Era in vara anului 1971, era student, faceam practica sociologica la Pitesti, tocmai aparusera nefastele “Teze din iulie” menite sa re-stalinizeze cultura romaneasca. Incepea noua glaciatiune ideologica si politica. Le-am citit si am izbucnit in ras, impreuna cu colegii mei, intre care Calin Anastasiu si Alin Teodorescu. “Veti vedea curand ca nu e nimic de ras”, ne-a avertizat o profesoara care apucase demascarile din anii 50. Nu s-a inselat. La fel, nu este nimic de ras in aiuritoarele directive emise de Andrei Marga. Mai nou, a ajuns sa ceara functionarilor ICR sa se transforme in copoi, in politisti ai gandirii, sa depisteze, adica sa adulmece orice urma a ceea ce, intr-o scrasnita limba de lemn, documentul emis de conducerea institutului numeste “minimalizarea valorilor romanesti”. Intram in zona buimacitoare a mentalului de tip chisinevschian, demonizant si stigmatizant.
Vladimir Tismaneanu: Inapoi la Neanderthalul securist: Pompierismul patriotard al profesorului Marga
Facebook Comments