Stirile zilei, linkuri, social media si offtopice – 16 ianuarie 2014

foto: party people

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea.

[wp_rss_multi_importer]

[toggle title=”Blogary pe Twitter” state=”open” ][/toggle]

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Stiri

De Blogary

Unul dintre cele mai influente bloguri de dreapta, lansat în 4 ianuarie 2010. Scriu la Blogary: Florina Neghină, Claudiu Băcanu, Horațiu Coman, Dragoș Paul Aligică, Alexandru Hâncu, Răzvan Cucui,

35 de comentarii

      1. Prost normal ca nu e, chiar si numai pt ca a fost reales dupa ce n-a facut NIMIC pt tara. Ok, sa zicem ca a facut-o intentionat – vorba lu’ tanti Hillary: ce mai conteaza acum? Important e ca Ozero e presedinte cu o gramada de puteri executive si e incompetent si iresponsabil. Nu e impeachable?

  1. Am dat peste o chestie inedită: Primăria unei comune îi invită pe localnici să depună contestații la deciziile de impunere primite din partea casei județene de asigurări, oferindu-le și asistență juridică de specialitate. (Da, bine, puterea legislativă cu cea executivă nu-s totuna, dar nu asta mă frapează, ci faptul că n-am auzit nimic-nimicuța în presă.) Ori primarul din Gugești e tare, ori CAS-a Vrancea e condusă de cine nu trebuie.
    „Vatră Vasile
    Primarul comunei Gugești
    ANUNȚ FOARTE IMPORTANT !
    În atenţia tuturor cetăţenilor din judeţul Vrancea care au primit din partea Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea Decizii de impunere din oficiu privind stabilirea obligaţiilor de plată la FNUASS.
    Precizăm că aceste Decizii pot fi contestate, termenul limită de depunere a Contestațiilor este de 30 zile de la primirea Deciziilor de impunere. Venim în sprijinul dumneavoastră cu modelul de contestație și modelul de suspendare a actului administrativ fiscal.
    – descarca modelul de Plângere CAS catre Tribunalul Vrancea”.

  2. Abia acum am citit și eu interviul lui Seb Ghiță de pe bursa.ro. Băi, dar ce frumos le minte rechinică ăsta! Zece clase peste Veve, la abureală!

    1. Are o adevărată strategie politică şi economică:

      „Să creştem odată cu ţara! Iar dacă nu ne mai încăpem în piele, să ne măsurăm cu alţii din Europa şi din lume. România va avea nevoie de lupi tineri la Bruxelles şi în alte capitale europene. Dacă rămâi în România, eşti doar un ţânţar european!”

      Să trimitem lupii la Bruxelles, să nu stăm ca ţânţarii în ţara noastră. Să devenim din ţânţari lupi. Retorica nu e întâmplătoare. Ţânţarul suge, e un parazit. În ţara ta, la nivel naţional, sugi iar la nivel european prădezi.

      1. Mai jos pe aceeasi pagina, un interviu cu ambasadorul Belgiei la Bucuresti care spune cum se vad lucrurile din celalalt unghi, al investitorilor: „Ţara dumneavoastră trebuie să treacă de promisiunea economică şi să devină cu adevărat o economie emergentă. În acest sens, cred că autorităţile trebuie să îmbunătăţească funcţionarea statului de drept, infrastructura şi capacitatea adiministrativă. Ştiu că autorităţile şi guvernul au câteva iniţiative în acest sens, însă ele trebuie să devină priorităţi şi să se concretizeze. Pentru companii, cred că este foarte important ca justiţia şi, în speţă, instanţele de judecată să lucreze prompt şi obiectiv, iar legislaţia să nu fie schimbată la fiecare şase luni. Cu cât curţile de judecată îndeplinesc mai puţin aceste criterii, cu atât activitatea companiilor este afectată sau întârziată.”

  3. MRU: „Este inadmisibil să îţi aperi clientela de partid şi întreagă tagma acuzând procurorii că instrumentează dosare politice. Nu este demn, nu este civilizat.

    1. Când eram mici și băteam mingea pe maidanul cartierului aveam o vorbă: “nu umblă cu bomba”. Adică, ăștia mai slabi le impunem celor mai puternici să fie civilizați, să nu șuteze prea tare mingea, că ieșea cu nenorociri. Cam așa se comportă și ăștia acum. După ce bandiții ăi mai mari le-au rupt porțile improvizate, i-au bătut, i-au scuipat, le-au furat mingea de treișcinci și banii de Brifcor, tot ce pot face e să le repete că nu umblă bomba.

  4. ”Avand in vedere faptul ca Presedintele Romaniei a demarat procedura pentru organizarea si desfasurarea referendumului national pentru organizarea in Romania a unui parlament unicameral, prin anuntul public din data de 24 septembrie 2009, trebuie luate de urgenta masurile necesare, atat legale, cat si tehnice, pentru a se putea organiza in conditii optime acest referendum si pentru a se profita de oportunitatea realizarii simultane a acestui demers constitutional cu cel al desfasurarii scrutinului pentru alegerea Presedintelui Romaniei, stabilit, prin Hotararea Guvernului nr. 985/2009 privind stabilirea datei alegerilor pentru Presedintele Romaniei din anul 2009, la data de 22 noiembrie 2009, ceea ce ar determina o reducere a cheltuielilor aferente acestor procese electorate cu aproximativ 15 milioane de euro.”

