„În prezent au loc discuţii cu Comisia Europeană în ce priveşte crearea unui Observator al Preţurilor. Sistemul ar urma să asigure o transparenţă pe filiera produselor, de la preţul cu care produsul pleacă din fermă, până la cel cu care produsul ajunge în magazin sau în piaţă. Este o propunere a noastră. Dacă va fi acceptată, sistemul ar trebui să funcţioneze în întreaga Uniune Europeană, nu doar în România. Odată cu implementarea acestui Observator, va exista o jenă din partea celor care acum măresc nejustificat preţurile”, au declarat pentru Gândul surse guvernamentale, care au ţinut să sublinieze că deocamdată nu este vorba de un proiect conturat, ci doar la nivel de discuţii.
….
„ANPC va monitoriza preţurile în 1.400 de puncte din ţară şi acolo unde va observa derapaje majore va interveni”, preciza Videanu la acea vreme. Potrivit acestuia, în Grecia acest sistem a dus la scăderea cu 7% a preţurilor în decurs de trei luni.
Nu e o știre din Coreea de Nord sau Cuba. E din Europa, România.
Ce înseamnă prețuri nejustificat de mari? Ce înseamnă, în viziunea lui Videanu, derapaje?
Orice preț este justificat atîta timp cît este plătit. Doar piața decide dacă un preț este nejustificat de mare. Dacă un produs este pus în vînzare la un preț pe care cumpărătorii nu sînt dispuși să-l plătească, va rămîne nevîndut iar vînzătorul va pierde banii investiți în respectivul produs. Orice preț plătit este justificat. Justificarea vine din cerere.
În iulie 1957 Elvis își cumpără o cămașă de la un mic magazinaș din Memphis. Dă pe ea șapte dolari. În 2013, un văr de-al unui nepot de-al lui Elvis găsește cămașa. Se stabilește că este chiar cămașa marelui Elvis. Omul se decide să o vîndă. Dacă e să ne luăm după guvernul României, Comisia Europeană și Adriean Videanu, prețul cămășii e de șapte dolari plus inflația din perioada 1957-2013 plus costurile de întreținere a cămășii în toată perioada aceasta, minus uzura. Astfel, prețul cămășii incluzînd inflația e de 58 de dolari. Cămașa e în stare bună, iar costurile de întreținere se stabilește că au fost de 50 de dolari. Astfel, conform Guvernului României, Comisiei Europene și lui Adriean Videanu, prețul justificat al cămășii lui Elvis e de 108 dolari. Orice preț peste 108 dolari este considerat nejustificat de mare.
Dar vărul de-al doilea al nepotului lui Elvis e american, nu european, nu român, nu teleormănean din Videle. Așa că pune cămașa la vînzare cu 100 de mii de dolari. Nu găsește cumpărător. Se pare că nu numai Videanu și Guvernul României consideră un asemenea preț nejustificat de mare, ci și cumpărătorii. Care nu cumpără cămașa. Al lui Presley din Memphis își ia seama și scade prețul la 75 de mii de dolari. Cumpărătorii consideră și acest preț nejustificat de mare și zic pas. Vînzătorul scade apoi la 50 de mii de dolari. Un preț nejustificat de mare în viziunea lui Videanu, a Guvernului României și a Comisiei Europene. Nu și a cumpărătorilor, însă. Apar doi cumpărători care licitează pentru cămașa lui Elvis. Într-un final vărul de-al doilea reușește s-o vîndă cu 62 de mii de dolari, orice preț peste acesta fiind considerat nejustificat de mare de către cumpărătorul care a pierdut licitația (nu știm care preț e considerat nejustificat de mare de către cumpărătorul care a cîștigat licitația – știm că 75 de mii e prea mult, însă poate că dacă licitația ar fi continuat omul ar fi fost dispus să dea 67 de mii sau chiar 70 de mii, dar aceasta depinde nu numai de disponibilitatea lui de a cumpăra cămașa, ci și de disponibilitatea celorlalți cumpărători de pe piață).
Și uite așa, vărul de-al doilea al unui nepot de-al lui Elvis cîștigă 62 de mii de dolari, deși, potrivit lui Videanu, Guvernului României și Comisiei Europene acest preț este nejustificat de mare (de parcă ar plăti ei), ba chiar este un derapaj. Dacă ar trăi în România lui Videanu și Ponta poate că i-ar fi confiscată cămașa și averea nesimțită obținută, fără muncă, din vînzarea cămășii. Videanu și Ponta ar face un sit web unde ar scrie ”Această cămașă a fost cumpărată în iulie 1957 cu șapte dolari. Azi, cu inflație și investițiile făcute de cel ce vrea s-o vîndă, ea valorează 108 dolari iar orice preț mai mare este considerat nejustificat și va duce la confiscarea cămășii, arestarea vînzătorului și confiscarea averii acestuia prin taxare.” Fiind american, vărul de-al doilea vinde cămașa, dă mîna cu cumpărătorul, fac poze și pleacă amîndoi pe la casele lor țopăind de fericire: vărul de-al doilea că s-a îmbogățit cu 62 de mii dolari cu care își va lua mașină și va pleca în vacanță, iar cumpărătorul că poate adăuga cămașa lui Elvis la colecția lui personală de obiecte care au aparținut unor rockeri celebri, colecție care mai conține fesul lui Jimmy Page, scrumiera lui Jim Morrison și chiloții lui Hendrix.
Dacă produc brichete și le vînd cu profit de 5000% prețul lor este justificat atîta timp cît cineva îl plătește. Da, sînt genial și știu să fac brichete pentru care lumea se calcă în picioare la coadă ca să le cumpere. Cum se justifică diferența de la 2 lei, cît mă costă să fac o brichetă, la 100 de lei, cu cît o vînd? E, aia e genialitatea mea. Genialitatea de a face brichete după care lumea e înnebunită să le aibă. Atît costă ea. Cît costă niște vopsele, un set de pensule, două sticluțe de ulei de in, un șevalet, o ramă și o pînză? 30 de milioane de euro? N-aș zice.
Orice preț este justificat de raportul cerere-ofertă.
Putem vorbi de prețuri nejustificat de mari doar în cazuri de monopol al statului. Dar statul nu are nevoie să vîndă la prețuri nejustificat de mari, pentru asta există taxele și inflația. De ce să vinzi cînd poți să furi sub amenințarea bîtei?
PS. Nici nu e de mirare că în România se art rembranzii în sobă. După Videanu și Guvernul României, oricum nu valorează mare lucru.
acum am vazut-o pe asta: „Putem vorbi de prețuri nejustificat de mari doar în cazuri de monopol al statului.”
un pic de fact checking, totusi: http://en.wikipedia.org/wiki/Anti-competitive_practices
Nu ai făcut decât să postezi un link de wikipedia. Vrei să dezvolți?
Da, putem vorbi de prețuri nejustificat de mari doar în cazuri de monopol al statului. Fiindcă monopolul statului e stabilit prin lege și apărat cu forța.
Alea din link sînt practici de afaceri. E normal ca actorii de pe piață să încerce să cîștige cît mai mult.
Nimănui nu-i place concurența. Astfel de practici sînt reglate tot de piață.
Problema e cînd vine statul și reglementează în favoarea unui sau altuia.
Nu înțeleg chestia cu fact checkingul.
deci daca statul mi-o trage cu impozite, hiperreglementare, birocratie e naspa, absolut de acord, insa daca un privat sau mai multi imi baga mana in buzunar, e de bine, e normal sa cauti profit cu orice pret, la asta ma refeream cand vorbeam de fapte
practicile respective nu sunt reglate de piata cum zici tu, cata vreme baietii sunt multumiti cum se impart banii merg pe burta, marea majoritate a cazurilor de practici anticoncurentiale apar prin darea in gat de cate unul nemultumit
uite concret: in germania au fixat preturile la bere timp de 20 de ani, cum a intervenit piata in treaba asta (majoritatea fiind implicati, deci ei erau piata)? daca statul intervine, distorsioneaza piata, dar daca privatii fac ce vrea p0la lor cum e?
Cum îți bagă privatul mâna în buzunar dacă tu accepți să plătești prețul? Mic, mare, cum ți s-o fi părând ție când l-ai plătit. Nu remarci care e diferența în dintre acest caz, în care ai un contract cu condiții mutual agreate de către ambele părți și cazul sistemului cu obligații impuse unilateral de către Stat, prin sistemul de taxare/impozitare sau prin reglementare?
Ultima parte, cu „privații” care intervin și distorsionează piața, nu cred că are nevoie de comentarii.
asta cu „ai acceptat pretul, asta e” e un chitibus legalist care se vrea destept, dar nu e
cand eram mici si venea un golan in fata blocului si ne cerea banii, ii dadeam pt ca nu stiam sa ne batem, dar asta nu inseamna ca avea dreptate
la fel e si la contracte, de aia exista institutia viciilor de consimtamant
Pentru viciile de consimțământ în contracte, ai instanțele de judecată.
Dar eu nu înțeleg ce vrei să spui pe fond: dacă te duci la magazin să cumperi ceva, și vânzătorul îți vinde un bun, pe care tu îl cumperi, iar bunul poartă o cotă de profit „nesimțită”, despre care nu știi, înseamnă că acordul tău e viciat? Vrei să spui că dacă ai fi știut cât câștigă, nu ai fi cumpărat? Tu cumperi ca să căștige celălalt cât mai puțin sau cu cât mai mult bun simț?
comentariul initial a fost o reactie la afirmatia ca nu exista preturi nejustificat de mari decat in cazul monopolului de stat, or in realitate exista piete unde nu e picior de stat, dar sunt inregistrate preturi stabilite la telefon intre competitori, piete in care accesul noilor competitori e prohibit, firme care vin cu solutii inovative sunt cumparate cu tot cu patente si apoi inchise etc
toate astea au ca efect diminuarea/disparitia concurentei cu impact direct asupra clientilor
pe scurt am expus fapte (privatul poate fi malefic) ca raspuns la afirmatie ideologica (statul e totdeauna rau, privatul totdeauna bun)
deci sunt fapte versus ideologie maniheista
Privatul poate fi malefic? Adică? Ce legătură are linkul tău cu maleficul? Prețul de dumping este malefic?
pai cand incalci deliberat legea cum esti, ingeras? legile antitrust au aparut (inaninte de ww1) ca urmare a unor cazuri reale, patronii care le incalca stiu bine ce fac, nu sunt o noutate
sau nu (vrei sa) intelegi ca privatul=unii privati, e sinecdoca
Încălcatul legii te face malefic? Îngeraș, prin lege în 1957, 1963 sau 1981 nu aveai voie să înjuri sistemul comunist. Prin lege nu aveai drept de proprietate, drept de liberă circulație, drept de liberă exprimare.
Noi tocmai despre asta vorbeam, despre intervenția absurdă și malefică a statului. Care se face prin legi și reglementări.
Eu zic: o astfel de lege să nu se dea, că nu e bună, că piața reglementeză derapajele (piața însemnînd interacțiunea dintre oameni liberi), tu zici ”să se dea, că privații sînt malefici” ”De ce sînt malefici?” ”FIindcă încalcă legea” ”N-ai voie să treci de linia asta!” ”De ce?” ”Fiindcă ești rău!” ”De ce?” ”Fiindcă treci de linia asta.”
Monopolul privat, atîta timp cît nu este reglementat de stat (fiindcă există monopoluri impuse de stat cu forța) mai devreme sau mai tîrziu este invalidat de piață. Mari forțe cvasimonopoliste au fost eliminate din poziția de monopol chiar de către piață, iar reglementările statului ori n-au avut efect asupra lor, ori au făcut rău. Windows a ajuns de la o cotă de piață de 85-90% la 25%, după ce ani de zile statul a încercat să-i scoată din poziția de monopol (cîștigată pe bună dreptate). N-a reușit. A trebuit să vină Steve Jobs cu iPhone-ul și Google cu Androidul ca să cadă Windows la 25% cotă de piață.
