foto: USS Arizona
Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.
[divider]
14:17 – INTERCEPTĂRI. Circuitul mitei spre conturile fraților Mazăre, ordine nelegale date subordonaților
[divider]
ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)
ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)
[divider]
Facebook Comments
Sabina Fati se intreaba in RL/R22 daca ‘Pot decide magistrații cât mai durează mandatul lui Ponta’. Si da-i frate cu o polologhie despre eventuale fire intre CtrlV si toti maharii pe rol.
O fi, insa e ‘long shot’: dureaza, trebuie dovezi, jdemii de infatisari. Se plictiseste Ponta de functie pina il dovedesti pe chestia asta.
Intreb si eu ca prostu’: chiar nu exista ceva mai simplu (de ex ‘obstruction of justice’) in codul penal mioritic?
Se cunosc deja declaratiile timpite si frecvente ale lui Victoras in care ataca justitia. De ex chiar azi a promis ‘dreptate’ baronilor PSD, bineinteles dupa ce pleaca Zmeul de la Cotroceni.
Pai in orice tara normala asta s-ar chema ‘obstruction of justice’ si-ar zbura repejor din functia de PM.
Neam fără noroc, unde-s castani înfloriți, nu-i justiție, unde-i justiție, e zăpadă și ziua mică.
Cu riscul tigailor in cap, va spun acum, pe intuneric, ca nu se vede: osteneala mutatului e rasplatita cu meschina satisfactie de a trai intr-un mediu mai putin vulgar. Adica tuseele se fac cu manusi. E mult, e putin? Nu situ, dar cam atat e.
Aş zice că asta se cheamă contituire de grup infracţional.
Frumos gest, presedintele George Bush viziteaza la spital victimele atentatului de la Fort Hood, fara garda personala si tam-tam:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=652206468140249&set=a.196948513666049.54820.100000527040902&type=1
Liderii grupărilor din opoziție au de ales între:
– a lupta să ajungă la putere, cu riscul de a pierde și controlul opoziției și a ieși din politică
– a păstra status quo-ul și lupta deschisă kentru controlul opoziției, adică Zponta președinte.
Să mă explic.
Dacă opoziția cîștigă președinția, noul președinte va deveni liderul opoziției („dreapta”) și va elimina din jocul politic foștii rivali de pe dreapta (dacă va fi Predoiu sau MRU, Antonescu, Băsescu și Udea sînt out, dacă cîștigă Boc sau Udrea, Blaga și liderii PDL sînt out.
Un caz special e Udrea, care nu are carieră politică proprie, nu există ca pm politic de dine stătător, e total dependentă de Băsescu. Dacă Băsescu pierde controlul dreptei, Udrea e out din politică și nu numai. O sfîșie haita PNL/PDL, politic, economic etc
Noul președinte, de dreapta, va prelua controlul și conducerea întregii drepte și își va impune gruparea in dauna liderilor celorlalte grupări, care vor fo scoși din joc și grupările lor înghițite.
Dacă cîștigă Ponta sau orice președinte care nu are pretenții la conducerea dreptei, lupta pentru preluarea dreptei rămîne deschisă și actualii lideri rămîn în joc.
Ce e de preferat pentru ei? Să cîștige dreapta și ei să iasă din politică sau să poardă dreapta și ei să rămînă în joc?
– Dacă mă iubești și vrei să-mi fie bine, lasă-mă să plec cu altul!
– Mai bine te omor! Ori cu mine, ori moartă!
Asta e situațiunea.
Liderii și grupările dreptei vor lupta pe viață și pe moarte pentru controlul dreptei, și dacă nu vor tranșa lupta în următoarele luni, vor prefera un status quo, adică Ponta președinte. E preferabil să negociezi cu Ponta din postura de lider al opoziției decît să ieși complet din politică, cu toate riscurile reputaționale, economice și juridice care decurg de aici.
Trebuie să înțelegem că liderii dreptei, cînd vorbesc de victoria dreptei, vorbesc de victoria lor, nu de victoria dreptei fără ei în moț, fără ca ei s-o controleze. Niciun politician al dreptei nu speră la o victorie fără el, fii dcă niciunul nu dă doi bani pe entitatea goală și fără sens „dreapta”. Vi-l imaginați pe Blaga așteptînd să rămînă la mîna lui Udrea? Sau pe Udrea sâ rămînă la mîna lui Blaga? Acestea sînt taberele li 2014. PSD și Ponta sînt foar arbitri. Ce se va alege de Blaga sau Udrea după cinci ani de mandat prezidențial al unui rival de moarte?
