MCV versus MC, eventual MCCC.
Ce bine, ceaţa începe să se risipească. O gaşcă de privaţi care acaparează maşinăria statului, ca s-o folosească la discreţie, în folosul cui vor ei şi împotriva cui vor ei, este reţeta dictaturii. În cadrul acestui magnific proces de privatizare, pasul esenţial este privatizarea Justiţiei. Astfel încît dînsa să nu mai încerce să fie oarbă, ci să caşte bine ochii la cine trebuie plasat deasupra legii. Spre binele întregii comunităţi, evident.
Suitul cu bocancii pe Justiţie, prin scoaterea din cărţi a unor procurori care puneau barosanii zilei în rînd cu ceilalţi muritori, făcîndu-le dosare penale cu care unii ajungeau după gratii, este un semn că privatizarea Justiţiei a început. În loc de domnia legii, legea domnitorilor. Era şi normal, de altfel. Cum zicea condamnatul în primă instanţă Felix, către camarazii din USL, de dinainte de preluarea puterii? Justiţia, acolo e cheia!
În faţa unui eveniment de-o asemenea importanţă, opinia publică democratică nu putea decît să reacţioneze hotărît la iniţiativa privată a premierului Ponta, de intervenţie în politica de cadre a DNA. O iniţiativa asumată în mod deschis, bărbăteşte, sub egida luptei cu “procurorul băsist”, acest malefic personaj colectiv, care trebuie eradicat. De pildă, cam pe la ora 17.00, dacă, pe la ora 12.00, înaintase rechizitoriul lui Liviu Dragnea. Cel acuzat de fraudă la referendumul din vara lui 2012, privind demiterea Băsescului. Ei, suflarea democratică a reacţionat hotărît. Fie printr-o hotărîtă indiferenţă, pe plan naţional. Fie printr-o hotărîtă implicare de partea privatizării justiţie, pe plan local.
Manifestaţia duminicală din 6 Octombrie împotriva asasinării României cu cianuri şi gaze de şist nu s-a solidarizat cu firavul protest organizat în favoarea procurorilor schimbaţi, fiind apolitică. Ajunsă la Palatul Cotroceni, manifestaţia apolitică a devenit, în schimb, politică, scandînd “Jos Băsescu” din vreo 7000 de glasuri, potrivit jandarmeriei. Exact lozinca apoliticilor din ianuarie 2012. Sigur, s-a scandat şi “Jos Ponta şi Antonescu”. Tot ca în ianuarie 2012, cînd Ponta şi Antonescu nu erau la putere, dar, cu sprijinul celor care i-au “contestat” în Piaţa Universităţii, au ajuns la putere cîteva luni mai tîrziu.
Prin componenta “Jos Băsescu”, protestul Roşia Montană s-a aliniat la lupta premierului Ponta cu “procurorii băsişti” şi la apelul Varanului privind o nouă suspendare a lui Băsescu. Deci s-a aliniat la privatizarea Justitiei. Aspect care, din cîte se înţelege, nu e pe placul UE, care ţine cu procurorii băsişti de la DNA şi n-ar vrea să audă de încă o suspendare. Sunt chestiuni care s-ar putea reflecta, bogat, în raportul asupra MCV. Mecanismul acela, de cooperare şi verificare a felului cum România respectă regulile Uniunii Europene.
La MCV, România răspunde cu MC. Maeştrii de Ceremonie ai protestului roşmontanist. Ei au explicat foarte limpede cum stă treaba. Contează doar privatizarea care ucide prin cianură şi gaze de şist. Că privatizarea Justiţiei ucide ideea de Stat de Drept n-are nici o relevanţă, e treaba lor, a politicienilor. MCCC (Maestrul de Ceremonii Claudiu Crăciun, altfel bugetar, lector la SNSPA), a limpezit foarte bine lucrurile pe Facebook, respingînd ferm ideea că protestul roşmontanist ar putea să înfiereze şi urcatul cu bocancii pe Justiţie, în interesul privat al unor puşcăriabili. De pe acelaşi Facebook, MCCC stabilise şi escala marşului la Cotroceni, dat fiind că Băsescu a scos iar capul de la cutie, în ultima vreme. Nu ne rămîne decît să aşteptăm să vedem cine se va impune. UE cu MCV, sau strada, cu inimoşii ei MC. Ia, lui Ponta care varianta i-ar conveni? “Niciuna” ar fi un raspuns naiv.
