Vot la 16 ani, responsabilitate, liste electorale si sistem de vot pe lista deschisa

Trebuie să spunem din start că acordarea dreptului de vot de la 16 ani e o greșeală. Adolescenții nu au responsabilități și pot cădea ușor în plasa aventurierilor politici, a revoluționarilor. Bine, nimeni nu este cu adevărat imun la aventuri politice, revoluții și experimente, însă tinerii sînt cei mai expuși. Adolescenții nu au carieră, proprietăți, familie a lor, nu au un businsess, nu sînt contribuabili. Nu au nicio responsabilitate și nimic de pierdut. E destul de rău ca nu putem scăpa de votul universal și iresponsabilitatea pe care a adus-o cu sine (introducerea votului universal e cea mai gravă eroare a umanității de la alegerea lui Barabas). Ar fi bine, ar fi ideal să voteze doar cei care au responsabilități și care au ceva de pierdut. Cei care au dovedit societății că sînt responsabili și care au dat deja ceva societății. Cei care au o familie de întreținut și apărat, care au proprietăți, o carieră profesională, o afacere, cei care sînt contribuabili și care îi aleg pe cei care să le administreze banii dați statului, care să le apere familia, proprietățile, afacerile.

Însă renunțarea la votul universal este, așa cum știm, imposibilă în acest moment. În primul rînd, ar trebui adoptată prin vot universal, adică o bună parte din votanții ar trebui să decidă pentru renunțarea la dreptul de vot. În al doilea rînd, ar trebui acceptată de comunitatea internațională. Chiar dacă trecem de primul pas este imposibil să trecem de al doilea. S-ar isca un scandal internațional și România ar fi izolată, ar deveni paria Europei și a lumii.

Chiar dacă în decizia de vot intră multe variabile, putem spune că familia, proprietatea, afacerea sau cariera profesională, calitatea de contribuabil net la bugetul statului sînt tot atîtea piedici în fața iresponsabilității electorale. Nu elimină complet posibilitatea ca alegătorul să voteze aventurieri politici sau revoluționari dar îl face să se gîndească de două ori înaintea de a alege astfel de personaje sau mișcări politice. Alegătorul încă rămîne sensibil la manipulare și minciună, însă, atîta timp cît are ceva de pierdut, fie că vorbim de familie, afacere, proprietăți, carieră profesională sau doar bani, va fi ceva mai circumspect. Dacă alegătorul nostru nu are nimic de pierdut, dacă nu-l leagă nimic de glia stabilității politice, va fi mai ușor victima extremiștilor și escrocilor politici.

Votul responsabil trebuie să fie idealul nostru, farul după care ne ghidăm. Iar prin acordarea votului de la 16 ani dăm o gaură în corabia noastră. Nu e o gaură extrem de mare și e puțin deasupra liniei de plutire, astfel, nu ne va scufunda imediat. Însă la fiecare val mai înalt, la fiecare pală de vînt mai puternică, nava va mai lua puțină apă.

Și dacă tot e vremea propunerilor electorale, iată două propuneri și din partea noastră:

1. Listele electorale – fiecare cetățean român să fie nevoit să se înregistreze pe listele electorale pentru a putea vota. Nu atentează la dreptul de vot. Nu ar fi singurul drept pe care să ți-l poți exercita abia după ce îți dovedești existența, după ce scoți cartea de identitate și semnezi. Sînt mai multe drepturi pe care ni le exercităm după îndeplinirea anumitor condiții administrative (dreptul la proprietate e unul dintre ele). Înscrierea să constea în prezentarea actului de identitate, semnătură și declarație pe proprie răspundere că nu există o hotărîre judecătorească de suspendare a dreptului de a alege. Ideal ar fi să existe și un test cu cîteva întrebări din Constituție (statul român, puterile în stat, drepturile omului, sistem politic) nu foarte complicate și într-un limbaj cît mai accesibil. Se pot înscrie pe listele electorale doar cei ce trec acest minim test. Repet, să fie un test accesibil, cu întrebări simple, într-un limbaj familiar oricui, să nu dureze mai mult de 15 minute. Probleme: 1) nu știu dacă un asemenea test ar fi constituțional și nu ar încălca dreptul de vot al cetățeanului. 2) există riscul ca puterea politică de la un moment dat să folosească testul pentru a obține o structură a prezenței la vot convenabilă. S-ar putea spune că și obligativitatea înscrierii pe listele electorale ar putea fi folosită în același mod. Acest lucru se întîmplă și astăzi. Puterea politică neagă dreptul de vot celor din diaspora. Pe de altă parte, și obligativitatea prezenței pe un anumit teritoriu geografic în ziua votului restrînge dreptul de vot. De-a lungul timpului, puterile politice au folosit acest lucru pentru a filtra alegătorii, dînd liber în anumite zile și sperînd ca potențialii alegători ai adversarilor politici să nu fie în localitatea în care erau obligați să voteze. Înregistrarea pe listele electorale ar rezolva această situație, prin ”certificatul de absent”. Acest certificat poate fi folosit oriunde de cel care votează în afara localității sale (certificatul se reţine în secţia în care acesta votează). Puterea politică nu ar mai putea jongla nici cu listele electorale, nici cu turismul electoral. Oamenii ar fi duși de partidele politice cu autobuzul la înregistrare? Ar fi plătiți ca să se înregistreze? Foarte bine, atîta timp cît nu există posibilitatea înregistrării duble. Să scoată partidele politice bani de motorină, băutură, mîncare și mită nu numai în ziua votului, ci și cu cîteva luni înainte, la înregistrare. Să vedem cît de practic e pentru partidele politice, dacă le ține punga și logistica. Dealtfel, e normal ca partidele politice să-și încurajeze potențialii alegători să se înscrie pe listele electorale pentru a putea vota. Avînd în vedere că înscrierile se pot face oricînd pînă înainte cu o lună, trei luni sau șase luni înainte de alegeri, partidele sînt obligate să întărească relațiile cu simpatizanții și potențialii votanți, sînt nevoite să-i bage în seamă și în timpul mandatului, nu numai o dată la patru ani.
2. Votul pe listă deschisă. Este vital să se renunțe la actualul sistem de vot (care a preluat dezavantajele proporționalului și uninominalului, și niciunul dintre avantaje). Sistemul Pârvulescu a făcut din politicieni un fel de aleși locali, fără ca aceștia să fie totuși aleși uninominal. Au doar comportament de reprezentanți locali, ei fiind aleși tot în sistem proporțional. Ca să nu mai vorbim de ”Aberația Pârvulescu” care a făcut ca sute de colegii să aibă cîte doi reprezentanți în Parlament și Parlamentul să aibă 588 de membri, mult peste norma de reprezentare. La votul pe listă deschisă, partidele prezintă liste la alegeri (ca pînă în 2008) numai că ordinea candidaților e stabilită de alegători, nu de partid. Însă despre sistemul de vot vom mai discuta. Din zeci de sisteme existente în lume, unele foarte bune, Pârvulescu nu a ales niciunul. A inventat împreună cu Hrebenciuc și Bogdan Olteanu cel mai aberant și penibil sistem din lume, depășit la inutilitate doar de sistemele electorale din Cuba și Coreea de Nord.