Sistemul de educatie trebuie sa reflecte valorile si traditiile societatii

Dacă rolurile sistemului de educație sînt:

  1. Transmiterea valorilor și tradițiilor respectivei națiuni/societăți/comunități de la o generație la alta. Este, în fapt, programarea culturală a viitoarelor generații. Valorile unei națiuni sau comunități se regăsesc în curiculă, nu în declarațiile pompoase ale politicienilor. Ce scrie în curiculă, aia vom fi peste cîteva generații. În curicula sistemului de educație e viitorul nostru. Dacă curicula e un experiment al terorismului corectitudinii politice, al egalitarismului și progresismului resentimentar, peste cîteva generații vom fi un gulag corect politic. Școala trebuie să pregătească cetățeni care să cunoască și să respecte cultura în care s-au născut.
  2. Antrenamentul gîndirii și dobîndirea cunoștințelor și abilităților necesare pentru a fi cetățean al timpului său.
  3. Supravegherea zilnică a copiiilor atunci cînd părinții sînt la muncă. Acest rol al sistemului preșcolar, primar, gimnazial și chiar liceal nu trebuie neglijat. Pentru familiile în care ambii părinți au serviciu este extrem de important ca părinții să știe că atunci cînd sînt la serviciu copiii lor sînt supravegheați într-un sistem instituționalizat.
  4. Îmblînzirea socială. Copiii și adolescenții trebuie să învețe să trăiască în comunități, să învețe și să respecte reguli, ierarhii și autorități. Sistemul de educație trebuie să transmită și aceste valori (conviețuirea, disciplina, respectarea regulilor, identitatea de grup etc).
  5. Pregătirea pentru piața muncii. Acesta este în primul rînd rolul educației universitare și postuniversitare, dar și, parțial, al învățămîntului liceal și profesional.

Atunci:

  1. Învățămîntul trebuie să fie obligatoriu. Este extrem de important ca toți copiii să fie parte a unui sistem de educație instituționalizat atîta timp cît sînt minori, pînă la 18 ani. Pînă la 16 ani munca este interzisă, astfel, cel puțin pînă la această vîrstă învățămîntul trebuie să fie obligatoriu, cu atît mai mult cu cît în societatea modernă copiii nu mai sînt mînă de lucru în gospodărie. Pînă la 16 sau 18 ani (preferabil pînă la 18)  trebuie să frecventeze o instituție de învățămînt. Poate că învățămîntul ar trebui să fie obligatoriu pînă la 18 ani, cu excepția celor care fac dovada că lucrează inclusiv în cadrul unei afaceri de familie). Atîta timp cît copiii nu au capacitate de exercițiu sau au capacitate de exercițiu limitată, atîta timp cît nu au discernămînt trebuie să fie supravegheați și ținuți într-un sistem instituționalizat de educație. Programarea culturală, supravegherea și îmblînzirea socială sînt tot atîtea motive pentru obligativitatea educației.
  2. Învățămîntul obligatoriu trebuie să fie accesibil. Nu poți obliga oamenii să fie bogați. Pentru tot ceea ce înseamnă educație obligatorie (6-18 ani) trebuie să existe variante accesibile pentru toată lumea și metode de susținere a celor care nu-și permit să susțină financiar educația pentru copiii lor. Acest lucru nu este valabil și pentru educația universitară și postuniversitară, care trebuie să se supună regulilor pieței.
  3. Sistemul de educație trebuie să aibă capacitatea de a primi toți copiii. Asta înseamnă sedii, personal, finanțare.
  4. Învățămîntul universitar și postuniversitar nu este obligatoriu și nu trebuie să fie finanțat de stat (excepție fac universitățile care pregătesc viitorii slujbași ai statului: academii militare, de poliție, de informații, administrative. cu condiția ca diplomele obținute să fie utilizabile exclusiv în sistemul de stat).
  5. Sistemul de educație trebuie să reflecte valorile și tradițiile societății. Pentru educația primară, gimnazială și liceală, adică învățămîntul obligatoriu, trebuie să existe o curiculă omogenă și obligatorie la nivel național, atît pentru sistemul public cît și pentru cel privat, și care să reflecte valorile societății.
  6. Dacă unul dintre rolurile educației e de a învăța copiii să respecte regulile și ierarhiile, atunci este absolut necesară refacerea statutului profesorului în societate și redarea autorității acestuia.
  7. Trebuie încurajate alternativele la sistemul public (societăți comerciale, organizații non profit, burse, sponsorizări, donații, voluntariat etc). Dacă unul dintre cele mai importante roluri ale sistemului de educație este transmiterea valorilor societății, atunci este de așteptat ca elitele capitaliste, culturale și politice să susțină sistemul de educație. Este extrem de importantă responsabilizarea comunităților și a societății civile și reîntoarcerea învățămîntului în societate, după ce zeci de ani a fost exilat la stat.
  8. Imoralitatea, anarhia, arbitrariul, autodeprecierea, furtul și impostura trebuie ținute cît mai departe de sistemul de educație.

Rolul unui partid de dreapta în educație e de a aduce (sau readuce) valorile naționale și tradițiile în sistemul de educație, de a refuza și contracara orice experimente socialiste și de a conștientiza, cointeresa și reactiva comunitatea în susținerea sistemului de educație.

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Educatie

De Bleen

Mirel-Valentin Axinte (Bleen) scrie despre politică începînd cu august 2008, cînd a deschis blogul bleen.ro. Pînă în iulie 2014 a fost fondator, redactor șef și autor la Blogary. Din iulie 2014 s-a retras.

59 de comentarii

  1. Pentru cei nevrozati de cuvintul „curiozitate” repet intrebarea, care e adresata autorului, mai ales ca  in mare sint de acord cu perspectiva asupra educatiei. In perspectiva unor teste de tip PISA sinteit mai curind de acord sa sacrificati dispersia in favoarea selectiei, sau sinteti de acord mai curind sa sacrificati selectia in favoarea unei dispersii reduse?
    ps.este primul text pe care-l citesc in care se ridica problema delicata a ecartului intre accesul pe piata muncii si accesul pe piata politica (majoratul).

    1. jemanfu , click pe profilul livefyre și-ți ia curiozitățile cu mâna, dacă știi expresia. Și dacă n-o știi.

        1. jemanfu, dacă faci click pe un profil, pe ecran în stânga sus vezi avatarul. În cazul Cristinei, că de ea se lega curiozitatea-ți, sub avatar e un link la blogul ei, unde își expune punctele de vedere.

        2. „curiozitatea-mi” se leaga de ipoteza programului de educatie expus in articol. in ce priveste abilitatile de utilizare a profilului, in calitate de expert IT, iti multumesc enorm. mai mult, s-ar putea sa revin cu intrebari. in ce priveste relatiile cu Cristina, o sa-mi permit sa procedez dupa reteta proprie, adica fix cum am facut in ultimii 30 de ani: caut unde e.

        3. Yeba jemanfu scuze, eram pe cealaltă şină şi în sens invers. până la urmă a dat Dumnezeu şi am priceput. acu, ce să mai zic: înţelege şi iartă.

    2. jemanfu Sistemul asiatic e datorat concurentei mari pe joburile bune. Acolo, daca nu esti competitiv, chiar faci foamea. In Coreea de Sud a fost tragedie printre parinti cind s-a trecut la 5 zile de scoala pe saptamina: „cum o sa-i poata concura pe cei care au invatat 6?”
      Si mai e o vorba prin Asia: „oricit ai fi de bun, gasesc oricind pe cineva si mai bun care sa-mi lucreze pe mai putini bani”.
      Asa ca 1) nu prea au de ales si 2) din moment ce trebuie sa dea cineva si cu sapa, si sa repare masini, filtreaza materia prima dupa principiul selectiei naturale. Rezista cine poate.

      1. Gramofonu jemanfu De acord. Pe scurt, asiaticii au descoperit ca in anumite conditii scoala poate tine de foame, ceea ce pare ok. Pe de alta parte, prin prisma ultimelor discutii din UK, sentimentul european al educatiei pare a pierde teren, ceea ce mi se pare enervant. Am detaliat cit am putut chestiunea pe blogul personal.

  2. Pingback: IMHO | Blogary
  3. E bine punctat. Cu menţiunea că nu toate valorile şi tradiţiile societăţii nostre merită perpetuate. La dimpotrivă.

    1. CristinaM Uau, pam-pam!
      Ati zis-o, l-ati terminat pe Bleen asta… Bleen, tre’ sa te lasi de blogarit acuma. 🙂

  4. ”Atitudine de nesupunere, de indisciplină a individului față de o colectivitate organizată” În sensul ăsta am folosit anarhie, nu în sensul de haos sau dezordine.

    1. Bleen bun. asta s-a intamplat si cand baietii rosii au facut o colectivitate organizata si-au ramas prin preajma 40 de ani. iar poporul, disciplinat, i-a ascultat si i-a acceptat. unii si acum ii regreta. 
      personal, consider ca asta e cea mai mare greseala pe care o putem face celor tineri: sa-i formam obedienti si sa le interzicem gandirea libera, „outside the box”. si nu intamplator unul din cei ce-au fondat America spunea: „Question with boldness even the existence of a God; because, if there be one, he must more approve of the homage of reason, than that of blind-folded fear.”

  5. oricine si-ar permite invatamantul (6-18 ani)  privat, daca nu ar mai plati taxele aferente la stat. statul considera costul anual al unui elev la 4000E, privatul il scoate la 1000E. caz clasic de alocare eficienta a resurselor de catre stat. merg mai departe, daca chiar se gasesc familii care nu pot sustine financiar, atunci intervine statul prin vouchere care sa finanteze direct elevul, nu intreg sistemul. desigur ca se poate rezolva si prin caritate privata, nici nu deschid discutia.
    cat despre autoritatea profesorului sunt f. sceptic. consider ca respectul se castiga, nu se impune. ca tot vorbeam de leadership acum ceva vreme. ca la incendiul de la kaprun, cum ar veni. mai mult, instituim un regim de dictatura in clasa si dupa aia ne miram ca la maturitate suntem un popor de rame capiate care isi accepta stapanii.
    cat timp invatamantul va fi de stat, va astept sa gasesc toti idiotii la catedra si sa fim in continuare bombardati informational cu tampenii. concurenta nu exista, deci niciun profesor nu va avea interes sa tina pasul cu vremurile.

      1. GramofonuLiceul Teoretic Internațional de Informatică București, din câte am auzit eu, e din categoria medie în ceea ce privește taxele, și e la 2850 EUR/an.

        1. Gramofonu Cu plăcere. Sunt și mai jos (calitatea la fel, bănuiesc), la 5000 RON/an, dar deja facem promovare și nu e locul.

        2. BogdanL Da, am inteles mesajul; ultima oara am cautat acum un an, dar inca nu ma rodea prea tare subiectul. O sa caut mai bine la timpul potrivit, important e ca acum stiu ce sa caut si – cel mai important – multumita tie acum stiu ca exista.

    1. KozmoNautu Frate, departe de mine gandul ca statul face si drege. Mai ales cel roman. Dar te rog nu arunca aiurea cu cifrele, ca se duce naibii orice argumentatie.
      Este absolut imposibil ca un privat sa aiba costul anual al unui elev la 1000 de euro. Si cam stiu ce spun, am de a face tangential cu o afacere in domeniu si pot sa verific pe hartie care sunt cheltuielile. Daca tu poti scoate o scoala privata cu o calitate rezonabila in care sa ai costurile lunare pe elev de 80 de euro, atunci ai spart piata. Iti garantez ca o sa se bata clientii pe tine si nu doar in Bucuresti.
      Privatul nu poate scoate in acest caz particular pret sub al statului, dintr-un motiv extreme de simplu: in acele calcul statul isi permite lejer sa ignore o serie intreaga de cheltuieli, chiria de exemplu. E cladirea statului, facuta acum 40 de ani, amortizata si ras-amortizata. Privatul nu isi poate permite asa ceva.
      Sectorul privat poate sa ofere in acest caz concret doar calitate peste sectorul de stat, nu poate sa ofere un pret mai mic.

      1. cristian_v KozmoNautu imi cer scuze pentru cifrele din prima postare: le-am scris din ce mi-am adus aminte, fara a le verifica inca o data. da, sunt eronate. asadar:
        la privat: 2000E/an in Constanta (link din 2010): http://stirileprotv.ro/stiri/social/2-000-de-euro-taxa-pe-an-liceul-din-constanta-unde-90-din-elevi-sunt-olimpici.html
        am cautat si in Bucuresti, aveti dreptate, sunt foarte mari. cele mai ieftine:
        Little London (2012) – 3250EUR/an http://adevarul.ro/news/bucuresti/cele-mai-scumpe-scoli-bucuresti-3000-euro-19000-euro-an-1_50bdecd47c42d5a663d028d1/index.html
        Liceul International de Informatica din Bucuresti (2010) – 3.250 EUR/an http://www.ziare.com/scoala/invatamant/cat-platim-pentru-invatamantul-privat-1038670
        la stat: si aici am gresit cifra: 1500EUR/elev/an, desi oficial e 1000EUR (4000 EUR/an e pentru studenti) http://www.riscograma.ro/2409/cat-costa-educatia-in-romania-4000estudentan-1500eelevan/

        atentie: daca e privat, nu inseamna ca e si de calitate. inseamna doar ca avem de unde alege. http://stirileprotv.ro/stiri/social/liceele-private-la-fel-de-performante-ca-cele-de-la-stat-peste-70-din-elevi-au-picat-bac-ul.html

    2. Daca banii ar urma elevul, si statul ar acoperi aia 4000E, si un privat ar mai cere vreo 2000 in plus, ar fi acceptabil. Daca.

    3. Revin, ca-s stresat de subiect, dupa cum spuneam.
      Eu, in regie proprie, as putea sa scot un pret extrem de bun.
      Ca sa platesc un invatator cu 4000 lei / luna ar insemna sa cheltuiesc 7300.
      Pe an ar fi aproape 20.000 EUR.
      Un apartament inchiriat, 4000 E / an,  total 24000.

      Intr-o grupa de 10 copii, al meu si-ai cunoscutilor, toti la acelasi nivel (ca doar ne stim care cum are copiii), as ajunge la 2400 eur / an / copil.

      Adica as avea, de banii astia:
      – o grupa de copii dimensionata la cel mult jumatate fata de cea dintr-o scoala
      – un invatator platit dublu fata de o scoala (implicit imi pot permite sa aleg unul cu sanse mari de a obtine rezultate bune cu copiii)
      – abordarea convenabila (conform dorintei parintilor) a temelor de etica si morala
      – pretentii pina la cer cind vine vorba de rezultate
      – un loc salubru in care copiii sa poata consuma alimente corespunzatoare

      1. Cu mentiunea ca statul roman nu permite educarea copiilor in familie. Fin’ca statul stie mai bine. pam-pam.

  6. trebuia sa te iei de anarhie. ce ti-a facut? conform dexonline:
    anarhie = „Stare
    a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza
    proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de
    producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize
    periodice și la șomaj.”

      1. BogdanL KozmoNautu exact, se vede ca propaganda comunista n-a stat degeaba. inainte anarhia insemna lipsa unei puteri centralizate, acum inseamna dezordine haos. nici nu ma mir cand vb cu alti prieteni despre anarhie ca se blocheaza instant si mi-o servesc p-aia cu Somalia (unde a fost dictatura, nu anarhie)

        1. KozmoNautu Ehi, putem dormi noi liniștiți, fiindcă ideea conform cărei în lipsa intervenției statului „activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize periodice și la șomaj” nu mai ține de mult de comuniști. Din păcate, deja e teorie economică ideea conform căreia crizele periodice sunt intrinseci pieței libere, iar statul trebuie să își bage coada ca să le tempereze.

      2. „This
        is anarchy. Beautiful, mysterious and even dangerous. This is reality,
        this is our reality. Like space, the collective human mind is largely
        unpredictable. The actions, reactions, and interactions of human action
        can never be known until the actual action occurs in relation to the
        present vicissitudes of the acting man.
        This
        is why I understand that economics cannot ever be fully contained, nor
        understood. Value is always subjective. There will always be a black
        market, that is until there is only a free market. Man will always find a
        way to make the choices that best satisfy his ends. Technology will
        alway be ahead of the planners. Man will always find a way to remove
        himself from the central planners. How will planetary colonies be
        controlled, when one can simply move further away? Ever expanding like
        the universe.”
        https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151651690534872&set=a.447435709871.225414.367822059871&type=1

        1. KozmoNautu Eu cred în ierarhii și autoritate. Nu știu de ce lumea mă confundă cu libertarienii. Sînt antilibertarian pînă în măduva oaselor.

    1. jemanfu Sistemul nostru de educatie a ramas putin in urma valorilor si traditiilor societatii.
      La scoala nu te invata:
      – sa joci hora
      – sa conduci o masina

      – sa dansezi din buric
      – sa cinti manele
      – sa scuipi seminte elegant, printre dinti
      – cum sa cauti (in centrul orasului) un colt potrivit in care sa-ti faci nevoile (si proba practica, la care se va acorda un punct in plus daca reusesti sa faci cu bolta peste gard)

      – cum sa postesti o tigara
      – sa injuri timp de 10 minute fara sa te repeti
      – cum sa-ti revii din mahmureala

      Este evident ca o reforma e necesara, astfel incit cele amintite mai sus sa fie incluse in programa.

      1. Gramofonu Poporul a fost suficient de intelept ca sa nu lase lucrurile importante la indemina scolii. Intuitia a fost confirmata empiric: elevii uita repede tot ce invata si nu mai folosesc niciodata. Prin urmare mi se pare ca reforma propusa de tine e extrem de riscanta.

      2. Gramofonu jemanfu Mda… De fapt, cred ca intrebarile-cheie sunt:
        1. Care sunt valorile pe care sa le transmita sistemul de educatie?
        2. Care este ecartul dintre valorile promovate- valorile impartasite de membrii societatii, astfel incat elevii sa nu fie confruntati cu o disonanta cognitiva care sa-i indeparteze de scoala

        1. CristinaM Annia Gramofonu jemanfu Dar inainte de asta, zic eu, mai sint citeva chestii nelamurite. Cine sintem? De unde venim? Unde ne ducem? Si ce-o sa facem cind ajungem acolo?

        2. jemanfu CristinaM Annia Gramofonu Adica ne intoarcem la valori… E o munca de reflectie pe care ar trebui sa o initieze, cred eu, cei care conduc sistemul de educatie, dar la ea trebuie sa participe societatea civila.  Bleen a incercat sa ne incite la o dezbatere mai profunda; noi ne-am oprit la formularea unor intrebari- foarte utile, de altfel.

        3. Annia jemanfu CristinaM Gramofonu jemanfu ne spune ca noi trebuie sa ne gindim mult mai adinc, cine sintem si de unde venim. Atunci cind raspundem la aceste intrebari putem sa raspundem si la reflectia pe care trebuie s-o aiba cei care conduc sistemul de educatie.

        4. CristinaM Annia jemanfu Gramofonu De acord, dar inainte de a raspunde la intrebarile – extrem de pertinente, de altfel – ale lui @jemanfu, ar sa trebui sa raspundem la urmatoarea: Ce este constiinta?
          Abia dupa experienta zecilor de tratate de filozofie pe care le vom scrie impreuna vom avea, cu adevarat, dreptul sa discutam despre sistemul de educatie din Romania.

        5. Gramofonu CristinaM Annia jemanfu Eu cred ca trebuie sa ne intrebam ai cui sint copiii? Ai parintilor? Sau ai statului? Cine are dreptul si autoritatea ca sa-i imbrace, hraneasca, educe? Parintii? Sau statul? In functie de aceste raspunsuri putem decide cine are autoritatea ca sa hotarasca standardele educationale.

        6. Annia jemanfu CristinaM Gramofonu Bleen a incercat o chestie mai simpla: a dat niste raspunsuri si ne-a lasat pe noi sa ghicim intrebarile. Avind in vedere ca astea au fost deja puse acum cel putin 2500 de ani, nu ne ramine decit sa parcurgem de-a-ndaratelea bibliografia dupa care s-o reevaluam in sens invers. Ceea ce inseamna ca com fi bine pregatiti si vom cistiga cu o marja lejera alegerile din 4600.

        7. CristinaM Gramofonu Annia jemanfu „Eu cred ca trebuie sa ne intrebam ai cui sint copiii?” – ai dreptate, mai ales ca lucrurile se complica enorm in cazul copiilor nascuti din dragostea dintre o eprubeta si un pahar Berzelius. Iar daca ipoteza mea se confirma – si anume ca ne tragem dintr-un grup de maimute lesbiene care s-au casatorit si au infiat un pinguin – bibliografia va trebui (horribile dictu) considerabil reconsiderata. Poate ar fi cazul sa o ignoram, ce zici?

        8. jemanfu CristinaM Gramofonu Annia Eh, din moment ce eu mi-am facut copiii, eu am autoritatea ca sa-i cresc. Asta inseamna ca guvernul nu are dreptul sa-mi spuna cum sa-i imbrac, cum sa-i hranesc si cum sa-i educ. 
          Deci, eu am gasit raspunsul la cine trebuie sa stabileasca standardele in educatia copiilor mei: eu. Statul nu are voie sa spuna copiilor mei ce sa invete.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *