Linkuri si offtopice – 19 noiembrie 2013

foto: cînd mă uit în ochii lui Vasile, ce văd?

Zilnic vom avea linkuri, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea. Update-urile se vor face în timp real, așa că va trebui să mai dați refresh din cînd în cînd.

[divider]

20:38 – Comisia Europeană investighează Germania pentru excedent comercial excesiv – Cursdeguvernare
06:42 – GRECIA. Salariile din sectorul privat sunt mai mici cu până la 58% decât cele din sectorul public – DIGI24

Grecia, un fel de România lui Tăriceanu.

[divider]

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Stiri

De Blogary

Unul dintre cele mai influente bloguri de dreapta, lansat în 4 ianuarie 2010. Scriu la Blogary: Florina Neghină, Claudiu Băcanu, Horațiu Coman, Dragoș Paul Aligică, Alexandru Hâncu, Răzvan Cucui,

31 de comentarii

  1. Tânăra este proaspătă absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea Arhitectură, Arte Ambientale şi Design şi a fost şefă de promoţie.

    Citeste mai mult: adev.ro/mwis2n

  2. Carisma, autoritatea, influența, capacitatea de convingere, energia și timpul politicienilor sînt resurse limitate și consumabile. Fiecare acțiune sau inacțiune politică costă o anumită cantitate de autoritate, influență, timp, energie etc De aceea acel ”face pentru el, dar face și pentru popor” e un mit. Cînd consumi toate aceste resurse pentru tine, nu-ți mai rămîne și pentru popor.

    Dacă îi ceri ceva personal, pentru tine, lui Icseanu, par egzamplu, ce autoritate mai ai asupra respectivului? Astfel, intri în tot felul de combinații și îndatorări reciproce. Iar monede cu care plătești e tocmai această ”capacitate politică”, să-i zicem, adică această resursă formată din autoritate, timp, energie, carismă, simpatie, convingere etc.

    În martie 2013 Monica Macovei avea 1000 de puncte capacitate politică. Între martie 2013 și noiembrie 2013 a consumat 990 de puncte. Probabil va ajunge europarlamentar, însă cariera sa politică și publică s-a încheiat aici. Probabil că va lupta la PE pentru interzicerea gazelor de șist și va reprezenta cu demnitate România în lupta împotriva corupției din Luxemburg și Spania, însă cariera sa de justițiar pe plaiuri românești e un sac de cartofi aruncat în portbagajul ARO-ului lui Videanu. Voiam să scriu un întreg articol pe temă, însă subiectul nu e foarte relevant. E doar un pic tristuț. Nici măcar trist, că n-a căzut nimeni de nicăieri, nu s-a schimbat nimic. Toate personajele au rămas egale cu sine, doar perdeluța s-a dat un pic la o parte și s-au arătat bube, mucegaiuri și noroi. Iar astea nu au răsărit ieri. Au fost întotdeauna acolo.

    1. Am auzit des chestia cu ‘face pt el, da’ face si pt noi’. Cind ma contraziceam cu rude, prieteni. Cel mai recent anul trecut, in timpul puciului, ceva de genul: ‘da, o fi ticalos Ponta, da’-i baiat destept’. Asta m-a lasat mut pe moment. Bine, da’ si Hitler a fost baiat destept. Si ales de toata lumea in speranta ca o fi salvatorul neamului. si o perioada a fost, nu? OK, nu-l compar pe Ponta cu Hitler, Ponta nu e asa destept. Just sayin’…

    1. Extraordinara veste constă în faptul că: (1) o femeie A NĂSCUT; (2) a născut o FETIȚĂ (uau, și toată lumea credea că va naște o planetă!); (3) acest titlu nu are decît două greșeli de ortografie; (4) nici una din variantele de mai sus, pentru că nu se spune nimic rău despre Traian Băsescu.

      1. Ţi-a scăpat esenţialul, nu ştii să citeşti printre rânduri: Adică, la Prima TV, o oficină a lui Băsescu, nici bebeluşele nu sunt vergine, se apucă să nască. Pasul următor, o simplă extrapolare la nepoţica lui Băse.

        1. Da, domne, recunosc, nu știu să citesc nici printre rînduri, nici pe după ele, nici pe sub ele. Io citesc oblu, ce-mi apare în față, ca orice prostovan de inginer.

