Sistemul românesc este bicameral doar formal, în rest se comportă asemeni unicameralismului. Pentru ca cele două camere să se poată echilibra reciproc trebuie să aibă structuri politice diferite. Acestea se pot realiza doar prin modalități diferite de alegere sau desemnare a reprezentanților fiecărei camere. La noi Senatul și Camera Deputaților au modalități identice de alegere a reprezentanților, ceea ce duce la structuri politice identice. Un partid care obține 70% într-o cameră, obține 70% și în cealaltă și nu mai putem vorbi de echilibru politic. Astfel, avem practic un sistem unicameral. Senatul ca reprezentant al regiunilor nu-și are rostul atîta timp cît România nu este stat federal și regiunile nu au autonomie legislativă și executivă. Dacă vom rămîne la bicameralism, este vital ca modalitatea de alegere a parlamentarilor să fie diferită pentru cele două camere astfel încît să se ajungă la structuri politice diferite în urma alegerilor. Dacă se păstrează actualul sistem sau se trece la sistem unicameral ”pur”, se adoptă sistemul de vot majoritar (așa-zisul ”uninominal pur și dur”) iar Președintelui i se ia atribuția desemnării premierului, există riscul ca Parlamentul să reprezinte puterea unui singur partid, iar un Parlament puternic, neechilibrat de alte puteri, transformă partidul majoritar într-o superputere politică.
Păstrarea actualului sistem bicameral (unicameral în fond) sau trecerea la sistem unicameral trebuie însoțite de păstrarea puterii prezidențiale și a Curții Constituționale și de revenirea la sistemul de vot proporțional.
Din comisia pentru revizuirea Constituției fac parte și:Valeria Schelean, vicepreședinte, PDLAlin Tișe (membru, PDL)Gabriel Andronache (membru, PDL)
Bleen
Ei ce sînt, observatori? Sau ţin pontajul?
Florina Scuze, nu mă pot abține: Poate blagajul.
Bleen , dacă votam ARD astă-iarnă, mai dormeam eu liniștită acuma?! Realitatea este că dacă nu dormeam, munceam și progresam, dar e foarte plăcuuuut să știi că n-ai de-a face cu ăștia.
Foarte corect. In plus, aduc si un argument empiric: prin natura profesiei, am urmarit traseul legislativ prin Parlament al catorva zeci de proiecte de legi (poate chiar sute) al caror impact era important pentru domeniul afacerilor. In niciunul dintre cazuri nu am vazut vreo imbunatatire semnificativa la aprobarea in cea de-a doua camera sesizata, desi uneori era vorba de greseli, ambiguitati sau contradictii flagrante (unele sesizate si prin avizul Consiliului legislativ); uneori s-a intamplat chiar pe dos, in sensul ca a doua camera strica si ce era bun in proiectul adoptat de prima camera. Prin urmare, argumentul pe care l-am vazut cel mai des vehiculat de adeptii bicameralismului, acela ca „mai multi ochi, mai multe sanse, sa iasa mai bun”, nu se verifica in practica.
Amelia New Încă o formă fără fond. De ce-i zice cameră superioară? Sunt mai bătrâni, mai culţi, mai puternici senatorii decât deputaţii? Dacă aş vrea mâine să candidez ca independent, aş muri ca măgarul lui Buridan, neştiind ce să aleg între paie şi fân. Aş trage totuşi spre senat, poate ajung interimar, ca Crin.