foto: e din 28 ianuarie 1990, că din 12 ianuarie nu am găsit. 12 ianuarie a fost prima oară cînd susținerea mea pentru Iliescu a scîrțîit (aveam 14 ani și 4 luni). În 29 ianuarie 1990 aveam să trec definitiv cu arme și bagaje în tabăra lui Căposu. Așa îi ziceau colegii mei de școală, cînd se uitau la mine ca la cel mai șocant extraterestru, deși eram golan din gașca de golani: Căposuuuu???? Ești cu Căposuuu??? A fost prima ruptură gravă dintre mine și societate. Învățam foarte bine la școală, însă eram din grupa golanilor cu probleme la purtare și frecvență, care jucau fotbal și mameleau la practică agricolă și în curtea școlii, if you know what I mean. Ei bine, din one of the most popular hooligan, după ce colegii au aflat că sînt cu Căposu, am devenit brusc un intelectual ciudat la care colegii se uitau ciudat și îl împungeau cu degetul să vadă dacă e real. Colegii mei, copii de 14 ani, de clasa a VIII a, erau speriați de moarte, îngroziți, nu exagerez, de tot ce înseamnă sau are legătură cu monstrul extaterestru zombie și criminal Căposu.
Pentru cine nu mai ține minte, în 12 ianuarie 1990 s-a cerut scoaterea PCR în afara legii și Dumitru Mazilu a încercat să-i tragă preșul de sub picioare lui Iliescu. Întotdeauna puterea a fost o afacere între comuniști, ”forțele democratice” au fost de decor sau masă de manevră. Nu s-a schimbat nimic în ultimii 24 de ani.
Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea.
[wp_rss_multi_importer]
[toggle title=”Blogary pe Twitter” state=”open” ]Tweets by @Blogary_[/toggle]
[toggle title=”Blogary pe Facebook” state=”open” ]
[/toggle]
Aaaha! Deci Ponta a fost în Italia, iar Berlusconi tocmai ce-a declarat că ar putea candida la europarlamentare din partea României. Abia acu’ se leagă – ptiu, mă scuzaţi 0049 – dacă nu se pot prezenta cu Năstase, un penal tot tre’ să aibă pe liste.
Ăsta minte cum respriră. A zis Italia? A fost Suedia. În fond, e și mai social-democrată.
I-o fi dat, in sfarsit, Antonescu numele sanatoriului unde se trateaza.
Italia scrie şi în toată presa.
Iacătă beleaua! Crin Antonescu fu aci, dar Victoria Nuland nu cu el avea treabă.
Ce nu spune niciun politician şi niciun partid politic din România (a spus-o, e drept, Traian Băsescu de vreo două-trei ori dar ezitant, cu un sfert de gură, ceea ce nu-i stă în fire) e că libertatea, dreptatea (justiţia), democraţia sunt condiţii ale prosperităţii. Altfel, oricât s-ar amăgi şi s-ar minţi omenirea cu tot felul fel de sisteme de tip comunist, nu se poate.
Asta trebuie să fie lecţia civica, educaţia civică, educaţia pentru democraţie. Pentru că trăim în mod fatal împreună, pentru că suntem fiinţe sociale, avem nevoie de un sistem de reguli care să reglementeze această „fatalitate” socială. Acest sistem previzibil, democraţia, trebuie să asigure libertatea fiecăruia şi, în acelaşi timp, să sancţioneze, să aibă în vedere responsabilitatea care decurge din această libertate.
Democraţia este reglementarea vieţii în comun, o chestiune practică, garanţia libertăţii fiecăruia. Cu cât este mai multă libertate, cu atât este mai multă prosperitate. Altfel, nu se poate. Asta trebuie să fie lecţia. Asta trebuie spus. Asta trebuie să fie educaţia pentru democraţie.
Cealaltă educaţie, ceea ce s-a făcut şi se face la şcoală, nu prea are legătură cu democraţia. Poţi să fii doctor în orice dar din punct de vedere democratic să fii analfabet sau, mai mult, comunist militant, adică să nu dai doi bani pe libertate şi pe binele comun.