  3. Pentru Gramofonu’. Tot din Le Monde. Un nou scandal în chestiunea discriminării. „În toaletele din aeroportul d’Orly [al doilea cel mai mare din Franţa], un panou care deranjează”. E vorba de clasicul panou care indică un loc de schimbat scutecele. „Scandalul”, detaliul care „deranjează”, e faptul că figurina aplecată asupra bebeluşul stilizat poartă …fustă. Şi asta, spune autorul articolului, chiar în ziua în care se sărbătoreşte „Ziua mondială a toaletelor”, adică pe 19 noiembrie (uite, că pe asta n-o ştiam). O grozăvie, să profanezi această zi cu un panou discriminant. Acest panou într-un mare aeroport este un scandal, este, citez, semnul „societăţii patriarhale în care trăim”, o societate, putem adăuga, nu-i aşa?, retrogradă.

    1. Ce inculti…nu era femeie, era un scotian.

      In alta ordine de idei: „ziua mondiala a gindacilor de bucatarie” exista? sa stiu sa nu deranjez.

      1. M-am uitat peste prin arhiva respectivei rubrici. Un adevărat bestiar ideologic. E aceeaşi rubrică unde a apărut şi chestia cu discriminarea din transportul parizian, bărbaţii discriminează femeile ocupând mai mult loc pe banchete pentru că, de felul, lor şed crăcănaţi.

        Un articol mai vechi, cu titlul „În faţa şcolii, atenţie, panou misogin” ia la rând, denunţându-le ca fiind discriminatorii, mai multe panouri stradale. Astfel, cel cu „Mama şi copilul!”, de ce adică doar mama?

        Apoi, cel cu „Atenţie, şcoală!”. Acesta este o „discriminare de gen”. Fata e reprezentată cu fustiţă şi în plus e mai mică, deci, mai mică de statură. Un alt panou cu „Atenţie, şcoală!” din Boston repetă „greşeala” celui de mai sus, dar în plus, şi aici vânătorul de discriminări îşi dă frâu liber imaginaţiei, vede că băiatul stilizat ar purta o servietă, ceea ce i-ar da un aer de persoană ocupată cu treburi foarte serioase iar fata, pe tocuri, deşi aşa ceva nu se vede, ar purta o poşetă, care poşetă i-ar da un aer de persoană preocupată de chestii futile. În panoul cu pricina, fără putinţă de tăgadă, cele două siluete stilizate, duc sub braţul stilizat un dreptunghi, singura diferenţă fiind mărimea.

        Într-un alt panou, băiatul, mai mare, duce fata, mai mică, de mână. Ceea ce este incriminat aici e gestul „protector”. Panourile „Atenţie. şcoală!” din Belgia, din Germania păcătuiesc prin aceleaşi „stereotipuri”.

        Într-un alt panou „Mama şi copilul!” din Germania, autorul vede o întreagă istorie cu mama gospodină, care trebăluieşte, face cumpărăturile, găteşte etc. În panul cu pricina, pe un fond albastru, nu se vede decât o siluetă feminină, cu fustă, deci, care ţine de mână un copil de sex masculin, aci era buba. Adică, „femeia face totul”?!

        În Germania, autorul găseşte şi panouri mai moderne, care nu mai arată decât capetele, deci nu „fustă”, nu „băiatul mai mare şi fata mai mică”, nu „gest protector”, nu „poşetă” şi „servietă”, dar tot nu e nemulţumit. Aceste panouri păcătuiesc şi ele prin discriminare. Astfel, părul fetiţei e roşu iar al băieţelului albastru şi, în plus, oroare, fetiţa are codiţe.

        Asta e.

        1. Daca in loc de „Mama si copilul” ar fi pus „Mama, tata si copilul” ar fi fost iar discriminare, de data asta fata de familiile unisex.
          Asa ca gindeste-te la partea practica: daca n-ar cauta nod in papura, ar avea despre ce scrie? Ar mai cistiga un salariu daca n-ar presta, acolo, ceva, fie si un text fabricat?
          Pariez ca pentru un salariu dublu, la alt ziar/revista, ar fi dispus sa sustina contrariul, iar asta plecind de la fix aceleasi „probe”.

          1. Și iar ne-ntoarcem la dilema primordială: ce-a fost mai întîi, publicul tîmpit, credul și hulpav de sînge pe pereți sau jurnalistul ticălos, prost, ba și harnic pe deasupra?

        2. Uite, aici și panoul în care autorul articolului „vede” fetiță cu „tocuri și poşetă ” și băiat cu „servietă”. Păi, dacă și în fața unei chestii atât de evidente, negru pe galben, vede fiecare ce vrea, cum n-ar vedea alții în Traian Băsescu un „dictator” și „samsar de terenuri”?!