    1. Spam time: Am
      putea sa ne incarcam telefoanele mobile prin frecare! Fenomenul care cauzeaza un soc puternic cand atingem metalele dupa
      frecarea pantofilor de covor poate fi valorificat intr-o zi pentru incarcarea
      electronicelor personale. Efectul are loc atunci cand frecati un pieptan de par
      si acesta sta ridicat.

        1. telefon n-au, maică. Păcat.

          Să-ți spună cineva, o doamnă bine (există și alte doamne bine), cum este să ai o geantă pe umăr, doo sacoșe și o umbrelă când sună în geantă peria de păr.

          Sau poate, funcția creând organul, or să ne mai crească niște brațe.

  5. Omul ăsta nu cunoaște sensul expresiei ”a fi mai catolic decît Papa”:

    Boc, despre comasare: UE spune nu, dar Romania vrea sa fie mai catolica decat Papa

  6. Miron Damian
    Dacă înțeleg bine, toată chestia asta cu guvernul maghiar care se-apucă să cumpere Ardealul la hectar a apărut de la declarația unui funcționăraș din ambasadă. Mă întreb, ce își închipuiecei care l-au crezut, ce scenariu își fac? Vine Orbán Viktor cu grăbire, seacă Mureșu’ dintr-o sorbire, și cumpără hai, 100.000 de hectare prin Arad (să zicem), că doar nu în Călărași. Ce pleașcă pe proprietarii de terenuri de-acolo!! Și mă întreb ce va fi în capul contribuabilului maghiar, deloc mai fericit ca al nostru, cu guvernul său dând bani aiurea. Dar, să zicem, cumpără zeci, sute de mii de hectare. Și-apoi, ce va face cu ele? Stă și se uită la el? Face party-uri enorme, cu gulaș, ca să se enerveze românu? Cultivă ardei pentru paprika, chestie absolut tragică, se știe? Îl călărește, spre oroarea sentimentului nostru patriotic? Ce face cu el, serios?

    Nu, dacă nu se înțelege asta până acum, proprietatea e una, jurisdicția e altceva. Terenul poate fi vândut, își schimbă proprietarul, nu țara. Devine teren al vreunui maghiar, nu teritoriu al statului maghiar. Dacă proprietarii terenurilor ar fi putut să transfere și jurisdicția, am fi avut deja o bună parte din Ardeal, dacă nu la unguri, la nemți…

    Mă întreb ce va fi fost și în capul funcționarului respectiv. Poate e unui cu același cap pătrat, care trăiește pe la 1880 și a și văzut Ungaria mare făcută prin achiziții de terenuri. Dar, de dragul amuzamentului, mă gândesc că a fost un un pișicher, un glumeț fără scrupule: omul a stat și s-a gândit, ce-ar fi să-i bag eu pe ăștia în priză? O mică declarație, să vezi cum sar toți, ca nebunii. Și-a reușit, dragul de el.

    1. Problema era deci una a relaţiilor bilaterale şi nu una economică. Un semnal, o simplă declaraţie din partea unui funcţionar de acelaşi rang ar fi fost mai mult decât suficient. Dacă pentru fiecare declaraţie provocatoare din partea altui stat faci o lege, mai ales o astfel de aberaţie, atunci arăţi că eşti prost şi slab. Aşa se întâmplă când pui pe unul ca Titus Corlăţean la externe. Nu e de mirare că această declaraţie a produs o panică printre mai toţi politicienii. Ăsta e nivelul. Ce se va întâmpla când ne vor declara război găgăuzii? Aud că nu mai e mult.

  7. iunie 2002, partidul lui Emil Constantinescu. Ha! Au zis cuvântul „dreapta” doar de două ori în patru fraze. Dar marchează un punct pentru neologismele din ultima propoziție.

    Potrivit fondatorilor, scopul principal al Actiunii Populare este de a „identifica si promova caile de realizare a unitatii opozitiei democratice de centru-dreapta intr-o constructie politica apta sa echilibreze spectrul politic romanesc”, care va purta, in cazul concretizarii acestui demers, denumirea de Partidul Popular. Mandatul asociatiei este, conform statutului, unul de un an in care se va incerca aducerea la masa dialogului a reprezentantilor formatiunilor de centru-dreapta. „Propunem negocieri transparente si nu in spatele usilor inchise, pentru ca interesul pentru viata politica sa renasca. Vrem sa sensibilizam si sa facem ca opinia publica sa constientizeze ca ideea de centru-dreapta de nuanta populara este una eficienta. Stim ca exista un interes real pentru realizarea unei singure voci monodice si nu polifonic nearmonizata”.

