Există oameni pe care educația superioară îi strică. Își dau pur și simplu în petec gândind, zic ei, elaborat. În realitate gândesc la fel de puțin ca înainte să se-nșcolească, dar acum puținul gândit fie ia forme contorsionate, nefirești, fie proptește – împreună cu puținul altora – vreun biet clișeu, vreo banalitate găunoasă.
Oamenii ăștia au, cred eu, un destin tare ciudat. Educația le rafinează toate defectele, toate hibele sufletești și toate limitele intelectuale. Nicio potențială insuficiență nu rămâne neaccesată!
Oamenii își pierd, treptat, însemnătatea lor ca ființe pe măsură ce devin pătrunși de misiuni strâmbe, pe măsură ce se lasă mâncați de orgolii pe care nu și le-ar fi descoperit niciodată dacă n-ar fi intrat în cercuri rafinate de învățați care sunt convinși – unii pe bună dreptate – că au ceva de spus.
Obsesia faptului că ar avea, la rându-le, ceva de spus – ceva care e musai să fie mai deștept decât ceea ce s-a spus până la ei – le strică pur și simplu mintea și sufletul. Sfârșesc prin a fi niște oameni “nefirești”, niște dihănii arogante sau niște bieți mutanți logoreici.
Cred, deci, sincer că unora le-ar fi mai bine fără multă școală.
Pentru a-ți păstra umanitatea, uneori e bine să știi mai puțin. Nu neștiutorii, nu oamenii simpli sunt cei prin excelență nerezonabili, ci cei care, prin știință de carte, nu numai că nu reușesc să-și sporească talanții, ba chiar și-i împuținează până la… extincție.
Educația, deci, le desăvârșește prostia.
Proștii educați sunt niște proști desăvârșiți.
(Foto: apiorversaodemim.blogspot.ro)
