Ai putea petrece aceste ore cu familia, cu soția sau soțul, cu copiii, cu iubita sau iubitul, cu părinții, ai putea citi, asculta muzică sau te-ai putea uita la filme, ai putea sta pe o plajă însorită sau pe o pajiște verde, te-ai putea distra cu prietenii, te-ai putea duce la pescuit sau ai putea juca fotbal sau volei sau șah sau cărți, ai putea lenevi pur și simplu. Ți-ai putea relaxa mintea și trupul. Dar nu o faci. Muncești în aceste ore. În primii ani la școală, apoi ca angajat sau antreprenor sau liber profesionist. Consumi timp. Și energie. Și sănătate. Și nervi. Ore, zile, luni, ani, zeci de ani din viață. O faci pentru ca alții să-și petreacă aceste ore cu familia, să se distreze cu prietenii sau pur și simplu să lenevească, să-și relaxeze mintea și trupul. Prin impozite, taxe, contribuții nu plătim bani. Plătim timp, energie, nervi, sănătate pe care le-am putea folosi cu familia sau prietenii sau pur și simplu pentru noi înșine. Peste jumătate din timpul, energia, nervii și sănătatea noastră le dedicăm celor care n-au chef să-și consume timpul, energia, nervii și sănătatea. Nu consideră destul de important aspectul. Au o jenă, o înfrînare, o greață, o indignare, mai nou. Și mai au ceva: drept de vot, gură mare și tupeu. Și timp, și energie, și nervi, și sănătate.
Faceți următorul experiment: programați-vă orele de muncă în folosul comunității. Fie că sînteți antreprenor, salariat sau liber profesionist, calculați cîte ore munciți pentru banii care se duc la stat și programați-vă orele respective. ”Azi, de la 8.00 la la 15.00 lucrez pentru stat, de la 15.00 la 19.00 lucrez pentru mine.” Nu uitați ca de la 8.00 la 15.00 să vă repetați neîncetat în gînd: acum muncesc pe gratis, acum muncesc pe gratis, acum muncesc pe gratis. Și după aia scrieți un articol sau comentariu laudativ la adresa socialismului.
Nea
pe scurt: o fi învăţămîntul gratuit minunat, n-or avea agricultorii bani să-şi dea copiii la învăţămînt cu taxă că-s rupţi în cururi, însă acum, că e gratuit, copiii de ţărani abandonează şcoala încă din clasa a II-a cu summa cum laude.
am uitat să zic. or abandona copiii şcoala, dar profesorii o abandonează şi mai abitir, iar orele sînt ţinute de suplinitori – un răspopit sau un fost conțopist la primărie face matematică, română, limbă străină, chimie și educație fizică simultan.
Merechene Dar de calea si mai simpla in care statul are un rol precis delimitat si foarte restrans in societate, asa ca nivelul de taxare e mic de tot, ce parere ai?
E fara spor pe gratis:))
Tot io văd că trebuie să fluier în biserică:
Nu ştiu dacă există vreun stat cu impozite zero, dar n-aş vrea să trăiesc acolo.
Ştiu că noaptea trece prin faţa casei o maşină de poliţie. Că am fost mic şi am beneficiat de învăţământ şi asistenţă medicală cvasigratuite. Că există acum copii care au acelaşi drept. Că voi ieşi la pensie. Ştiu şi că 9 din zece lei plătiţi de mine ca impozit sunt prăduiţi de mafia politică. Mă mângâi cu gândul că gloanţele cu care a fost secerat Ceaşcă în 89 şi arpacaşul mâncat de Năstase până acum câteva zile s-au cumpărat din impozitele plătite de mine. Şi sper ca tot eu să dau banii şi pentru cătuşele cu care va pleca Ponta într-o bună zi.
Nea Exista si state cu impozite 0. In Orientul Mijlociu. Irak, Iran. Nu platesc aia nici o taxa. Nu stiu daca te atrage optiunea. 🙂
La noi problema e ca platim si taxe (furt legalizat) si ne mai si fura 0049 et comp (furt ilegal, dar pe cale de a deveni).
Nea Învățământ și asistență medicală gratiuite? LOL. Să fim serioși.
Toate costă. Și când își bate statul joc de bani, costă prea mult pentru ce oferă.
SimonaM Nea N-au fost gratuite, evident. Au plătit părinţii mei pentru ele, din impozite. Probabil că acum e rândul meu. Ce propui, o societate unde doar cei care îşi permit învăţământ şi medicină private să aibă acces la ele?