Monopolul statului nu poate fi îndepărtat (este susținut prin lege și cine încearcă să intre pe piața respectivă este oprit prin coerciție), în schimb monopolul privat poate fi îndepărtat, dacă cumpărătorii sînt nemulțumiți (dacă sînt mulțumiți, nu va fi îndepărtat și nici n-ar avea de ce atîta timp cît toată lumea e mulțumită). Dacă însă cumpărătorii sînt nemulțumiți cineva va intra pe piață și va profita de nemulțumirea lor și de disponibilitatea de a cumpăra de la altcineva decît de la monopolist (produse mai bune, produse mai ieftine, produse de substituție etc).
Privatul nu te poate obliga să cumperi de la el și nici nu e obligat să-ți vîndă sau să-ți facă nuștiuce serviciu. Statul, în schimb, te poate obliga să cumperi, iar dacă nu cumperi te pedepsește (amendă, chiar pușcărie).
nu prea ai argumente daca ajungi sa compari legislatia existenta de 120 de ani in sua cu legislatia comunista
ingeras esti tu, cu pisicile tale
http://www.youtube.com/watch?v=5SsCP-dd6Gs
Golanii ăia care-ți cereau bani, nu-ți cereau degeaba, ți-au dat educație la schimb.
Ha ha! Mai greu cu argumentele, mai ales cînd te blochezi și nu mai ai ce zice. Ai găsit închis la wikipedia de ai venit cu youtube?
Oricum, asta cu pisicile e tare, numai așa nu fusesem înjurat de d-ăștia care nu mai știu ce să zică.
cine te-a injurat, tu ai inceput, e penibil sa te plangi dupa, ori suntem golani ori nu
iar la argumente n-ai venit cu nimic in plus fata de aceleasi chestii circulare
Ești tîmpită, fato. Ai intrat într-o discuție despre care nu ai nici cea mai vagă idee, ai pus un link de pe wikipedia din care nu ai înțeles nimic și apoi te-ai burzuluit că e nevoie de lege fiindcă privații încalcă legea de care zici tu că e nevoie. Dacă te burzuluiești, măcar fă-o pe o temă despre care să ai o idee cît de cît vagă. Altfel, e plictisitor.
Citesc ce ai scris de ieri încoace și ai probleme mari de discurs, iar pretenția de coerență pe care o afișezi e cel mult pretenție. Din partea mea ai nota „0”. Stai jos!
1. Spui mai sus că „pe scurt am expus fapte (privatul poate fi malefic) ca raspuns la afirmatie ideologica (statul e totdeauna rau, privatul totdeauna bun) deci sunt fapte versus ideologie maniheista”. Nu ai expus nimic. Cine a susținut că privatul e totdeauna bun, ca afirmație generală? Bineînțeles că individul (privatul ca să îi spunem cum vrei tu) poate fi bun sau rău, dar acestea sunt judecăți de valoare, pe care tu le-ai băgat în context, nu noi. Aici se discuta despre piață și formarea prețurilor. Prețul nu poate exista decât pe o piață liberă, iar piața liberă nu poate exista în afara proprietății private. Fără prețuri nu ai calcul economic, iar fără calcul economic nu poți face o distribuție coerentă a resurselor. Resurse care sunt limitate, apropos. Statul încă se chinuie prin intermediul câtorva exaltați (care văd că, mai mult sau mai puțin conștient, beneficiază și de suporteri) să găsească o soluție la problema calculul economic. Dacă nu vezi de ce e important (și bun, dacă vrei, ca să discutăm cu terminologia ta) „privatul” în ecuația asta și de ce Statul strică lucrurile, eu nu mai repet, că e în zadar.