Trebuie să mai spunem că toată lumea se înțelege bine spre foarte bine cu Ponta, pe care îl consideră un arbitru ideal și care e vechi prieten cu toată lumea. Ponta are o mare calitate: nu luptă pentru liderșipul dreptei și e politician din genul „las’ că ne înțelegem noi”.
Japonia, primavara:
http://www.mymodernmet.com/profiles/blogs/japan-cherry-blossom-photos-2014
Multumim! Ne mai clatim ochii astia din lumea iernilor aproape vesnice. In Ontario de ex inca mai vezi gheata pe ici pe colo. De-abia dupa iarna asta inteleg de ce la eschimosi (Nunavut, NW Territories) alcoolismul si sinuciderile sint in top.
Deci, am visat după cum urmează.
Coboram în mină, mai multe grupuri de excursioniști. În grupul din spatele nostru, Elena Udrea. Minerii: ”Doamnă, chiar nu se poate cu tocuri, vă rugăm noi frumos!” Ea, nu și nu.
Coborîm. Am lăsat-o pe Udrea undeva în urmă, certîndu-se cu ăia de la intrare.
Eram de fapt la birourile de sub pămînt, cum ar veni, nu în mina propriu zisă. Erau niște holuri și săli de clasă, ca la liceu. Dar nu puteai respira. ”Din cauza presiunii”, mă gîndeam eu. ”Dar dacă se surpă peste noi tonele de pămînt de deasupra? Am belit-o.”
După aia se făcea că sînt student sau, mă rog, asist la un curs. Ceva cu științe politice, gen. Profesorul care ne preda îmi părea cunoscut. Era de fapt dirigentele meu din liceu. Nu îmbătrînise deloc. Doar că înainte era chel și acum avea o ditamai chica de păr blond în cap. ”Și-o fi făcut implant.” mi-am zis eu. Și acum era de dreapta, dădea cu capitalism și alte d-astea. Cînd mi-era profesor la liceu, era fesenist, deși tînăr (în jur de 30 de ani). Noi bănuiam că fusese ceva activist la București (era profesor de filozofie, venit chiar în anul ăla, 1990, din București) și fusese exilat la Giurgiu. Era de treabă totuși, un pic cam inadaptat, și era cam greu să fii activist PCR și inadaptat. Însă cînd s-a rupt FSN l-am văzut la treabă, pe el și pe directorul liceului, profesorul de istorie. Erau în echipa Iliescu, care a cîștigat la Giurgiu împotriva echipei Roman. A cîștigat și cu voturile a trei sferturi din clasa noastră. I-au luat de la ore și i-au dus la activități extrașcolare, gen votat în alegerile interne ale FSN. Pe mine nu m-au luat, că mă știau rău de gură cu politica și din tabăra lui Căposu, Rațiu și Câmpeanu. Astea cu dirigul care a dus trei sferturi de clasă să voteze cu aripa Iliescu nu e din vis, e din realitate. E istorie. Mai ales că pe profesor îl chema Gheorghe Lazăr. I shit you not.
Anyway, proful ăsta, era la fel de tînăr ca în 90-94, cînd mi-a fost diriginte. M-am dus după el pe holul de sub pămînt: Dom’ profesor, mi-ați fost diriginte acum 20 de ani, mai țineți minte? El, mic, blond și cu părul chică, deși în anii 90 era înalt prăjină și chelios: ”Da, te știu, ți-am văzut poza la dosar.” Și a plecat mai departe. Ce dosar?
Și tot acolo, sub pămînt, în liceul ăla, vorbeau niște cetățeni în șoaptă, dar eu îi auzeam și am presupus că erau securiști. Spuneau așa. ”Domne, Mihăilă era ofițer de-al nostru. S-a dus după aia la Cuza și i-a explicat: domnul președinte, a trebuit să vă dau cu cerneală, ca să vă salvez. Dacă nu dădeam, scoteau armate din cazărmi și vă omorau pe toți.”
Mihăilă fiind ăla care l-a stropit cu cerneală pe Constantinescu (în mintea mea am făcut confuzie cu Mihăilă Cofariu de la Tg. Mureș) iar Cuza era, evident, Constantinescu.