    2. D I S C R I M I N A R E! La cel mai inalt nivel!
      International Day of the Girl Child – 11 October

      Ziua baietilor nu exista. Exista doar ziua copiilor, pe 20 noiembrie. Aia cu 1 iunie e de fapt ziua parintilor, dar nah…nu toata lumea e la curent cu ultimul racnet in materie de moda aniversara.

  4. Am aflat cu stupoare ce-i inspaimanta pe tinerii romani scoliti, cu joburi bune si nivel financiar si intelectual ridicat: libertatea de alegere si puzderia de oportunitati care le face viata grea. Ar prefera mai putine posibilitati. Io sper ca aia tinerii pe care i-am citit eu nu-s decat o parte a lor, una mica mititica si ca ma plimb eu pe situri nereprezentative.

  5. De pe Facebook

    From a total of 44 US Presidents: Obama rated 5th best president ever.
    The Democratic publicity release said,”…after a little more than 5 years, Americans have rated President Obama the 5th best president ever.”…

    The details according to White House Publicists:
    Reagan & Lincoln tied for first,
    23 presidents tied for second,
    17 other presidents tied for third,
    Jimmy Carter came in 4th, and
    Obama came in fifth……..

    1. He, he, sunt încă naivi, nu-l știu ei pe Răzvan Dumitrescu, pentru eventualitatea că s-ar nimeri vreunul cu IQ pozitiv printre telespectatorii lui, nu mai dădea detalii deloc.
      Fiindcă detalii sunt, ce să mai vorbim!
      Ideea de pe burtieră rămâne în capul cimpanzeului.

    2. Cel mai important e să fie singur pe locul cinci, doar el.

      Dar, hei, jurnalişti proletari din toate ţările, uniţi-vă, bre! După ce acum câteva zile, Le Monde spunea că, pentru faptul că şi Hollande scade în popularitate, el trebuie să fie un nou Mitterrand, căci şi… Mitterrand scăzuse, ieri, gazeta Le Monde publica un alt articol care se intitula aşa: „Chiar bate François Hollande toate recordurile negative de impopularitate?” Articolul, prezenta cu grafice colorate istoria sondajelor din Franţa de la Charles de Gaulle încoace. Din şase grafice din şapte, ce au în vedere cei şapte preşedinţi francezi de la de Gaulle încoace, reiese că François Hollande a bătut orice record. Mai slab ar fi fost Chirac, dar în al doilea mandat (după 13 ani de mandat şi nu după 18 luni ca Hollande) şi trebuie avut în vedere că Le Monde nu a luat în calcul ultimul sondaj, preluat de toată presa, în care Hollande e la 15%. Autorul articolului nu este convins nici de cifre, nici de nimic şi mulţi cititori sunt de părere că presa nu face suficient de mult pentru Hollande. Articolul se termină en fanfare, gazetarul Le Monde fiind convins că, asemenea lui Chirac, de data asta, Hollande va urca din nou în sondaje. Recunosc, această „logică” e foarte greu de urmărit.

      Aceasta curioasă logică e proprie jurnalismului militant. Acum câteva luni, la rubrica despre apocalipsa climatică, un alt jurnalist al Le Monde publica un articol care se intitula: „Datorită încălzirii globale, iernile noastre vor fi tot mai reci”.

      1. Le-ai scriscă e nereprezentativ dpdv matematic, adună mere cu pere, să dea fotografia la 18 luni. Minim 12 și maxim 24 de luni, poftim.

  6. Unde e tastatura pentru vomitat? Directorul Libération, Monsieur le Rogozan, a băgat un editorial intitulat „Vom continua”. Vor continua să „lupte”, să „apere valorile”, jurnalismul însuşi, democraţia şi republica au fost atacate ieri, a fost atacat „acest loc simbolic”, „inima democraţiei” (ministrul de interne ieri spusese „stâlpul democraţiei”, dar se vede treaba că nu intra în poetica socialistă), „cu teamă şi gândindu-ne la drama căreia Libération i-a căzut victimă” şi „această profanare”, deci, profanare.

    Agresorul nu a fost încă prins. De unde ieri, primele zvonuri bine ţintite indicau faptul că ar avea „capul ras”, ar purta „cască de motociclist”, bate şaua, să priceapă iapa, astăzi, în fine, are părul grizonat şi poartă şapcă.

    Aflat în vizită în Palestina, preşedintele Franţei i-a asigurat de la distanţă pe francezi spunând: „Agresorul poate încă să omoare.”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *