Pentru direcționarea a 2% din impozit datele necesare sînt: numele entității beneficiare (Asociația Blogary), Codul fiscal (29013920), Cont IBAN: RO32RNCB0082123665430001, BCR Unirea. Data limită e 25 mai.
PREVEDEREA 2% 2013 (doilasuta.ro)
La fel ca in anii trecuti, Codul Fiscal pune la dispozitia contribuabililor mecanismul de redirectionare a 2% din impozitul pe venit datorat pentru anul 2012, catre o entitate non profit. Conform Ministerului Finantelor Publice, modalitatea de implementare a prevederii este similara, contribuabilul trebuind sa completeze formularul 230 (pentru veniturile proveniind din salarii) sau 200 (pentru venituri din alte surse) si sa le depuna la administratia financiara de care apartin pana la data de 25 mai.
Aici puteți comenta offtopic, puteți chatui, puteți pune linkuri, iutuburi, poze, ce vreți voi. Chiar și poza aferentă articolului va fi offtopic. O să punem și o melodie, ca să nu vă plictisiți în timp ce comentați offtopic.
The Groupies – Primitive
Facebook Comments
Acum s-o spunem p-aia dreaptă, că nu ne aude niminea: UE e o instituție ridicolă cu visuri totalitare. E Vinerea Mare și măcar zilele astea trebuie să spunem adevărul. Bine, după ce trece Paștele, putem să ne prefacem că UE e altceva decît un monstru birocratic populat de idioți și penibili și născut din vise totalitare. Bine, marți n-o să mai recunosc ce am scris acum, dar să știți că acum am scris adevărul.
Bleen Totalitara, sa traiti, ne loveste in micii nostri nationali. Drept care tocmai facuram vreo 50.
Bleen Folosind metoda segmentelor, a regresiei, a integrării sau a derivării, să se calculeze poziția României pe orice axă, dacă „All-of-the-above” este cea care ne-a scutit de prezența lui Crin la pupitru și a salvat ficatul lui @Nea de la dezintegrare.
Anul ăsta baby sittera mea ar fi împlinit 100 de ani. Era basarabeancă și în 1918 s-a refugiat cu familia la Giurgiu. A fost toată viața servitoare și baby sitteră. Juca tabinet și fuma și, chiar și după 40 de ani de comunism, încă mai spunea ”vremuri normale” cînd se referea la perioada de dinainte de comuniști. ”În vremuri normale făceam și dregeam” Era regalistă și toată viața a vorbit cu nostalgie despre familia de exploatatori în casa căreia a fost menajeră și cărora le-a fost loială încă 40 de ani de cînd Marx a scăpat-o de ei. A mai fost baby sitteră pentru ei încă ani buni, pînă au plecat în afară. Exploatatorilor li s-a luat casa și au fost mutați la bloc (nu știu dacă și prin pușcării – oricum, au ajuns afară toți). Ea, în calitate de servitoare, a rămas în casa exploatatorilor, într-o cămăruță. Acolo ne-am mutat noi și am stat vreo 3 ani. În 1980 casa a fost luată de Școala de Muzică și Arte Plastice și noi și Didi (așa o chema) ne-am mutat la bloc în frumosul și modernul cartier giurgiuvean Negru Vodă zis și Căcănari (celelalte două cartiere giurgiuvene antecomuniști erau Smîrda și Verde). Noi la apartament cu 3 camere, Didi la apartament cu 2 camere împreună cu o altă băbuță (Caliopi, o grecoaică). La ea am văzut prima oară dormitul în pat cu sticla de apă caldă. La ea am văzut prima oară monede cu Regele Mihai. La ea am auzit prima oară povești despre ”vremurile normale”. A trăit de la 32 de ani, din 45, pînă cînd a murit, în 1986, la 73 de ani, în vremuri anormale. E autoarea celebrelor expresii ”ulei combustibil” (aici nu era departe de adevăr, uleiul de pe timpul lui Ceaușescu părea mai degrabă combustibil decît comestibil) și ”Doamna Iulia, nu pot să beau cafea, că nu am luat nimic în gură de dimineață.” Cred că am mai povestit, dar cea mai groaznică sperietură pe care am tras-o în viața mea, și pe care o țin minte și acum a fost pe la 3-4 ani, cînd am văzut o rochie a lui Didi agățată pe o ușă (rochii d-alea înflorate, băbești) și am început să țip: Unde e pacul lui Didi? Unde e pacul lui Didi? Nu știu de ce mi s-a părut mie că aia era Didi dar fără cap. Sperietura a fost așa de tare că am ținut-o minte toată viața și nu am mai avut una asemănătoare (și m-am uitat și la Exorcistul!).
