Cind alergi pe banda nu ajungi nicaieri

Crin Antonescu: ”De ce să mă duc în piață? Să-i aud cum ne înjură?” Exact. Are dreptate și știe despre ce vorbește.

Nu același lucru îl putem spune despre opoziție, aflată într-o stare de excitație care a depășit disperarea și se află în vecinătatea retardului mintal.

Mișcarea ”anti Roșia Montană”, deși are printre lideri apropiați ai USL (mai exact, ai PNL), nu este o mișcare politică. Majoritatea protestatarilor nu au nicio treabă cu politica. Și oamenii ăștia nu spun nimic nou. Spun în lungile plimbări de seară cu peturile în mînă ce spuneau și pînă acum la terase, cu paharele de …ăăă…am fost de cîteva zeci de ori la Verona, Mecca hipsterilor și, cu toate astea, habar n-am ce beau hipsterii. Ba nu, mint. Mi-am adus aminte. Hipsterii beau bere nefiltrată. Paulaner, parcă. Nu? Repetir. … ce spuneau și pînă acum la terase, cu halbele de Paulaner în mînă: nu votăm, nu ne interesează, toți sînt la fel, nu știm pe ce lume sîntem, să votezi e atît de mainstream, atît de nineties și oricum nu contează pe cine votezi, lumea e de fapt condusă de iluminati și corporații care umblă după … stai că mă sună un client care mă tot toacă la cap cu discounturi…păi dacă îi dau discounturi, nouă ce ne mai iese?… care umblă după profit.

Marea Revoluție din Septembrie nu e decît un mare Selfie. Atît. Își seruiesc pozele pe care și le-au făcut ei lor. Este despre cum se implică ei, despre cît de mișto, creativi, unici și underground sînt ei. E despre circulația pozelor și citatelor motivaționale. Nu degeaba am văzut pancarte cu citate din Zeul Absolut al Facebook-ului, Octavian Paler, nu degeaba în piață e Însuși Tudor Chirilă. Cantitatea aia imensă de citate, fotoșoape, poze și filmulețe motivaționale trebuia la un moment dat să prindă viață, picioare și glas și să iasă în stradă la plimbare prin Pantelimon, Elisabeta, Brîncoveanu și Iancului. Oamenii s-au pozat suficient singuri în baie, la mare, în restaurant sau în bar, a venit vremea să se pozeze și în masă. Dacă vă uitați la toate manifestările creative ale protestatarilor veți vedea că, în comparație cu manifestanții anilor 90, nu le lipsește doar substanța civică și politică, ci și umorul.

Marea Revoluție din Septembrie nu se va transforma în nimic și nu va avea niciun efect. Plictisiți să scandeze deruta și să-și hrănească propriul mit, să se pozeze și să colporteze citate motivaționale, se vor întoarce în masa ”dezamăgiților” neinteresați de politică și imparțiali, ca tot românul.

Aud că acesta este semnalul intrării într-o nouă eră, se schimbă paradigma, a venit Marea Trezire. Însă nimeni nu explică în ce va consta această trezire, cum se va manifesta ea și cum va arată noua eră. Ce se va întîmpla? Oamenii s-au trezit și vor… Vor ce? Intrăm într-o nouă eră în care… În care ce? Indignații nu vor mai accepta și vor pune piciorul în prag. Cum vor pune piciorul în prag? Vor face un partid? Nu, ni se spune. Vor vota cu unul dintre actualele partide? Nu, ni se spune. Ok, și atunci ce vor face? Ce se va întîmpla diferit de perioada de dinainte de Revoluție? Oamenii ăștia  trăiau în România și pînă acum. Munceau mult și bine la serviciu sau puțin și  rău și pînă acum. Bine, că munceau pentru capitaliști și corporații, deci din punctul lor de vedere făceau mai mult rău decît bine (chiar, cînd se vor apuca să facă bine vor boicota capitaliștii și corporațiile și își vor demisiile?), nici pînă acum nu scuipau semințe pe jos și reciclau chestii și făceau happeninguri creative la Verona și pînă acum, și fumau iarbă și pînă acum la Street Delivery. Ce se schimbă acum, după Marea Revoluție? Domnule, acuma vor pune presiune pe clasa politică, ni se spune. Cum? Dacă nu ai un partid sau nu votezi, cum pui presiune pe clasa politică? Bine, ca să nu mai spunem că e vorba de douzăeci-treizeci de mii de oameni, nu de cinci sute de mii sau trei milioane. Bine, poate of mai fi și alții care se simt solidari cu cei din piață. Însă nu prea au cu ce. Marea Revoluție din Septembrie înseamnă acțiune, mișcare, participare. Acestea sînt scopuri în sine. Mijlocul e scop, forma e conținut. Oamenii nu aleargă ca să ajungă undeva, aleargă pe bandă, ca să facă mișcare. Pentru confortul psihic și pentru menținerea formei fizice.

(sursă foto)