Interesant vis, si aproape ca n-are nevoie de interpretare. Era o data demult o comuna unde lucram, si tot felul de personaje colorate erau pe-acolo, banuiesc mai toti din tabara lui Iliescu, ca pazisera cu totii portretele lui Ceausescu (le aveau pe amandoua, si pe cel cu o ureche, si pe cel cu doua urechi) la revolutie sa nu cumva sa le distruga cineva, si unul din ei veni o data la mine sa-mi spuna ca poate ca nu stiu, dar sunt numai trei abonamente la ziarul „Dreptatea” in toata comuna. Asta asa, ca sa stiu, ca unul din abonamente era al meu, dar mai erau inca doua care nu am idee ale cui erau si nici ce s-a intamplat cu oamenii aceia care citeau ziarul PNT-ului.
mai aveau dreptate și pășuniștii, ăia cu sufletul țăranului român etc. Păi imaginează-ți un institut de cercetări cu populația unei comune medii, lume ca de institut, de!, numai un abonament la Dreptatea, două la România Literară, trei la România Mare, restul la Adevărul.
Da, asa cum spui, restul – la „Adevarul”, probabil in virtutea inertiei. As face un sondaj sa vad ce mai citesc oamenii, ma gandesc ca poate asa s-ar aduna de infiintat un nou partid. Cel putin s-ar sti pe cine n-are rost sa deranjezi.
La mine era altfel, eu scoteam miercuri Caţavencu pe birou şi, dacă cineva citea Adevărul, o făcea eventual în budă.
A, și încă o chestie: în colectivul meu mulți citeau Cațavencu, chiar și persoanele mai în vârstă se distrau și acceptau ireverențiozitatea față de domnul Iliescu, râdeau de Marius Cârciumaru etc.
Dar, spre mirarea mea, nu le clintea nici cu un milimetru, un milimetru cât de mic, convingerile. Nimic, nada, niente. Gluma-i glumă, votu-i vot.
Se poate şi mai bine. Eram în deltă, în 92, la Mila 23. Am luat nişte peşte şi. ca să se păstreze rece, m-am gândit să-l izolez cu ziare. La magazinul sătesc nu erau ziare, la poştă (?) nici atât. Am întrebat nişte băieţi de la debarcader şi, după ce s-au consultat, unul a zis că a văzut nişte ziare odată la unul din sat. Am mers acolo şi ăla a scos de sub pat nişte exemplare din Scânteia, de prin 89.
Cel mai bun la impachetat si tinut rece pestele proaspat este brusturele, asa procedau cu el lipovenii. 🙂
Acolo nu am găsit brusturi, dar am pus frunze de vişin între peşte şi Scânteia, să nu prindă damf de discurs.
Dragoș Paul Aligică:
Azi se implinesc fix 36 de zile de la sarbatorirea zilei de 8 Martie. E o zi aniversara mare la noi prin semnificatiile ei, inclusiv cele politic ideologic sentimentale progressiste. De ce? Cum de ce?
Ce uneste importanti activisti, oameni de stat si ganditori sociali de stanga precum Mazare, Dan Alexe, Banciou sau Negoita, reprezentantii noului val stangist la noi?! Sigur, dincolo de empatia pentru cei multi si sarmani, de lupta pentru defavorizati sub doctrina noii revolutii (” Gratuitati, facilitati, prioritati. Si asistenta sociala la toata lumea”). Adica ce-i uneste dincolo de generoasa esenta a progesismului modern, „Poate nu communism da’ ceva frumos, sa placa la toata lumea”?! Ii uneste o profunda intelegere si apreciere a Femeii, cu F mare. O continua dorinta de aprofundare a problematicii. O robusta angajare epistemica si intelectuala pe acest important front al noii stangi.
Cititi asa dar Cartea recenta a economistului si filosofului social Dan Alexe. Se gaseste in librarii comercializata in sistem capitalist. Nu a fost impartita fiecaruia gratuit, dupa nevoi pentru ca e o miscare de subminare a economiei de piata din interior. Dar cumparati o fara retinere: are pretul just. Spre deosebire de restul preturilor din sistemul capitalist global e pretaluita social-metafizic correct.
Serios: cumparati o daca vreti sa aflati ce e in capul stangii contemporane. Plus, e bine scrisa. Plus editia a doua va fi prefatata de Bancioiu.
O analiza destul de buna a ce se intampla in Ucraina si jocurile de putere din culise.
http://adevarul.ro/international/rusia/nu-vrem-razboi-nu-joaca-occidentul-cartile-masa-astepta-pacifismt-1_5344f7020d133766a89fefc0/index.html