Bleen Frau Martha mea (sasoaica de pe langa Brasov) ar fi facut 98 de ani. A murit la 92 de ani, singura, intr-un azil de batrani din Germania. Mama, care a iubit-o ca pe o sora, o mai plange si acum. Ultimul pachet pe care mi l-a trimis inainte de a muri tot mai continea Haribo Gummi Bears. A stat la noi in casa pana am intrat eu la facultate, cand a fost nevoita sa se mute in casa parinteasca de langa Brasov, ramasa goala, ca sa nu-i bage statul chiriasi cu de-a sila. Desi Frau Martha avea oroare de manifestari afective, si se tinea bat de cate ori voiam sa o strang in brate, de la ea am invatat cum trebuie sa iubesti. Tot ea m-a invatat sa cer restul pana la ultimul banut, pentru ca, zicea ea, cand in germana, cand intr-o romaneasca stricata „deasupra banului sta o idee”. M-a invatat sa accept demn infrangerile de cate ori ma batea la Nu te supara, mai frate. Si tot ea m-a invatat ca eu, micul cetatean in Romania ceaustista,, nu trebuie sa accept.
In clasa a Va, noua mea diriginta era si membru BOB pe scoala. Pedagog excelent, si pe hartie dar si pe bune, ea era totusi patrunsa de rolul ei de indoctrinare a mintilor tinere. Pentru ora de dirigentie, varfurilor clasei li s-au trasat diferite sarcini pe linie de pionierat. Mie mi s-a ordonat sa pregatesc un conspect despre viata lui Ceausescu. Nu stiu ce samanta de revolta s-a zgandarit in mine, fiindca altfel eram o bleaga, dar m-am ridicat in picioare in fata clasei si i-am spus verde in fata dirigintei mele ca eu nu voi face acel conspect. Diriga a ramas impietrita de acest refuz, dar a inghitit galusca, luata probabil prin mare surprindere. La sfarsitul trimestrului m-am trezit cu nota 9 la purtare. Conform obiceiului, trebuia sa-i prezint tatei carnetul de note la semnat. In prealabil, carnetul de note era examinat de Frau Martha – care, de fapt se prezenta si la toate sedintele cu parintii, de aia credeau ca e mama mea. Dupa ce arunca o privire asupra noteleor mele, fara alte comentarii, Frau Martha pleca din biroul tatei, pentru a ma lasa singura cu judecatorul meu. De obicei, tata – foarte strict cand era vorba de scoala – avea intotdeuna comentarii neplacute la adresa notelor mele de 8 si 9 la matematica, ca la restul nu avea mare lucru de reprosat. De data asta, a ignorat complet matematica vazand 9le de la purtare. Habar n-am daca eram pregatita sa-l infrunt sau nu, fiindca, ocupata fiind sa imi imaginez animale in covorul din biroul tatei, abia mi-am putut stapani uimirea vazand-o pe Frau Martha ca statea cuminte in pragul usii si astepta reactia tatei. Atunci am inteles ca e groasa, ca sunt incoltita din doua parti si trebuie sa ma apar cu dintii si cu ce mai pot. „Nota 9 la purtare?” a exclamat tata incruntat. „Da,” am zis eu linistita „am refuzat sa fac un conspect despre viata lui Ceausescu”. S-a lasat o tacere grea. Am inceput sa numar cate frunze ruginii erau pe covor. Tata a semnat fara sa zica nimic. Frau Martha s-a facut nevazuta in bucatarie. Cand m-am dus in camera mea, a venit si mi-a pus in fata cea mai buna rochita a mea, proaspat calcata, ordonand: „Imbraca-te ca iesim in oras. Mergem la film si, daca esti fata cuminte, la Casata, sa mancam inghetata.”
Cam asa s-a nascut in mine nevoia de a nu accepta. Cu Frau Martha, sasoaica nemaritata de pe langa Brasov.
maine poimaine o sa aflam ca Oaca politist texan ne-a scapat de comunism:
http://vimeo.com/40291559
Am găsit topul comentatorilor de pe bleen.ro (august 2008-ianuarie 2010):Bleen (2488)nedormitul (1431)Andra (578)Turnofftheglory (526)Nemo (485)Pataphyl (472)aurelian (438)gabhry_el (435)Merechene (395)dracu pidosnicu (347)doamna de moravur… (340)Yeba (317)Andrei (289)roth (282)flash (246)CP_away (240)Zexe (227)max (226)carmen (218)Platon (201)parafaragaramus (195)estu (191)robin (189)Marius Delaepicentru (183)anarchix (165)florina (164)Carol (163)Lena (161)victor L (140)afro (129)
http://youtu.be/xroc7SfOR2Y