Un subiect mai de weekend. Din graficul mişcător se vede că Facebook devine încet încet un al doilea cititor de feed-uri. Poporul intră pe Facebook să afle ştirile, să-şi citească ziarele sau blogurile preferate, să mai afle bîrfele amicilor sau cunoştinţelor, ce mai zic liderii naţiei, stîlpii societăţii, divele cancan, pipiţele la click sau prietenii. Reali şi virtuali. Însă, în acelaşi timp, Facebook rămîne şi un instrument de căutare. Numai că motoarele de căutare sînt prietenii şi cunoştinţele. Ei decid ce e relevant. De fapt, mai bine zis, Facebook-ul devine un instrument de găsire.
pentru a vedea mai bine încercaţi să măriţi fereastra video, eventual chiar la full screen:
culori: galben – google, verde – feedburner, verde-albăstrui (mă rog, culoarea aia pe care doar femeile o pot defini) – facebook.
Graficul reprezintă evoluţia în timp (1 ianuarie 2010 – 31 octombrie 2011), ca număr de vizite, a traficului pe Blogary provenit de pe google (căutări), feedburner (abonaţi RSS) şi facebook. Mărimea cercurilor reprezintă procentajul vizitatorilor noi în numărul total al vizitatorilor. Căutările de pe google aduc de obicei cititori noi (deşi nu sînt puţini acei cititori care s-au obişnuit să intre pe site-urile preferate prin căutări), feedburner-ul aduce abonaţi, deci cititori fideli, iar facebook-ul aduce atît cititori fideli, care folosesc facebook-ul ca pe un cititor de feed-uri (de tip Google Reader) cît şi cititori noi, care ajung pe site prin intermediul recomandărilor prietenilor.
PS. Cît despre influenţa internetului în general asupra societăţii, asupra relaţiilor dintre oameni, inclusiv a relaţiilor comerciale, de afaceri sau de muncă, trebuie să spunem că extratereştrii lui Krugman, speranţele lui Iliescu, statul HAL 9000 al lui Stiglitz, profeţiile lui Houdini sau cum îl cheamă, criza financiară mondială şi criza datoriilor suverane intră la rubricuţa fapt divers, în comparaţie cu schimbările pe care le va aduce internetul, cu tot google-ul şi facebook-ul aferent şi cu toate gadgeturile mobile actuale şi viitoare. Deja la nivel macro, industria media, industria muzicală şi cea cinematografică sau tot ceea ce ţine de producţie şi proprietate intelectuală, au simţit pe pielea lor influenţa internetului. Şi o simt dureros în continuare, atîta timp cît nu au reuşit încă să se adapteze la noua situaţie.
"Poporul intră pe Facebook să…să-şi…să…PIPIȚELE…"
cam asa pare. eu sunt boboc intr-ale Facebook-ului, decat de vreo 3-4 zile m-am inscris. motiv: m-am indragostit de o pipiţă f. frumoasa si n-a fost chip sa-i conving codoasa sa-mi faca lipeala in alt mod. deci, fiind eu de-abia la stadiul de liniute&bastonase n-am ce comenta la acest topic. scuze.
culoarea, da, maaare lucru! verde praz 🙂
Interesant articolul….
ps – parca vad o casatorie intre FB SI Google 🙂
Ti-as propune sa vorbesti putin si despre Secondlife, un joc axat fix pe social networking.