Voiam să scriu un articol mai lung și mai bine mestecat pe tema asta, după Paști, însă n-am răbdare, așa că-l scriu scurt și pe genunchi.
Ce oferă stînga susținătorilor săi?
- Stat maximal – cariere și bani în administrație și economia de stat
- Redistribuirea avuției – susținerea asistaților din bani luați direct de la ceilalți sau prin ”gratuități” plătite tot de ceilalți
- Revoluția culturală – control asupra celorlalți (reeducare, corectitudine politică etc) și lipsă de responsabilitate etică
Cum să nu ai susținători în asemenea condiții? Cum să nu strîngi zeci sau sute de mii de milianți extrem de motivați și milioane de susținători și alegători la fel de motivați? Stînga oferă costuri minime și beneficii maxime. Obstacolele politice pot fi trecute cu ajutorul administrației și asistaților, două forțe la a căror expansiune stînga lucrează cu cele două instrumente ale sale, statul maximal și redistribuirea. Într-un timp nu foarte îndelungat poți schimba legi și constituții astfel încît costurile politice ale apartenenței la stînga să fie diminuate sau complet eliminate. Important e să-ți fie cît mai comod să-i controlezi pe ceilalți și să iei ce nu ți se cuvine. Barierele legale nu sînt un cost de neglijat. Din momentul în care nu mai există obstacole de ordin legal, tot mai mulți oameni vor fi tentați să facă pasul. La urma urmei, ți se oferă avuția celui de lîngă tine și puterea de a-l reduce la tăcere, fără să riști legal.
Ultimul obstacol și cel mai greu de trecut sînt costurile culturale. Sau etice. Poate că e legal să bagi o mînă în buzunarul vecinului iar cu cealaltă să-i închizi gura și astfel să obții mult cu eforturi minime, dar s-ar putea ca stigmatul și izolarea din partea societății să fie un cost mult prea ridicat. De aici și ura stîngiștilor față de creștinism și față de orice tradiție culturală europeană și iudeo-creștină. Stîngii îi e ușor să facă prozeliți atîta timp cît acestora le oferă beneficii maxime cu costuri minime, iar costurile legale și politice au fost în mare parte eliminate. Legislațiile internaționale și naționale au fost rînd pe rînd resetate de asaltul stîngii. Și nici n-a fost foarte greu atîta timp cît promisiunea statului maximal și redistribuirii a motivat militanții stîngii și din ce în ce mai mulți votanți și a netezit accesul acesteia la puterea politică. Cultural însă sînt cîteva redute greu de trecut și care reprezintă tot atîtea costuri pe care mulți nu sînt dispuși încă să le plătească. În momentul în care conștiințele vor fi ”eliberate” victoria stîngii va fi totală. Nu și de lungă durată, căci o astfel de lume va face implozie într-un final. Dar nu înainte de a-și întinde gulagul peste cîteva zeci sau chiar sute de ani. Iar vindecarea ne va lua și mai mult. Dar pînă atunci stînga trebuie să dea asaltul final asupra acestei ultime redute. Iar aici intervine revoluția culturală, reeducarea, corectitudinea politică, spuneți-i cum vreți.
În același timp e din ce în ce mai inconfortabil să nu fi aderat la religia socialistă. E costisitor economic pentru cei care aduc plusvaloare și susțin asistații stîngii, e neatractiv pentru cei care se implică în politică și cărora dreapta le promite un stat minimal, deci mai puține șanse de a prospera profesional și financiar în birocrația statului, e terorizant pentru cei care sînt victimele agresiunii și intimidării culturale a grupurilor de agitatori ai stîngii, pentru cei care sînt zilnic atacați și reduși la tăcere de intelighenția mediatică.
Dreapta politică pierde din ce în ce mai mult teren. A pierdut bătălia economică, a pierdut bătălia legală. Hoția și pumnul în gură s-au legalizat. Singura bătălie în care încă mai rezistă e bătălia culturală. Acolo e cheia strategică.