2. Există doar piață liberă. Nu există piață echilibrată decât în modelele ideale teoretice cu care lucrează economiștii. Niciunul dintre aceste modele ideale nu se regăsește și nu poate fi obținut în realitate. De aceea, nu poți vorbi despre o piață distrorsionată decât dacă ea e reglementată. Adică, dacă își bagă Statul coada și spune el de la sine, prin norme și putere unilaterală, cum trebuie să arate piața ca să o considere el bună. Dacă nici aici nu vezi nicio o problemă, iarăși nu știu ce să îți mai spun.
3. Abuzurile în cadrul contractelor se rezolvă pe calea justiției, nu pe cea a reglementării (hai, a legislației, dacă vrei tu). Cazurile individuale nu sunt în măsură să „distosioneze” piața, ci doar să genereze abuzuri individuale. Piața se reglează întotdeauna singură, cu excepția situației în care se hotărește Statul să intervină. Altfel, e ca și cum am avea pretenția că rezolvăm problema violurilor reglementând centurile de castitate și introducând sexul pe cartelă.
4. Tu nu faci diferența între dreptul material și legislație. Pentru tine ambele sunt în aceeași găleată.
Mostră de exemplu: te duci la magazin să îți cumperi becuri pentru casă, că ai nevoie de lumină. La raft găsești becuri cu 10 RON, produse printr-o tehnologie, să îi spunem „comună”, la care știi că producătorul/vânzătorul are un profit de 30%. Dar mai găsești și becuri făcute cu o tehnologie nouă (trăiască spiritul antreprenorial) revoluționară (scuze pentru folosirea termenului), cu aceleași caracteristici de consum, putere și perioadă de viață ca și primele, care au un preț de 9 RON, dar la care știi că producătorul/vânzătorul are un profit nesimțit (al dracului de capitalist) de 200%.
Oare ce cumperi?
Scumpe, ca să moară capitaliștii de necaz.
Nu există preț de producător
Cum nu? Pinza, vopsea, rama, baitz, citeva tinte, 98 euro. Timpul artistului, 83.27 euro. Total tablou Luchian: 200 cu bataie, pret de producator. Vreau sa cumpar toate tablourile lui Nastase, dau 200 euro bucata. Daca nu mi le vinde la banii astia se cheama ca profita de pozitia lui de monopol, ca el are si eu n-am, si-l amendeaza Videanu.
Ce-i asa greu de inteles?
Cred ca trebuia un alt exemplu, cu borduri.
Am ales acest exemplu, fiindcă Vărul Al Doilea ”nu are niciun merit, nu a muncit, nu a creat”. Atunci cînd se vorbește de preț, de justificarea prețului, se aduc în discuție meritul, munca etc. ”Nu e justificat să vîndă cu 62 de mii de dolari. Ce a făcut el? Ce merit are el în cămașa, celebritatea și muzica lui Elvis? A creat el cămașa? A creat el muzica? Să-l vîndă cu 100 de dolari, și nici măcar atît, speculatorul dracului!”
L-a costat 2 lei să producă kilul de roșii și îl vinde cu 7 lei? Speculă!
A luat kilul de roșii de la țărani cu 4 lei și îl vinde cu 8 lei. Speculă!
Mie mi se pare că exemplul este foarte bun. În definitiv, prețul nu ne vorbește despre valoarea materială sau costurile de producție ale unui bun, ci despre valoarea subiectivă pe care o atribuim unui bun.
Dacă tot am luat-o pe acest drum al Observatorului de Prețuri, nu înțeleg de ce acesta se aplică doar bunurilor de consum și nu și bunurilor de capital. De ce nu se aplică și prețului forței de muncă, de exemplu, sau resurselor naturale? Și acestea există pe piață, și aici poate exista „nejustificare”.
Aha, uite unde sunt utili tehnocratii: in stabilirea preturilor. Numai ei ar sti sa aprecieze ce, cat face.
La noi si asta ar degenera in: „cumetre, vrea fi-miu un ipad, pune si matale un preti mic, asa, mic de tot, ca sa putem cumpara unul marti, apoi poti sa-l schimbi”.
(Omagiile mele: rebuie ca ai nervii beton daca poti sa scrii un articol serios pe tema asta.)
„Dacă un produs este pus în vînzare la un preț pe care cumpărătorii nu sînt dispuși să-l plătească, va rămîne nevîndut iar vînzătorul va pierde banii investiți
în respectivul produs.”
Manualele de marketing bune au undeva o notă de subsol, o nuanţare.
De exemplu, se aduce un produs indispensabil într-o comunitate care are greu acces la el. Produsul nu rămâne nevândut, se vinde şi cumpărătorii se lipsesc de alte produse, mai puţin vitale. Nu se pot lupta cu oligopolul decât emigrând, sau cu mari eforturi.
Piaţa neagră din perioadele de război, crize, nu e tocmai o mostră de capitalism autentic.
Întrebare: Și dacă nu se aduce produsul indispensabil? (de definit indispensabil)
Produse indispensabile: Apă potabilă, oriunde. Iodură de potasiu, în localități cu deficit natural de iod în sol și apă. Biblia tipărită, în culturi necreștine.
Și o completare la ce spunea Nea mai sus: Manualele de marketing mai fac vorbire și de „asimetria informației”. De exemplu, atunci cînd consumatorul nu are acces la informații complete despre un produs, din motive care nu se pot imputa IQ-ului sau lenei sale înnăscute.
Voiam să zic şi de asimetria informaţiei, aşa e.
Întotdeauna, atunci cînd iei decizia să cumperi ceva, te lipsești de alte produse. Orice decizie de cumpărare este o decizie de renunțare la o seamă de produse.
Pe termen lung, oligopolurile/monopolurile există doar acolo unde Statul își bagă coada. Ori direct, ori prin acordarea de drepturi speciale. Altfel, resursele tind să se distribuie astfel încât să regleze dezechilibrele.
nice try, exemplul ar fi si relevant daca observatorul respectiv ar monitoriza memorabilia/anticariatele/obiectele de arta, dar nu e cazul
Și care e diferența?
ai ales un exemplu nerealist, n-am auzit de licitatii la paine sau legume (la vanzarea finala ma refer)
si o chestie la care nu m-am gandit decat acum, piata obiectelor de arta e de fapt poate cea mai supravegheata, obiectele sunt totdeauna vandute cu un istoric al tranzactiilor precedente
in fine, dupa cum firmele aduna informatii (legal sau mai putin legal) despre comportamentul consumatorilor, de ce n-ar fi aplicabil si invers
Roșiile nu se vînd la licitație? Se vînd cu forța? Monitorizarea prețurilor la roșii o poate face orice gospodină. De ce ar fi nevoie de o instituție a statului pentru a face așa ceva?
Și ce înseamnă preț nejustificat de mare? Și derapaj al prețurilor?
ANPC va monitoriza preţurile în 1.400 de puncte din ţară şi acolo unde va observa derapaje majore va interveni”, preciza Videanu
Adică cum va interveni?
„derapaj major” = un derapaj care se intimpla de 18 ani
eu vorbeam doar de proiectul ue, videanu e in lumea lui
„in fine, dupa cum firmele aduna informatii (legal sau mai putin legal)
despre comportamentul consumatorilor, de ce n-ar fi aplicabil si invers”
Poți aduna informații despre firme, dar asta nu te ajută în a lua decizia dacă prețul unui bun e prețul pe care tu ești dispus să îl plătești pentru acel bun. Cumperi un bun fiindcă ai nevoie de el și fiindcă, la acel moment, acel bun este mai important pentru tine decât orice alt lucru pe care l-ai putea face cu ceea ce oferi în schimb pentru acel bun (bani, muncă sau alte bunuri). Nu-l cumperi fiindcă plusul adăugat de către vânzător este bine justificat sau de bun simț.
Obiectele de artă se supun regulilor pieței libere, raportului cerere-ofertă, și roșiile și castraveții nu? De ce?