– episodul pilot –
Păcălin Moicu este un rinocer cuminte şi, în ultima vreme, suspect de tăcut.
Deoarece atunci când era mic era foarte bun prieten cu nişte hipopotami, a căpătat obiceiul de a se zbengui cât e ziulica de lungă prin noroi. Noroc că acum această activitate a devenit extrem de trendy, fiind rebotezată “procedură SPA de îngrijire personală.”
Prietenii lui Păcălin, care îl cunosc mai bine decât se cunoaşte el însuşi, s-au gândit să-i facă o surpriză şi să-i prelungească abonamentul la SPA cu treizeci de zile. Bucuria cadorisitului a fost exprimată destul de rezervat, de fapt tot ce s-a auzit a fost un scrâşnet din dinţi (aha, poate e bruxism, îşi notă repede avocatul Berzescu, să mă interesez repede la Spitalul Universitar, să vedem dacă se poate opera de urgenţă).
Programul de îngrijire a fost completat cu unul de dezvoltare personală, ţinut de un bâtlan, psiholog cu acreditare MI5. Primele două şedinţe au constat în proiecţia a două filme artistice, urmată de o discuţie liberă între Păcălin şi psiholog.
Pelicula dintâi, 30 Days of Night, i s-a părut foarte amuzantă lui Păcălin. A comentat, cităm: e foame de bani, băieţi, nu sete de sânge, ce naiba, doar nu suntem copii mici, hahaha şi cu hemoglobina stăm bine, dar ecologia ne-a învăţat că oricâtă clorofilă ai avea, nu e niciodată de-ajuns, hahahah… (aici râsul i s-a întrerupt brusc, deoarece psihologul l-a sfătuit să renunţe la această sinceritate păguboasă, de dragul ecosistemului, dacă nu pentru altceva).
Al doilea lung-metraj s-a întâmplat să fie Profetul. Păcălin a făcut feţe-feţe, a zis scurt Respect, frate, după care s-a jurat pe şaptezeci de funduri de căprioară că va căpăta o laringită acută, dar nu va mai face gargară şi va mai vorbi doar printr-un filtru de tifon omologat, furnizat, logic, de Căpşunică Miriapod – băiatul cu cele mai multe picioare, cele mai lungi braţe and best friend for life. Pentru exemplificarea acestui din urmă concept, s-a vizionat, în mod suplimentar, Jennifer’s body şi s-a insistat pe sfârşitul nu tocmai plăcut, dar posibil şi plin de ketchup, al unei frumoase prietenii.
În urma acestor şedinţe psiho-cinefile, Păcălin s-a înscris la Frumuseţe pe muchie de briceag şi aşteaptă liniştit transplantul de faţă promis pentru o eventuală bună purtare în mlaştina principală a SPA-ului (nu trebuie să îşi bage în noroi colegii, decât la recomandarea expresă a esteticianului). Din solidaritate, mai mulţi hipopotami, chemaţi ca martori la şedinţele de împachetare cu parafango, s-au înscris şi ei la emisiunea-concurs Floarea din grădină, în caz contrar fiind ameninţaţi cu suspendarea irigaţiilor din zona în care se bălăceau până mai ieri.
Corespondentele noastre la spatele locului, Analia Sulis şi Mona Linsa, ne-au mai relatat despre cererea crocodilului Berzescu de a se verifica certificatele HORNISS ale personalului de îngrijire (pentru obţinerea cărora, se ştie, trebuiesc declarate şi relaţiile extraconjugale), precum şi durata de întindere a antenelor de către echipele de lăcuste mobile (se pare că în Legea Junglei se specifică o perioadă maximală de 120 de zile, fără nopţi). Până la următoarea transmisiune prin videotelefon de la echipa de jurnaliste, puteţi accesa site-ul ce–se–întâmplă–meştere punct ue, pentru sfaturi şi informaţii despre un safari sigur, exfolierea neuronală şi vouchere cadou pentru aligatorii prietenilor dumneavoastră.
@Nea: poate ar fi bine să precizăm că Păcălin a evadat, de fapt, de pe o pânză de-a lui Hieronymus Bosch.
@Valexandru: Of, s-a demonstrat ştiintific că râsul îngraşă, ce ne facem acum?
@Omen: parafrazând, l-am putea întreba pe împricinat
How deep is your swamp?
😀
deep as a swamp.a rhino swamp 😀
aha!
Am ras una buna.
Nu-i rinocer, Moicu, e varan cu cap de râmă, o capodoperă a ingineriei genetice ieşită din laboratorele lui Lîsenko şi Iliescu.