Andrei Ujica: Despre limitele remake-ului

Andrei Ujică, regizor:

Lucrurile au escaladat în ultimii ani, cînd o parte, nu prea mare de altfel, a justiţiei române a început să dea semne de independenţă. Cu somnul furat la gîndul că li s-ar putea periclita întregul proiect al vieţii şi realizînd brusc, „pe propria piele“, ce vrea să zică dictonul „libertatea e mai uşor de cucerit decît de păstrat“, stăpînii acestor posturi de televiziune, împreună cu confraţii lor din politică, au avut o idee. În disperare şi, în acelaşi timp, în necunoştinţă de cauză, s-au decis să producă un remake al „filmului istoric live“, de la care am pornit. Un fel de După 20 de ani, ca să-l numim aşa. Structura scenariului a fost respectată întocmai. Aceleaşi trei acte: 1) mişcare de stradă, 2) lovitură de stat şi, în fine, 3) ameninţarea adversarilor, în plină criză de idei, cu acelaşi tip de punere sub acuzare: înaltă trădare, subminarea economiei naţionale etc.

[…]

Televiziunea ca mediu istoric a devenit anacronică. Cei care mai mizează pe ea ca instrument politic îşi vor irosi banii şi procentele electorale în mod vertiginos. Filmul live al istoriei s-a mutat între timp pe reţelele de socializare, redevenind acolo un protocol. Paralel cu dezalfabetizarea televizuală, are loc un proces de hiperalfabetizare pe reţelele virtuale.

Sursa: DILEMA VECHE