Pentru democraţie, totul e cum se face acea educaţie şi ce anume se face. Noica era tare pornit împotriva proliferării criticii literare. Aceasta nu te ajută să faci filozofie, adică să gândeşti, adică să gândeşti critic, să-ţi exersezi libertatea de gândire. Critica literară e analiza repetitivă a ceea ce este, a orice. Nemulţumirea lui Noica poate fi extinsă şi la educaţia de astăzi. Nimic din ce se face astăzi nu predispune la a gândi pe cont propriu. Nimic nu ajută democraţiei. Orele sterile de educaţie civică nu pot face asta. Cele două materii, logica şi filozofia, care ar putea ajuta, sunt făcute foarte prost şi sunt cvasi-inexistente. Scopul unei educaţii bine făcute este să te înveţe să fii liber.
Un om „bine educat”, adică un om liber, un om care a învăţat să gândească singur, care pricepe orişicât pe ce lume trăieşte, va înţelege că statul nu e decât o convenţie necesară, un contract între oamenii liberi, că statul în sine, statul pentru stat, nu există, iar, dacă nu există, nici nu posedă nimic, iar, dacă nu are nimic, atunci nici nu poate să dea de la sine nimic, înţelege că politicienii în sine nu sunt nimic, ci doar slujbaşi trecători ai acestei entităţi care în sine nu e e nimic, ci doar o convenţie a oamenilor liberi etc. etc.
Politicienii sint, intr-o mare masura, imaginea alegatorilor. De-aia-i vezi asa.
As incerca, macar pentru restul vietii, un alt sistem de votare. Unul in care sa poata vota doar cei care contribuie net la buget cu minim 1000 ron / an (asta fiind o contributie ce corespunde unui salariu undeva in zona salariului minim pe economie, poate chiar mai mic).
Esti pensionar? asta e, ti-a trecut vremea, lasa tinerii sa-si hotarasca viitorul. Esti bugetar? bun, in felul asta vei constientiza ca esti in slujba societatii, nu in virful lantului trofic. Asistat social? si ce-ai mai vrea in afara sa votezi, sa-ti inmoaie cineva posmagii?
Atunci cind voteaza doar cei care stiu ce inseamna banul muncit, se pot schimba multe. N-o sa mai vezi infractori in parlament, nici aburici, nici legi cretine, nici imunitate in fata legii, nici ulei, faina si galeti in saptamina alegerilor, nici autostrazi de 4 ori mai scumpe decit in occident, nici ciini pe strazi. Pentru ca cei care platesc o sa aiba si pretentii pe masura importantei votului lor. Acum, ce pretentii au aia care „asteapta”? „sa li se dea”. Atit.
N-aveti voi norocul ala sa vedeti ce pretentii am eu…
„Politicienii sint, intr-o mare masura, imaginea alegatorilor”.
Dacă ar fi așa, am avea o prezență ridicată la vot. Când colo, din 2000 încoace numărul celor care nu vin la vot în turul doi al prezidențialelor e mai mare decât numărul de votanți al celui care câștigă. Ne apropiem repejor de momentul în care un președinte va fi desemnat prin votul a un român din patru.
Despre parlamentare nu mai zic, s-a vorbit foarte mult.
Concret: cum demonstrezi legătura dintre populație și identitatea politicienilor? Ce impact are un votant PSD asupra formulei de conducere din PSD? Există ONG-uri care, prin relaționare cu un partid, să-i zică respectivului „noi suntem votanții tăi, asta credem, asta vrem, etc.”? Cum determini tu ce candidat va pune PDL la tine în colegiu peste patru ani?
Comentariul „guest” de mai sus e al meu, trebuie ignorat, citisem greșit ce scrisese Gramofonu’.
Pe Disqus se pare că nu se pot șterge comentariile.
Boii voteaza boi, hotii voteaza hoti, cersetorii voteaza milogi. Asa se creeaza „imaginea alegatorilor”.
Vorbesti de conducerea PSD, de candidatul PDL…cui ii pasa de astia? sistemul asta timpit de limitare a candidatilor trebuie sa dispara; depui o cautiune de 500 de euro, pe care o pierzi daca nu obtii minim 10% din voturile exprimate, si candidezi unde vor muschii tai, cu conditia sa ai domiciliul si locul de munca in circumscriptia respectiva. Aaaa, esti „de meserie politician”? sorry, nu ai drept de vot, ca traiesti din banii contribuabililor, si nici dreptul de a fi reales, pentru ca n-ai loc de munca privat si nu esti contribuabil „net”.
Cum ii reglementezi activitatea unui parlamentar?
Depunerea de catre un candidat a mapei de intentii – cum trebuie sa sustina sau sa se opuna unor proiecte.
Vot electronic (care va permite, astfel, organizarea de referendum-uri locale sau nationale extrem de ieftin, si-i va permite parlamentarului extinderea „mapei”).
Ai facut altceva decit ai declarat initial? demis, tribunal, puscarie.
N-ai facut? amenda.
Cu un astfel de sistem „nu contribui nu ai drept de vot” ai da munitie grea stangii, ai sa auzi numai: „inegalitate, voteaza doar bogatii, ne-am intors in timp, feudalism bla bla” si uite asa te trezesti iar cu proletari revolutionari. Solutia este, parerea mea, sa ai un stat atat de mic si cu o influenta asa mica asupra economiei incat nici sa nu mai conteze prea mult politicienii.
N-am zis „bogatii”. Poti sa votezi si daca ai un salariu net de 700 ron / luna. Singura conditie e sa muncesti pentru banii aia.
he, he, he, de când zic eu pe-aicea de votul cenzitar…. Cu pensionarii discuția ar fi mai largă, pt că unii dintre ei continuă să aibă alte venituri, proprietăți și interese pentru copiii lor și pentru că au contribuit anterior la bugetul de stat,(de ex. doar cei cu adevărat cretini doresc să le scadă prețul apartamentelor din cauza haitei de câini care mușcă ziua și latră noaptea pe aleile blocului etc.)
Dar da, ideea este că numai cei care au ce pierde din munca lor, dacă votează iresponsabil, ar trebui să voteze.
Am pus comentariul tău pe Facebook și ne face o doamnă idioți pe-acolo.
Probabil e foarte famigliarizata cu termenul.
De fapt, are dreptate. Sintem idioti, ca muncim si-i tinem in brate pe toti. Si cind vine vorba de vot vom fi mereu mai putini decit „ei”. Tot timpul, cei tinuti in spate vor fi mai multi decit cei care muncesc.
Vot universal = furt universal: toti profita de munca a 3 milioane.
Si sa n-aud texte cu „si pensionarii au muncit, de ce sa nu voteze” etc. Pentru ca au avut drept de vot cit au muncit, iar sistemul de pensii de ei ar fi creat, iar cei care voteaza se vor gindi si ca se vor pensiona intr-o zi.
De pe net:
Sunt obosit…
SUNT OBOSIT … INTR-ADEVAR
SUNT OBOSIT
De citiva ani dau vina pe suparari, lipsa de vitamine, poluare,
dieta si o multime de boli care te fac sa te miri ca viata mai
merita traita. Dar acum am descoperit ca nu astea sunt motivele.
Sunt obosit pentru ca muncesc prea mult.
Populatia tarii este de 23.228.587 de oameni,
din care 7.859.889 sunt pensionari.
Mai ramin 15.368.698 care sa munceasca.
In scoli sunt 4.813.999.
Mai ramin 10.554.699 care sa munceasca.
2.674.917 sunt someri, iar 5.001.003 lucreaza in
administratia de stat.
Mai ramin 2.878.769 care sa munceasca.
1.758.832 sunt in armata.