      1. Una și mai tare. Sau mai tristă. Din 2000. Articol din Formula As.

        „Este posibil un „pol de dreapta”? Evenimente spectaculoase, ca greva profesorilor, sau senzationale, precum demisia din Pd a ministrului Apararii Nationale, d-l Victor Babiuc, au facut ca analistii sa dea putina atentie unui eveniment politic major: incercarea Aliantei Civice de a reface gruparea partidelor de centru-dreapta ce s-a impus ca principala forta de guvernare dupa alegerile din 1996. Miercuri, 16 februarie a.c., reprezentantii Pntcd-ului, Pnl-ului si ai Ufd-ului s-au reunit sub medierea AC pentru a incerca formarea unui „pol de dreapta”, a carui misiune expresa sa fie contracararea Pdsr-ului, partid ce, dupa trei ani de opozitie „constructiva”, a revenit in topul optiunilor electorale, parand de acum castigatorul detasat al viitoarelor alegeri generale. AC si-a motivat initiativa pe teza – lansata deja de strategii politici ai Puterii – ca o eventuala revenire a Pdsr-ului la guvernare ar insemna izolarea Romaniei in raport cu Vestul, pierderea trenului spre NATO si UE. Grava reducere a audientei electorale a Cdr si a partidelor din alianta condusa de ea a fost pusa – paradoxal – pe seama „atacurilor violente” ale reprezentantilor Pdsr-ului la adresa Puterii.”Este important ca noi sa ne strangem la un loc pentru a putea face fata violentei atacului care vine dinspre Pdsr. Violenta pe care nu am intalnit-o decat in anii 1990 si 1991. AC isi propune solidarizarea tuturor fortelor politice democratice care ofera garantii continuarii reformei si integrarii in structurile europene. Nu ne propunem sa inlocuim o coalitie cu o alta coalitie, o Conventie cu un alt tip de Conventie. Noi am ajuns impreuna la concluzia ca ne trebuie o strategie comuna pentru aceste alegeri, pentru a evita pericolul ca tara sa fie guvernata de acele forte care au fost la putere pana in 1996. Victoria nu poate fi decat comuna”, a declarat presedintele AC, Ana Blandiana”

        1. Același articol:

          „Nimeni nu speră, desigur, ca acestea [discuții] sa se finalizeze prin semnarea unui nou protocol de alianta, printr-o regrupare clara si marcata a partidelor ce se proclama de dreapta. Nu s-a gasit, practic, nici o forma concreta de colaborare integrala si ferma la viitoarele alegeri. Propunerea de sustinere, la testul „localelor”, a candidatilor cel mai bine plasati in turul secund este una fireasca, aproape de la sine inteleasa. Mult mai dificil de aplicat este proiectul unui pact de neagresiune intre formatiunile dreptei, la alegerile generale, pentru ca de liste comune nu va mai fi probabil vorba. „Polul de dreapta” ar putea avea sanse numai daca, pentru constituirea acestor liste, s-ar apela la o reinnoire masiva a „actorilor”, multi dintre cei in functiune fiind deja blamati pentru incompetenta, indolenta sau coruptie. Realizarea unui astfel de proiect este o imposibilitate, intre partidele dreptei existand o concurenta dura, alimentata in multe cazuri si de idiosincraziile personale ale liderilor. Ca si in cazul stangii, majoritatea partidelor romanesti de dreapta sunt „partide pentru lideri”, orientarea ideologica – si programele de guvernare aferente – contand mai putin. Partidele de dreapta s-ar putea eventual reuni in sprijinirea unui candidat unic la presedintie, datorita posibilitatii turului secund la care participa numai cei plasati pe primele doua pozitii din topul prezidentiabililor. Liderii de dreapta, cu veleitati pentru ocuparea fotoliului prezidential, ar ceda atunci firesc in favoarea aceluia dintre ei care a adunat cele mai multe voturi.”

          1. Cu alte cuvinte, nimic nou sub soare, istoria se repetă, n-am învățat nimic din lecțiile trecutului. Barbu, dacă te duci ceva mai în spate, la anii patruzeci, și încerci să faci abstracție de ocupația sovietică, nu cam tot aia găsești? În altă ordine de idei, ca să invoc un clișeu drag mie, fi-miu, acum cîteva seri, strigă la mine din baie (că pe el îl apucă filosofia stînd pe tron): „Mami, am auzit ceva despre un om, cred că îl cheamă Băsescu, care a împușcat pe cineva?” „Auzi, tu îmi spui ceva sau mă întrebi?” „Ăăăă… îți pun o întrebare. Cred.” „Unde ai auzit tu de Băsescu că a împușcat pe cineva?” Pauză. Pauză. „N-am auzit. Dar e adevărat?” (Băi, și fi-miu nu se uită la Antene, da?! Pe lîngă că n-are decît opt ani.) „Nu, nu e adevărat. Iliescu îl cheamă pe cel care a pus să fie împușcat Ceaușescu, ca să-i ia locul.” Scurtă pauză. „A, deci Ceaușescu îl chema. Bine, poți să vii să mă speli.” Morala: nu contează atît ce spui, cît ce poate să audă mintea neșcolită.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *