Legatura dintre scandalurile Grajdan si Papici

Ponta e un houdini al politicii românești. E un iluzionist. Pentru el este important doar să pară și tot ce face în politică e un joc al oglinzilor. E mitomanul, lăudărosul, impostorul. Toată istoria sa profesională și politică este un continuu joc al aparențelor. Îi place și are o aplecare patologică spre impostură.

Pe scurt, că e vineri seara și nu-mi arde de povești elaborate.

[restrict]

Ponta intervine în ajutorul partenerului său mafiot doar în momentul în care e sigur că nu-l mai poate ajuta. Intervine zgomotos, inutil și disproporționat. Se zbate, urlă, dă din mîini: ”Frățioare, moarte la dușmani, nu te temea, te salvează băiatu’, omu’ tău, prietenu’ de suflet! Rezistă, frățioare! Te salvez! Uite, îți dau mîna!” Numai că partenerul mafiot fusese deja împins peste parapet și în secunda în care cîrlanul nostru îi întinde mîna are deja cincizeci de metri de cădere în gol și doar vreo zece pînă la impactul cu caldarîmul. Dar cîrlanul urlă, să audă tot cartierul de mafioți: ”Frățioareeee! Te salveeeez! Apucă-mă de mînăăăă! Rezistă, frățioareeeee!” Frățiorul zace cu capul zdrobit de caldarîm cînd încă nu s-a stins ecoul vocalizelor salvatoare ale eroului nostru.

Chiar și lovitura de stat din vara lui 2012 face parte din același joc al oglinzilor.

Nici intervenția lui Grăjdan în cazul Năstase și nici intervenția lui Nițu în cazul Dragnea nu au avut alt efect în dosarele respective decît declanșarea unui scandal monstru din care Ponta iese drept salvatorul pesedismului. Ambele intervenții ale lui Ponta se evidențiază prin stîngăcie, inutilitate și teatralism. Ambele sînt făcute în așa fel încît să lase urme, ba chiar Ponta își mai și urlă implicarea, în caz că nu se vede bine sfoara roșie, groasă cît mîna, care duce la el.

Este evident că Năstase și Dragnea s-au prins de jocul făcut de Ponta, însă jocul nu trebuie să-i păcălească pe ei. Trebuie să păcălească poporul pesedist, liderașii și membrii de partid, și să-i lase pe cei doi fără posibilitatea de a reacționa. Un puci împotriva lui Ponta ar fi o dovadă de lipsă de recunoștință din partea lui Dragnea, nu? La urma urmei, Ponta și-a pus pielea în saramură pentru ei, s-a certat cu toată lumea și e ținta tuturor, inclusiv a Occidentului.

Și cred că mai e ceva. Ponta vrea să fie oprit  la scenă deschisă în ”încercarea” sa de a-și salva rivalii din PSD. Face un tam-tam cît mai mare, să vină americanii, europenii, presa și tot universul să-l țină de mîini în timp ce el se zbate să-și salveze frățiorii.

Acestea fiind spuse, nu cred că Pactul de Coabitare între Ponta și Băsescu va fi rupt (poate va fi denunțat la suprafață, de ochii lumii). Și nu-i prevăd un viitor prea fericit lui Dragnea. Cel puțin nu în politică. Cert este că în acest moment este blocată orice încercare de puci a lui Dragnea. Care nu poate ralia în jurul său oamenii din PSD pe motiv că ”Ponta ne-a lăsat la mîna justiției, coabitează cu Băsescu și e mînă în mînă cu Kovesi.”

Ponta nu are puterea pe care ar vrea să o aibă (că ar vrea, categoric). Dar nici dacă ar avea-o nu ar folosi-o de dragul lui Dragnea sau Năstase. Omul trebuie doar să dea impresia că are putere și că vrea să-și ajute pesediștii.

Poate că Ponta pierde la imaginea internațională (nu prea mult însă), poate că pierde și raport cu PNL, cel puțin pe moment, însă își salvează poziția în PSD. Cămașa e mai aproape de piele, iar dacă Ponta pierde PSD-ul nu mai are ce face cu imaginea internațională și cu procentele în fața lui Crin. Iar fiecare atac al adversarilor, fie Băsescu, secta lui Macovei sau Crin Antonescu, e o cicatrice care aduce puncte de onoare în ierarhia PSD.

[/restrict]