Revenind însă la partide politice, ne întrebăm ce le poate oferi un partid de dreapta militanților și votanților săi? Cum îi motivează? Le oferă cariere și prosperitate financiară în administrație și economia de stat? Căpușare a bugetului? Nu. Le oferă libertate. Iar ei aleg libertatea și în loc să facă militantism politic și muncă de administrație fac capitalism practic. Problema e că partidul de dreapta rămîne astfel fără militanți. Le oferă bani și gratuități votanților? Nu. Le oferă libertate. Dreapta nu se poate compara cu stînga la oferta materială. Dreapta nu oferă confort material. Asta e. Confortul material poate fi oferit doar din banii celor cărora dreapta le oferă libertate și le lasă banii în buzunar. Stînga își face prieteni și prozeliți recunoscători din banii contribuabililor. E darnică și bună la suflet. Dreapta ridică din umeri cînd trece pe lîngă mîinile întinse.
Dar dacă nu oferă cariere, bani și control, atunci cu ce și-ar putea motiva un partid de dreapta ipoteticii militanți și votanți? Uite o întrebare bună pentru Mișcarea Populară. Dacă reușește să răspundă chiar și parțial la această întrebare, are șanse serioase în 2016.
PS. Tema merită o întreagă serie de articole, dar după Paști.
UPDATE mai 2014: Mișcarea Populară a răspuns la întrebare: baronii și tabloidul. Ăsta e răspunsul Mișcării Populare.
Cred că dreapta ar trebui să mintă mai frumos decît stînga ca să cîștige orice alegeri. Nu există o șansă naturală pentru dreapta decît dacă minte. Așa că că are de ales. Ori devine o stîngă reacționară ori dispare. Nu zic că e drept, nici că e corect. E pur și simplu natural.
Eu chiar sunt descumpanita. Societatea de acum, din democratie, dupa o guvernare de dreapta de destula vreme, e mult mai defecta decat cea pe care am urat-o atat, cea comunista.
Atunci era o societate a „poporului” si „pentru popor”. Dar nu ai fi vazut promovat un nimeni ca Mazare. Nu ai fi vazut un muncitor care nu stia sa dea decat cu sapa sa ia in ras un om de stiinta, un pedagog. E adevarat, nu avansai in profesie decat daca erai membru de partid. Dar procesul era invers decat acum cand esti un „om facut” daca faci efortul minim sa fii om de partid. Nu-ti trebuie nici o calificare sau competenta serioasa.
Daca spre asa ceva ajungem cu sistemul politic actual, cu sistemul de alegeri prin vot universal, incep sa ma indoiesc de reusita si progres.
Nu ma intelegeti gresit: nu sunt o nostalgica. Imi pun numai intrebari.
eueu Pînă-n 89 cei mai importanți oameni în stat erau Ceaușeascu, Ceaușeasca, Dăscălescu, Manea Mănescu, Postelnicu, Dincă, Nicușor, Suzana Gâdea, Iulian Vlad, Adrian Păunescu, Maurer, Chivu Stoica, Dej, Nicolski, Drăghici și mulți alții. Asta dacă vorbim despre ”elite”.
Bleen eueu
Nu era invers deloc, comuniştii, la început, nu recrutau din mediul academic decît pentru a trimite în închisori, iar pentru cadrele de nădejde s-au înfiinţat facultăţile pe puncte. Ulterior a părut doar că se mai îmblînzeşte sistemul, în fapt, elitele comuniste au urît profund întotdeauna intelectualii. I-au folosit doar pe cei cărora le-a convenit colaborarea, nimic mai mult.
Cu toata stima, revin la exemplul „Mazare”, care ma doare de cateva zile. Si la multi altii ca el, cei care in fapt, conduc acum tara!
Nu fac apologia comunismului, sa ne intelegem! Intreb unde vom ajunge cu acest sistem de promovare a conducatorilor nostri.
eueu A… si ce-i aia exemplul ‘Mazare’ ? Imi bag picioarele in ele de idei. Personific totul pana nu mai pricepe nimeni nimic. Io inteleg ca o minoritate de constanteni (dupa cum s-a vazut la vot) nu-l suporta pe individul cu pricina. In rest se bulucesc oamenii sa-l aleaga si realeaga. Noi vorbim de efectul ‘Mazare’ dar cand e vorba sa articulam idei… dam vina pe votul universal si pe teoria compltului.
Deci da, sistemul e cam putred. Putred unde nu trebuie, la aia ce se considera mai buni ca Mazare. La aia care ar trebui sa vina cu idei dar ei vin cu exemple de nume de ‘asa nu’ si fac o publicitate negativa de toata frumusetea.
Si apropo, ‘Nu ai fi vazut un muncitor care nu stia sa dea decat cu sapa sa ia in ras un om de stiinta, un pedagog. ‘…. looooooool. Deci cam la cati oameni de stiinta si pedagogi le-a ras in nas cizmarul? Asa, cam la fiecare indicatie pretioasa prezentata la TV la cati profesionisti le dadea cu tifla? Si la cati le-a furat pur si simplu munca savanta de renume mondial? Deci… sa fim seriosi… aveam si atunci si acum plagiat organizat la nivel inalt. Cu ce e mai rau sistemul de azi decat cel comunist din punctul asta de vedere? A… cu faptul ca pe vremea aia eram tineri si frumosi si acu nu mai suntem decat nostalgici si uituci.
Ce v-am zis de v-am suparat asa? Eu tocmai afirmam ca nu e normal ca Mazare sa fie reprezentativ si ca e grav ca atatia oameni au ajuns sa-l voteze! Mentin !!!!!! Aici nu e nevoie de nici o idee in plus! PUNCT.
Iarasi, eu nu am zis ca Ceausestii erau OK. Dar oamenii de rand aveau mai mult bun-simt decat acum. Acum suntem condusi, prin manipulare, de oamenii cei mai putin indreptatiti sa o faca.
Mentin si ca „votul universal” e o eroare ! Ca si votul obligatoriu! Te pricepi sau nu, strici viata atator oameni care, fiind minoritari, suporta pentru ca nu au ce face.
In rest, toate bune!
eueu
N-aveau deloc mai mult bun simţ decît azi, singura deosebire e că atunci nu li se permitea manifestarea dincolo de anumite limite a lipsei de bun simţ.
Din bun simţ se băteau la cozile pentru alimente? Din bun simţ pupau în fund pe cine puteau pentru a se aranja cît mai bine? A, ştiu, atunci era vorba de supravieţuire. Ei bine, am o veste: şi azi e vorba despre acelaşi lucru.
În rest, şi eu pot deturna discuţia asta cu Oprescu, care mă doare pe mine. Dar n-o fac, nu ăsta e topicul.
eueu E oarecum de înţeles că jeguri ca Mazăre ajung în funcţii importante. Grav e că, după 23 de ani de deschidere (care au fost mai mult o involuţie, pentru mulţi) există mulţi care apreciază asemenea jeguri.
Citeam daunezi pe blogul unuia : Votul este o marfa. Il cumperi unde il gasesti mai ieftin. Votul nostru e scump. E mai ieftin sa il cumperi de la baiatul cu saliva in barbie pentru o pereche de gumari.
cit 500 de cuvinte
Reproducere aproximativa.
O dreapta curata nu ar mai scoate nicaieri in lumea democratica mai mult de 25-30 de procente, poate doar prin SUA, si doar cu ceva candidati cu charisma.
Iar in timp, procentele vor scadea pana spre dezastrul final (nu doar al dreptei, ci si al lumii, in general)
In fond, toti sfintii crestini vorbeau despre o cadere treptata a lumii, nu si despre vreun reviriment inainte de A Doua Venire.
Sunt destul de sceptic intr-o revenire a dreptei altfel decat prin mici victorii pe termen scurt (ceea ce nu inseamna si nu trebuie sa insemne abandon).
liviuta Nici in state
Reagan a avut un discurs ambiguu, a cistigat alegerile apoi a schimbat agenda.
Basescu a facut la fel. A clipit din ochi si jumate din alegatori a zis: e de-al nostru, de la carciuma din sat. Cind Basescu a prezentat agenda bizonul s-a simtit tradat. „pai credeam ca e baiat de gasca tractorist de-al nostru „
Asta intreb si eu: de ce mai facem alegeri daca oricum, agenda adevarata e alta decat cea pentru care am facut optiune de vot!
Trebuie sa fie o alta cale, prin care sa nu mai fie posibila minciuna electorala fara a fi si alte consecinte in afara celor politice!
eueu Nu se poate. Nu mai avem vot cenzitar. Votul universal pune pistolul in mana maimutelor care mai trag si in noi si se impusca intre ele. Capitalismul nu e atit de atractiv pt bizon sa il convingi sa voteaze oferindu-i hard work and enthusiasm in loc de pasunile de iarba ale lui Mannitu De aceea dreptacii de geniu, Reagan, Basescu reusesc din cand in cand sa castige adunand si bizoni la completare
Pai , dreapta trebuie sa arate , economic , inspre ce se indreapta stanga . Criza in care traim ne arata , de fapt , ce se intampla cand metodele stangii se grefeaza pe un sistem economic liber . Criza nu se va termina decat cu victoria stangii , adica odata cu nationalizarile masive , confiscarea averilor bagatasilor si alungarea lor de peste tot , planurile cincinale centralizate , etc. Le stiti prea bine . Economia nu poate minti ! Nu exista capitalism hibrid , altoit cu socialism cu metode economice socialiste . Economia agonizeaza azi tocmai pentru ca a ajuns intr-un punct in care nici nu se mai poate merge inainte asa cum e situatia acum , dar nici inapoi nu poate fara disparitia socialismului . Trebuie sa lasam lucrurile sa fie duse pana la ultima consecinta pentru ca , cu economia nu te joci ! Istoria a dovedit ca sistemul capitalist a creat bani , bunastare si civilizatie , pe cand comunismul nu stie sa faca bani , ci creaza saracie , inapoiere si ideologie .
Deci „cu ce și-ar putea motiva un partid de dreapta militanții și votanții”? Pai de exemplu for starters sa nu mai fie in pat cu Stinga. Ba tradari (treceri de la un partid la altul), ba cocoloseli/politeturi pe la TV toate astea par ca baietii ar fi cu un picior in tabara cealalalta. Sa invete si ei de la Star Trek macar. Ia uitati ce le-a spus Picard borgilor (pt ca stinga e exact ca borgii):
„No! Noooooooo! I will not sacrifice the Enterprise. We’ve made too
many compromises already. Too many retreats. They invade our space and
we fall back. They assimilate entire worlds and we fall back. Not again!
The line must be drawn here… THIS far, NO further! And I will make
them pay for what they’ve done.”
DanCanadahttp://www.youtube.com/watch?v=_D1mJloGQR0
DanCanada Scenaristul de la StarTrek presedinte!!
Stînga fură. Stînga fură din buzunarul celor care produc plusvaloare. O dată pentru oamenii lor din aparatul administrativ şi încă o dată pentru asistaţi. A treia oară îi fură chiar pe cei care au realmente nevoie de asistenţă, pe cei ce ar putea fi adevăraţii beneficiari ai unor ajutoare individuale sau colective venite din partea celor care produc plusvaloare. Dacă cei din urmă nu ar fi furaţi de două ori de către stînga.
Florina , just. Să obsevăm că bazinului ei electoral (ap. ad-tiv si welfariștii, care la a treia generație sunt deja profesionalizați) Stânga nu-i cere nimic și nu-i propune nimic, în schimb îi aduce din agoniseala altora. Or, ce poate fi mai îmbietor decât să behăi după cuptior și să vină Mama cu mălăieș-n-călcâieș?!
Totuşi un al treilea motiv pentru care cei care produc plusvaloare de multe ori nu îi ajută pe cei care merită e că multora dintre ei nu le pasă.
„Ce le poate oferi un partid de dreapta militanților și votanților săi?” Păi în primul rând să ofere doctrină, discurs, politicieni și acțiune de dreapta. După aia mai vorbim. Că de partide „un pas la dreapta și doi la stânga” eu m-am săturat.
Chestia e că pe dreapta există atâta loc, încât eu aș face (dacă m-aș pricepe) un partid care să vină cu niște soluții cu adevărat trăsnite pentru România. Cum ar fi, de exemplu, privatizarea completă a sistemului de sănătate. Sau un plan concret de ieșire a statului de pe piața pensiilor. Deci lucruri dure, nemaiauzite și de neconceput în România. Care să-i îngrozească pe votanții găletușă și pe pomanagii. Are careva curaj și pricepere să facă asta?