Mai ramin 1.120.437 care sa munceasca.
374.952 sunt in puscarii, 425.687 in spitale, iar 320.156 lucreaza in administratiile locale.
Mai raman 2 (doi) oameni care sa munceasca.
TU si EU.
Iar TU STAI si citesti chestia asta.
NICI NU MA MAI MIR CA SUNT ASA DE OBOSIT!
:)) Ălora care au pensii private le dai voie? Dacă Dorel cu 700 RON decide că n-are chef să mai plătească pensia lu boșorogu de prof universitar, e OK?
Am verificat, e familiarizată bine de tot.
De ex, i se pare inteligent Patrick de Hillerin cu textul:
„Ceea ce fac SUA acum nu este suficient. Sugerez să trimită niște pușcași marini pe la fiecare român pe-acasă și să ne pună să jurăm cu mâna pe biblie că nu am fraudat la referendum, că nu facem presiuni asupra justiției, că ne plătim taxele și impozitele, că suntem dedicați valorilor democratice, că ne-am tăiat unghiuțele și că avem batistuțele curate. După aia să ne trimită la muncă, băi, că nu ne-au laut doar pentru că suntem frumoși și deștepți!
A, deci n-am greșit cu vacă toantă.
Întrebări existențiale:
În 2012 ne-a vizitat oficial Gordon, acum doamna Nuland. În ritmul în care se mişcă USL, în trei ani avem şansa să-i primim pe toţi oficialii americani pe externe.
via Ja Ga
Total greşit citatul. Era, de fapt: Degeaba mă încolţeşte Băsescu politic, de stau cu spatele la perete, că gura o am pe partea opusă.
Încet, încet ne specializăm. Nu știu dacă e avantajos să iei exegeza lui lui N0049, că scrie mult. Ocupă-te de vreunul din opoziție, că ăștia nu spun nimic, un chilipir. E ca și cum ar pica la teză pe rândul tău Somnoroase păsărele și pe rîndul celălalt, Baltagul. Ai schimba?!
Întrebarea pare frivolă, dar e serioasă: după ce te-ai declarat cu Coposu, ai mai avut acelaşi spor la mamelit?
Simona Maria Popescu
„De 24 de ani stăm și așteptăm ca poporul să se deștepte, să aleagă progresul și domnia legii, să voteze cum trebuie și să-și bage mințile-n cap. În tot timpul ăsta, prea puțini au fost preocupați de educația civică și economică a poporului, de informarea corectă și echidistantă a poporului, de contracararea propagandei comuniste. Nu prea poți blama poporul pentru halul de incultură civică în care zace. Că n-a avut de unde să-și ia cultura aia, da?! Nu-i de-ajuns să spui ”noi suntem fini intelectuali, am citit biblioteci în latină, suntem educați și manierați, și vă spunem că trebuie să ne votați pe noi pentru că ceilalți sunt câh”. Dacă te limitezi la atâta, bibliotecile alea îți folosesc strict personal. Nu deștepți pe nimeni.”
Dragoș Paul Aligică
„Imi pare rau ca nu pot impartasi cu totul entuziasmul relativ la vizita d-nei Nutland. Sigur, e un semnal pozitiv: Slaba, dezorientata si confuza – asa cum e politica externa sub administratia Obama – iata ca totusi reuseste sa mentina interesul pentru Romania si sa dea semnale tarilor din jur ca ii pasa si nu renunta. Asta e bine. Pe de alta parte, ar trebui sa fie clar ca SUA nu detine mijloace magice si misterioase de a rezolva chestiuni interne ale Romaniei pe care poporul roman e incapabil sa le rezolve- in ciuda mitologiei care sugereaza ca le-ar avea. De exemplu, in plan mass media: Daca geniile politice asociate cu reformismul, PDL si Basescu nu au fost in stare in toti anii de guvernare sa-si creeze niste platforme media prin care sa contracareze propaganda impotriva lor, e greu ca ca produci echilibrul de putere mediatica necesar aparitiei conditiilor unui discurs public moderat si presei independente. E fapt. Principiul echilibrului puterilor si contraponderilor functioneza peste tot, in toate domeniile. Independenta presei apare in conditii de contrapondere si competitie intre fortele sociale si politice contrare ce se manifesta in discursul public, nu apare asa, prin decret: Hai sa fie presa independenta! Si presa independenta se facu. Ce sa faca America? Sa ne faca trusturi de presa? Sa ne faca televiziuni? Sa explice a enspea oara geniilor ce fusera ani de zile la Putere rupandu-se in figuri de mari politicieni, de ce o forta politica serioasa are nevoie de institutii de presa? In planul independentei justitiei, la fel: Ce poate sa faca America daca pe romani in doare in 14 de chestiune? Si asa mai departe. Sa fim seriosi. America a dat un semnal. Dar de aici si pana la entuziasmul si speranta cu care e primit acest semnal in tara, e mult.”
Eu din 12 ianuarie nu am inteles nimic.
Prin 29 ianuarie abia, dupa interventia IMGB, am trecut cu „istoricele”.
Tin minte ca o cucoana de istorie ne-ridicat in fata clasei pe cei 3-4 insi caposi si ne-a tinut o mica morala fesenista (probabil avea experienta sedintelor de infierare). Domnul Iliescu in sus, domnul Iliescu in jos … (ma rog, vorba vine, in jos sigur nu).
Nu mi-a plăcut Iliescu de când am pus ochii pe el. Zi-i instinct de muiere.
În schimb, m-a prostit Câmpeanu. Ce vrei, instinctul meu de muiere era ocupat cu Papașa 😀
Este incredibil acuma si totusi Nea Nelu a cistigat in Mai, in duminica orbului. Si punctul 8 de la Timisoara? Asta-mi aduce aminte de o chestie povestita de Bocsa: un badea Ion ii spunea ca legile noastre sint ca niste cutite de argint – faine, da’ nu taie deloc.
Nu-i deloc incredibil. Poporul era bine spălat pe creieri. Și acuma este.
Și, dacă ne uităm la cum votează popoare care au avut mai multe șanse la informare, în țări unde democrația n-a fost vorbă goală, chiar nu putem blama poporul român. Românii trăiau în noapte și frig, prostiți de propaganda comunistă, educați să nu le dea multe prin cap. Excepțiile au făcut revoluția, nu poporul.
Zi Obama direct, nu te sfii!
Cu revoluţia e un pic mai complicat, la noi, practic, s-au luptat Securitatea şi Partidul pînă la ultimul poporean participant.
Iar excepţia a fost în afară, respectiv Reagan, care a reuşit, împreună cu aliaţii, să demoleze blocul sovietic est-european. Fără el n-ar fi existat nici un decembrie ’89, aşa cum Praga şi Budapesta n-au putut schimba nimic în ’69 şi ’56.
Dap. Și te ajută, dar nu-ți bagă-n traistă.
De fapt, eu mă-ntreb de ceva vreme dacă noi chiar am vrut să fim chiar atât de ajutați. Și tind să cred că nu.
Un Iliescu cu față umană, un program mai lung la teve, cozi mai mici la portocale ar fi fost de-ajuns pentru foarte, foarte mulți.
În august 2012, un sondaj de opinie dădea un infernal procent, 53%, al celor care cred că era mai bine în comunism. În plină lovitură de stat!
Cum ar veni, întîi foamea să ne-o astîmpărăm, mai pe urmă vedem noi cum e cu legile şi statul de drept. De libertate de exprimare nu mai zic, că la înjurături era liber şi înainte de ’89. Cu singura condiţie să nu fie adresate conducerii şi sistemului.
Mie nu mi se pare deloc incrediibil că a cîștigat, victoria lui a fost normală și previzibilă. Cine prelua statul, partidul, securitatea armata și televiziunea cîștiga, indiferent
Erai căpos de mic.