Ani de zile tot felul de genii, experți în relații internaționale și politică externă, specialiști în geopolitică și geostrategie, apropiați de PSD/PNL dar și din zona ăstorlalți, ne-au bătut la cap cu Elveția Estului, ne-au acuzat că ne închinăm la Înalta Poartă de la Washington, de la Londra, Berlin sau Bruxelles, că ne fasolim la licurici, că sîntem niște țărănoi inculți și bîntuiți de uri și rusofobii absurde și rușinoase, că sîntem încremeniți în trecut, maniheiști și simpliști, că nu sîntem în pas cu vremurile, că nu vedem evidențele și nu simțim nuanțele, că Rusia e un partener de încredere, o țară care se luptă să fie bine, un potențial prieten, care ne poate aduce beneficii economice și de alte naturi, că s-a schimbat și e pe drumul democrației, ba chiar e mai democrată decît noi, că numai tractoriștii fără imaginație strategică și simț de anticipație geopolitică ca noi mai văd în Rusia un pericol și în Statele Unite și Uniunea Europeană aliați, în timp ce spiritele fine, culte, cu cursuri geostrategice de elită la bază, cu puterea de a citi printre rînduri, de a vedea în viitor și de a simți în nări mirosuri în degrade, care acolo unde noi vedem roșu ele văd fuchsia, turcoaz și lila, au simțit în Rusia un partener cald, uman, tovărășesc la foc de tabără.
Mai țineți minte cînd gafeurul incult și actoraș țărănoi pus pe ură și războaie, Ronald Reagan, vorbea de Imperiul Răului și îi cerea lui Gorbaciov să dărîme zidul Berlinului iar cei mai profunzi și informați și inteligenți oameni fin lume, sovietologii, vorbeau despre un URSS nemuritor șși despre viitorul lumii ca un sincretism între soviete și occident?
Uitați-vă acum la cîtă încredere, libertate, democrație, bună vecinătate, respect pentru lege și drepturile omului transpiră viitorul nostru partener, Rusia.
Ponta, Antonescu, toți useliștii, cu tot cu intelectualii USL-ului și experții în nuanțe cu miros de KGB au arătat ani de zile că sînt ori imbecili, ori iresponsabili, ori trădâtori. Irecuperabili, în toate trei cazurile. Subliniez irecuperabili.
Muscalii până nu pun cizma pe grumazul vreunei țări nu se simt bine, îi mistuie focul dracilor…
Tăriceanu ar fi zis „cea mai lungă frază care am citit-o vreodată”.
5 noiembrie 2012 – Efectele realegerii lui Obama | BLOGARY http://ow.ly/3hFmq3
Păcat, înseamnă că ai ratat scriitori mari. Engineerwise, mie mi-au ieșit 4 fraze și o propoziție.
Una dintre cele mai lungi şi mai frumoase fraze e răbufnirea Fernandei din „Un veac de singurătate”.
Dacă nu mă înşeală memoria, o frază ceva mai lungă se găseşte în „Toamna Patriarhului” (dacă greşesc, iertaţi-mă, promit că o să verific înainte să vorbesc data viitoare).
O să ne bodogăne Mirel că-l comparăm cu Marquez.
Da, ultimul capitol din Toamna Patriarhului e o fraza care se intinde pe zeci de pagini. Ar mai fi comparabile ca lungime frazele scrise de Jose Saramago, cu paragrafele acelea enorme, fara semne de punctuatie, dar asta e altceva.
28 de pagini, scoasă ca atare de Darie Novăceanu, că de traducător era bun. Englezii etc. au fragmentat, de nemți nu mai zic.
Miron Damian
Poate că o glumă pare nepotrivită în context dar o glumă e un lucru foarte serios.
Soțul dă de perete ușa dormitorului și își găsește nevasta cu cu doi tipi în pat. Femeia îl detectează, se oprește din …activitate, se uită la el cu teribil dispreț, își aprinde o țigară și îi zice: ”Acum începem iarăși, insinuăăăări, suspiciuuuni, paranoiaaa…”
Văd genul ăsta de banc sec folosit adesea pe post de (non)argument retoric. În speță, un caz în care a fost abuzat chiar, a fost apropo de relația cu Rusia. Cam ceva de genul replicii de mai sus primeau cei care spuneau că ”marele vecin de la răsărit” e un potențial agresor, că trebuie privit cu maximă circumspecție, că RO trebuie să privească și să meargă ferm spre Vest, inclusiv din rațiuni de securitate. Că nu e ok dacă potențiali viitori președinți vizitează pe ascuns Moscova, sau se fotografiază mândri cu lideri sau proxy de lideri pro-putiniști. Asta li se spunea, haide dom’le, sunteți paranoici. Acum fostul imperiu tocmai ne-a invadat militar unul din vecinii noștri. Dar, nu-i așa?, în continuare argumentele celor care avertizează asupra pericolului rusesc sunt insinuări și suspiciuni.
O să mă repet ca o placă de gramofon (gramofon=eroul civilizator dar şi comentator pe blogary), trebuie să fi lipsit de simţ artistic, dar şi de oricare alt simţ, pentru ca, având de partea ta o forţă de 28 de ţări, de 500 de milioane, repet, 500 de milioane, adică UE (trebuie spus că Europa, chiar şi aşa slabă cum pare din punct de vedere politic, nu a fost niciodată atât de unită, poate doar în timpul Imperiului Roman), un aliat atât de puternic ca SUA, având de partea ta libertatea, prosperitatea, forţa militară, mai ales prosperitatea, adică bani, nene, bănet, forţa, puterea, în pofida a toate acestea, tu să vrei să te închini la Rusia.
Eu înţeleg că mafiotul are nevoie de mai puţine legi, adică de mai puţină claritate, de mai multă penumbră, pentru matrapazlâcuri, dar, în absolut, câştigul e mai mare de partea asta, de partea bună. Eu asta le-aş spune, mai ales celor ahtiaţi şi după imagine, cu Europa eşti mai câştigat, îţi iese mai mult. Totul e să mergi în sensul ăsta, să faci şi pentru tine şi pentru ceilalţi. Dacă îţi iese, şi nu se poate altfel, atunci câştigi, unde mai pui, că-ţi face lumea şi o statuie, recunoaştere. Păi, ce vrei mai mult?
E drept, mafiotul politic român e mic, mărunt, meschin, amator, slugarnic, umblă după mărunţiş şi în căutare perpetuă de stăpân, fără simţ artistic, nu va pricepe şi nu va înţelege apologia puterii.
Chiar şi pentru ideologii relaţiei cu Rusia, păi, nu e mai frumos, mai sănătos să te baţi cu jandarmii la Universitate, la Pungeşti, să spargi frumuseţe de geam de maşină de ministru, să scrii şi să faci cam ce vrei, să postezi liber fotografiile „vitejiilor” tale, fără ca nimic din toate astea să se traducă în vânătăi, ani grei de închisoare sau, chiar mai rău, urme de glonţ? Păi, nu e mai cool-ă democraţia acestei Europe ce moare de plictis?!
Uiți un lucru esențial: clauzi-crăciunii și costi-rogozanii nu-și doresc chiar o viață întreagă de activism din ăsta boemo-romantic. O fi frumos pe baricade, dar mai sănătos e la butoane. Puterea, tăticu, puterea! Fie ea și numai o putere peste calorifere și clanțe de uși la mini-ambasade.
http://news.sky.com/story/1219922/russia-and-china-in-agreement-over-ukraine
mehm, poate ca nu chiar vrea, poate ca e silita, poate ca aplica aceeasi rationament al castigarii de timp, la fel ca in ’38, cine stie.
Oricum, citind stirea asta mi-am adus aminte de Eurasia lu’ Orwell. 😀