foarte mult, pentru că a vrut să facă foarte mult.

    Însă, pretenţia trebuie să fie aceeaşi, indiferent de cei aflaţi în funcţiile politice, indiferent că aceştia vor sau nu să facă, indiferent că aceştia sunt sau nu responsabili. Trebuie să ai pretenţii pe măsura funcţiei publice.

    1. Se poate argumenta ca cei iresponsabili nu trebuie lasati sa ocupe functii publice. Insa exact in exercitarea functiei publice a dovedit Ponta cat e de iresponsabil. Orice zicea inainte de ocuparea functiei publice era privit drept comentariu politic, numai „dusmanii cei rai” il catalogau ca iresponsabil.

      Dupa mine, atat puterea cat si opozitia au o responsabilitate. Drept contra-exemplu il avem pe Ponta, uitati-va cum a facut el opozitie si cum guverneaza.

  7. „Cum am auzit la televizor de avion ne-am strâns în sat şi am pornit căutarea. Am venit până la cam un kilometru de aici”, explică un sătean din Horea. „Ne-au oprit!”. „Cum v-au oprit?”. „Păi ne-au sunat şi or zis că la televizor i-or găsit pe toţi teferi şi nevătămaţi şi să nu-i mai căutăm”. Oamenii s-au oprit din cătat, dar nu s-au dus către case. A apărut şi o glajă şi urările de bine: „Slavă Domnului că îs toţi bine”. Şi apoi poveştile despre cum de s-o putut întâmpla un accident. „Cum-necum, bine că îs toţi bine”. După cam o oră, iar sună telefonul: „Mai căutaţi, că nu i-or găsit”.

  8. Şeful Salvamont Cluj, Gheorghe Frăţilă: „Salvamontul s-a putut implica mai bine. Ne asumăm o parte din vină. Nu am reuşit mulţi ani să ne impunem ca un colaborator de luat în seamă. Am fost anunţaţi ultimii. Salvamontul nu apare pe indexul de la 112. Noi aflăm ultimii. Nu suntem parte a celulei de criză. În cazul în care se întâmplă ceva, Salvamont Cluj nu este pe listă. Sunt nişte carenţe. Trebuia să batem la mai multe uşi şi să le deschidem”

  9. În ultima conferinţă, preşedintele Franţei, sub aparenţa unei deschideri faţă de Germania, a propus acesteia trei obiective, care ar avea ca scop relansarea „motorului european”. Practic, aceste obiective sunt imposibile. Este politica cea mai ipocrită şi cea mai goală de conţinut. Îţi propun o colaborare, ca să nu zică lumea că nu am propus (ipocrizia), dar îţi propun ceva imposibil, ca nu cumva chiar să şi ajungem să colaborăm (vidul, nimicul politic).

    În primul rând, Hollande a propus Germaniei o convergenţă economică, dar a anunţat imediat şi sensul acesteia, spunând că el consideră ca pe un progres faptul că Germania a adoptat salariul unic. Pe scurt, convergenţa înseamnă ca Germania să copieze modelul francez (cel al capitalismului de stat), ceea ce e politic imposibil.

    În al doilea rând, Hollande a propus Germaniei o convergenţă în privinţa tranziţiei energetice. Energia electrică în Franţa este în proporţie de 75% din sursă nucleară, pe când în Germania doar 16% provine din sursă nucleară. Franţa are vreo 58 de reactoare şi nu şi-a propus niciodată să renunţe la ele. Să zicem că şi-ar propune, dar nu ar putea. Ce să pui în loc? Cu ce suplineşti cei 75%? Cum ştie toată lumea, Germania vrea să renunţe la energia nucleară şi investeşte în tot felul de alte resurse. Deci, şi acest obiectiv este imposibil.

    În al treilea rând, Hollande a propus Germaniei relansarea „Europei apărării”. Acest proiect european a fost abandonat chiar de Franţa acum câteva decenii, pentru că Franţa vrea să fie prin forţele proprii o mare putere militară, având şi o aşa-numită politică de intimidare (disuasiune sau descurajare) nucleară. Dacă te uiţi pe harta Europei, Franţa nu are niciun interes pentru o forţă militară comună europeană. Nu o atacă nici Germania, nici Belgia, nici Elveţia, nici Andorra. E drept că de peste ocean mai pot veni în mod ameninţător ideile liberale ale imperialiştilor americani, dar cam atât. Deci, obiectiv comun fără conţinut.

    Pe scurt, iată cum se poate propune o colaborare imposibilă, iată cum să nu faci nimic în politică facând totuşi ceva, ceva formal. E o lecţie de nimic politic.

  10. Mircea Toma e penibil. Îi spune lui Tismăneanu că democrația și statul de drept sînt subiecte partizane iar singurul subiect reper, cental și definitoriu, în funcție de care sînt judecați politicienii și jurnaliștii, este Roșia Montană.

    1. In raspunsul lui pt Tismaneanu e clar ce orgasm pe hartie are baietu’. Toata lumea buna i-a acordat atita atentie, toti se-ntreaba acu’ cine e ma limbricul asta? Plus, cine mai primeste ca el scrisoare deschisa de la Tismaneanu, hm? Nostalgic dupa bauta lor cu oleaca mai multe pahare, dupa care face acrobatii logice sa arate cit de tare se poate intinde elasticul relativitatii morale.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *