Uitați-vă bine la ce se întîmplă acum în Ucraina.
Cei douăzeci de ani de slăbiciune și derută din partea Rusiei s-au terminat. Rusia redevine o mare putere, expansionistă, agresivă, totalitară. Vorba lui Alexandru Hâncu, fie-vă frică! Și treziți-vă. Ucraina e vecina noastră și a Moldovei, nu e în Oceania. Următorii pe listă sîntem noi și polonezii. Iar noi sîntem înconjurați de prăzi ușoare ale Rusiei, ca Bulgaria sau Serbia, că Marea Neagră aproape au rezolvat-o. Și pe unguri i-au rezolvat. Îi tranșază acum pe ucrainieni, iar Moldova e pac pac, o nimica toată.
Sîntem într-un moment de cumpănă a istoriei și trebuie să înfigem bine picioarele în pămînt, că n-o să fie deloc ușor.
Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de lideri curajoși, cu caracter puternic, consecvenți, patrioți, cu rădăcini istorice și intelectuale bine înfipte în tradiția democrației occidentale și luptei românilor pentru libertate și democrație din secolele XIX și XX. Avem nevoie de lideri care să știe unde mergem și, mai ales, care să știe de unde venim. Avem nevoie de lideri care să creadă și care să lupte pînă la ultima picătură de energie pentru ceea ce cred. Avem nevoie de lideri care să nu-și schimbe credințele și părerile despre lume și viață de două ori pe zi sau de cinci ori pe an. Avem nevoie de lideri politici cu convingeri puternice și patrioți. Nu trebuie să fie îngeri, trebuie să înfigă bine picioarele în pămînt, să mîrîie și să-și arate colții la dușman.
Avem nevoie de ei la Cotroceni, la Palatul Victoria, la Parlament, la Strasbourg. Avem nevoie de ei să susțină cauza României, cu forță și convingere aici, în fața românilor, și în fața cancelariilor occidentale.
Teoria răului mai mic pornește de la premisa că sîntem niște căcați leșinați care atîta merită și să zică mersi și pentru atîta.
Nu ne permitem epoca răului mai mic. Nu ne mai putem permite trădători, hoți sau lași. Altfel, vom avea ales între o gubernie soft și o gubernie hard, între o celulă cu zăbrele la ferăstruică și o celulă fără fereastră deloc. ”Ha, uite, lanțurile mele n-au bilă!” Etefleoșc. Și?
Astfel, Ponta și Antonescu ies amîndoi din discuție.
De fapt, în cazul lor nici nu poți vorbi de răul mai mic, fiindcă este extrem de greu spre imposibil să-ți dai seama care dintre ei e răul mai mic, Oricum, dacă unul dintre ei e totuși răul mai mic, diferența e atît de mică încît e complet irelevantă. E ca și cum după trecerea glonțului prin țeastă ai muri instantaneu sau ai mai trăi patru secunde. Să fim serioși, patru secunde în plus de viață nu se pun.
Nu avem nevoie de șmecherași deciși să ne vîndă oricînd, oricui pe oricît, nu avem nevoie de mafioți care negociază prețul cu oareșce talent, nu avem nevoie de molîi care nu ridică capul din pămînt, prin ale căror vene curge apă și care se pișă pe ei cum ridică cineva un pic tonul la ei. Nu avem nevoie de lași, paralizați în tăceri interesate sau pur și simplu speriate. Nu avem nevoie de debili, de instabili psihic, de țăcăniți plecați pe cîmpii, urmăriți de paranoi și obsesii.
Nu mai sîntem în situația să ne putem permite hoți, trădători și lași.
Poate în alte situații istorice, mai fericite, mai calme și mai optimiste, ne putem descurca și cu hoți, mincinoși, trădători și lași. Din 1989 încoace trădătorii, lașii, hoții și mafioții pe de o parte nu au avut cui ne vinde, că rușii erau în corzi, pe de altă parte îi strîngea gheara americană de coițe și europenii visau expansiuni. Credeți că Iliescu nu ne-ar fi dat la ruși? Dealtfel, a și încercat, însă a căzut URSS-ul la doar cîteva săptămîni sau zile după ce ne vînduse. Fără intervenția Occidentului și azi tot de la țîța păroasă a Natașei sugeam laptele existențial, asta în timp ce Alioșa ne făcea necurățenii și perversiuni pe la spate. Așa cum ne-a mai făcut, dar nu mai ținem minte, că acum sîntem persecutați de aifoanele americane și de Bieber. Bine, bine, cu Bieber you have a point.
Teoria răului mai mic, a celulei cu gemuleț și a lanțului fără bilă nu funcționează în situația politică actuală. Trădătorii cu față de michimauși puberi, hoții amatori de chilipiruri, mafioții abili în negocieri, molîii cu apă în vine și limba tăiată, zărghiții cu pitici adormiți pe creiere și, în general, toată adunătura politică de la vîrf de acum, toți aceștia nu sînt soluția.
Nu confundați luciditatea cu renunțarea, nu confundați tăcerea cu inteligența, nu confundați lașitatea cu loialitatea.
Acum, mai mult ca niciodată, e nevoie de luptă, e nevoie să spunem tare ceea ce credem, mai mult ca niciodată acum e nevoie de lideri puternici, cu credință, caracter și curaj, care să-și cunoască istoria, tradițiile, limba, să-și iubească țara și să creadă în libertate, democrație și destinul occidental al României. Avem nevoie de inteligență, curaj, credință și patriotism. E mult? Nu, e minimumul necesar.
Văd că scrii la persoana I plural. Care „noi”?
Poporul e la țară, îl așteaptă pe Mircea Badea să iasă dintr-un tomberon cu chiloții Biancăi în dinți.
În România, fiindcă din reperele geografice din articol rezultă că despre ea e vorba, nu mai este nevoie de mare lucru, fiindcă nu cred că există o masă critică de oameni care să lege cauzele de efecte, nevoile de soluții, ceva de altceva.
În această – să zicem – țară, exista o Asociație a foștilor deținuți politici. Din motive numai de ei știute, dar din interviurile mele rezultând că numai din vanitate, aceasta s-a împărțit, de mult, în două.
Două asociații pentru o singură categorie de deținuți, cea a regimului comunist.
Aceste asociații și-au propus să reprezinte în spațiul public memoria celor dispăruți în închisoare și a deținuților decedați până în 1989, deținuții supraviețuitori și familiile lor.
Într-una din aceste asociații ar avea dreptul natural de reprezentare și rudele lui Dan Voiculescu pe care acesta le-a turnat la Securitate, deci din cauza căruia au devenit deținuți politici. Aceasta (presupunând că ar fi singura) turnătorie a fost una din treptele ascensunii sale securistice până la o poziție de la care unul ca torționarul Vișinescu era la fel de important ca și băiatul care încarcă lăzi pentru in CEO de la Coca-Cola.
La televizunea sponsorizată de acest securist au acceptat să apară (în mod evident flatate de atenția care li se acordă) surorile lui Coposu (17 ani de temniță), președintele uneia dintre asociații, Ovidiu Bojza (or so), deținute politice arestate la 15 ani etc.
Trec peste mizeria de 2 lei a damei Florina Cercel, care deplânge acum arestarea tatălui, după ce în anii 90 deplângea lipsa de rațiune și bun-simț a celor care îl criticau pe Iliescu, pe mine nu mă-nduioșează dramele ei de budoar.
Deci ăștia suntem: după 89 am menținut pensiile ilegaliștilor și am aruncat fărâmituri tot mai restrânse deținuților politici (era o listă de medicamente gratuite, până și de aia s-a împiedicat N0049, deși sâc! acum îi prindea bine), iar unii din cei chiar cu valoare simbolică sunt atât de – cum să-i calific? histrionici? vanitoși? senili? un pic din toate? – încât, pentru o seară de vizibilitate și de complimente cu buze moi, se duc să se spovedească în poala lui Voiculescu și fac pipi pe mormintele colegilor lor, deținuții turnați de el.
Iar audiența tropăie, lumea se înduioșează. Urmează Mircea.
Crezi că avem nevoie de ce înșirui tu acolo? Eu cred că suntem perfecți.
Ar fi cel mai curat şi decent lucru pe care l-ar ţine Badea între măsele.
În rest, perfect de acord.
Great story, especially with all of the violence in Kiev and Venezuela right now.
I was raised in Romania in the 1980s, under a Communist regime
that, among countless repressions, reduced television to two hours a day
of dull propaganda, traditional music,
patriotic poems and censored films. One day when I was 6, my parents
found a way to borrow a VCR. They invited their friends, and all night
they watched grainy VHS tapes of Hollywood B-movies. I remember the
films, but more so I remember how I felt when I stepped into the living
room — like walking into a secret, magical and free world.The Human Spirit Vs Communism
pjmedia.com
http://pjmedia.com/tatler/2014/02/18/the-human-spirit-vs-communism/