Nea SimonaM
Nu, mie-mi place societatea asta, unde toți trebuie să fie la fel de săraci, să primească toți servicii egal de proaste și de scumpe, unde corupția face legea și unde bogații sunt taxați în plus pentru aroganța de a fi câștigat mai mult decât majoritatea, unde capitalul este batjocorit și libera inițiativă reglată, regularizată și regulată până se alege praful.
SimonaM Nea Nu asta e ideea. Plata de impozite pt servicii sociale nu exclude o societate dreaptă şi funcţională, cu respect pentru muncă şi capital. Germania, de exemplu. Hai să ne axăm pe ţinte reale, şi aşa dreapta are mult de lucru pentru a fi convingăoare.
Nea SimonaM
Da, eu chiar asta vreau, asta înseamnă dreapta. Iar cine merită şi nu are cum avea acces la ele poate beneficia de ajutor (bursă, subvenţie contra facilităţi fiscale) de la cei care au. Dar nu de la stat. Dacă eu am bani, finanţez pe cine consider eu că merită, dar nu mă obligi tu, stat, să-ţi dau bani ţie ca să faci tu ce vrei cu banii mei, să-i dai tu cui vrei, pe criteriile tale. Care criterii sînt unul singur, de fapt, dependenţa contra voturi.
Nea SimonaM Uite-aici exemplu de ce se întâmplă în societatea asta care are grijă de tot poporul
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14504899-agresiva.htm
Și dacă nu știi cât plătește un părinte astăzi pentru copilul aflat în școală PE LÂNGĂ taxe și impozite, întreabă. Repet, nimic nu-i gratis. Și am motive să cred că e chiar mai scump cum e azi decât varianta cu sistem privat.
În mod clar nu mai funcționează modelul ăsta.
Nea Afirmatia „numai bogatii si-ar permite” e o unealta tipica din manualul micului dezinformator socialist. O afirmatie concentrata, cu manipulare, minciuna, ipocrizie si ideologie incluse intr-o singura fraza. Conceputa de maestrii ai ideologiei redistributiei. Sunt sute de articole care o combat, nu ma voi apuca intr-un comentariu sa tin o prelegere.
Ma limitez la atat: daca acum iti „permiti” sa platesti impozite care sunt risipite pe toate prostiile si mancate de toti lenesii, cu atat mai mult ti-ai permite sa achizitionezi de pe o piata libera niste servicii al caror pret este permanent impins in jos de concurenta. Macar ca nu mai platesti salariile trantorilor din ministere si alte structuri, este oricum evident ca un serviciu pe piata libera e mai ieftin decat unul prestat de statul monopolist.
Singura problema ar fi pentru unii care chiar ar trebui sa puna si ei osul la o munca (reala), nu ar mai avea de redistribuit banii celorlalti sau nu ar mai sta cu burta la soare. Adica exact ce scrie in articol.
Louisy „Hindmost” Pierson Nea Dpdv al statului, „invatamintul gratuit obligatoriu” mareste PIB-ul. Ai o tara de muncitori necalificati si agricultura de subzistenta, ce taxe mai iei de la aia? Tara care o sa scoata invatamintul gratuit obligatoriu o sa ajunga la nivelul saharienilor.
Ideea e ca asa cum se face acum, aia-s bani aruncati. Macar de-ar fi „gratuit, obligatoriu si de calitate”.
Gramofonu Louisy „Hindmost” Pierson Nea
O idee genială, altminteri! Hai să-i facem pe toți doctori, e simplu, carton există pentru toate diplomele, or să aibă salarii mari toți, de unde vor rezulta impozite mai mari pentru stat și bunăstare pentru tot poporul. Plus mândrie și respect planetar!
Ah, stai, avem niște bube aici.
1. Nu toată lumea are nevoie de mare calificare ca să muncească la ce se pricepe sau la ce e nevoie.
2. Oare cu cât s-o plăti un tractorist doctor? Dar o mulgătoare cu MBA?
3. Degeaba le dai cartonul, dacă ei nu au și capacitățile presupuse de instruirea cu pricina, e doar încă un fel de a-ți fura singur căciula.
4. Din banii lu cine să se plătească salariile alea mari ale unora prost școliți dar cu titlul de doctor?
Acum serios. Agricultura e de subzistență pentru că oamenii sunt speriați de bombe și nu-și unesc terenurile ca să lucreze eficient, și fiecare își lasă mamaia de la țară să dea singură cu sapa. Nu-ți trebuie multă scoală să gândești corect economic. Mai degrabă îți trebuie bun simț și drag de muncă. Adică fix tocmai ce NU te învață în școlile noastre.
Cât despre muncitorii necalificați… Cam toți se califică la locul de muncă, nu? Inclusiv duduile cu master, care se angajează la multinațională și habar n-au să citească un bilanț sau să facă un buget. D-aia s-au inventat trainingurile. Întrebați un șef de corporație din România cât costă instruirea personalului hipercalificat pe care-l adună după masterate și doctorate din România.
Ar fi timpul să devenim serioși și să ne hotărâm ce vrem să facem. Ne furăm căciula în continuare, sau ne apucăm de treabă?
Nea E prea dulceag mesajul tau, merita parafrazat putin. Cred ca ai uitat niste completari, noroc ca am gasit eu o notita mototolita langa biroul tau si ma grabesc sa completez.
„Ştiu că noaptea trece prin faţa casei o maşină de poliţie.” Cu sirena pornita la maxim. Dupa ea vine si un camion de pompieri incarcat cu apa, abia se taraie si el cu 20 km/h, tot cu sirena la maxim. In capatul strazii e restrictie 3,5t, dar nu o baga nimeni de seama. Dupa camionul de 23,5t urmeaza si o ambulanta Smurd, de la d-l Calafat, tot cu sirena la maxim. Are un model special, folosit pe portavioane, capabil sa intreaca zgomotul unui motor cu reactie. Ce daca pe strada mea sunt numai case, e 1 noaptea si e pustiu? De zeci de ori am mers la unitatea de pompieri si i-am rugat sa nu o mai ia prin cartierul de case, ci sa ramana pe bulevard, chiar daca e mai lung, ajung mai repede pentru ca bulevardul are 3 benzi. Sau macar sa inchida sirena cand o iau pe stradute. Mi-au raspuns ca e treaba DE STAT si ca stiu ei ce e mai bine pentru mine, sa stau in banca mea de cetatean, daca nu vreau cumva sa ma amendeze pentru ca-i deranjez cu prostii.
„Că am fost mic şi am beneficiat de învăţământ şi asistenţă medicală cvasigratuite.” Imi amintesc totusi cu neplacere cum orice vizita la medic includea spaga de rigoare, fara ea ma trata (pe mine si parintii mei) de parca eram cersetori. Sau ca elevii mai slabi din clasa luau premiul 1, pentru ca aveau o matusa in Germania care le trimitea pachete din care dadeau si la tovarasa. Incerc sa reprim o amintire din adolescenta, cand, internat la un spital, omoram la 4 dimineata gandaci in sertarul unde-mi tineam medicamentele (chiar, mai stiti modelul universal de noptiera de spital, din fier, cu sertare care se intepeneau?). O alta amintire nu-mi da pace: ii spun mamei, pe un ton hotarat: „Da-i!” si o imping catre asistenta sefa. O indemnam sa-i dea niste bani, ca sa ma puna intr-un pat unde sa nu am un coleg de suferinta, pat care sa fie numai al meu. Asistenta sefa ia banii, dar pat in care sa ma repartizeze singur oricum nu e disponibil. Ma resemnez sa asptept pana cand colegul de siferinta e externat, apoi am grija sa-mi pazesc cu salbaticie patul, sa nu ma trezesc cu un alt coleg.
„Că există acum copii care au acelaşi drept.” Ma infurie faptul ca dreptul lor inseamna o obligatie pentru mine. Meditez cu obida la puzderia de „drepturi” pe care le au altii si pentru care eu trebuie sa platesc mereu ceva. Ma intreb cand o sa am si eu „dreptul” sa nu mai fiu furat de ceea ce este al meu. Nu inteleg cum dreptul lor, de a primi ceva ce nu au, bate mereu dreptul meu, de a pastra ceea ce am deja.
„Că voi ieşi la pensie.” Sunt perfect constient de faptul ca demografia imi e potrivinica. Orice model de calcul as folosi, e perfect de limpede ca nu voi primi nimic in numele obositei „solidaritati”. Pentru ca nu va fi destul sau nu va avea cine sa imi dea si mie. Imi e limpede ca sunt intr-un cerc vicios: unii dinaintea mea au platit pentru unii dinaintea lor, cu speranta ca cei de dupa ei le vor da si lor, asa cum au dat si ei altora. Totusi, ma gandesc ca undeva a fost un inceput. Undeva a fost un moment cand unii au fost primii care au primit, fara ca ei sa fi dat ceva altora dinainte. Nu inteleg de ce trebuie sa inchid eu cercul. De ce nu-l inchid cei de la inceput, care au primit primii, pe degeaba? Daca pentru toata lumea e egal de clar ca platesti mereu pentru altul, nu ai putea totusi sa spui „stop!”? Nu ai putea odata sa incepi sa platesti pentru tine? Mereu exista cineva care imi aminteste ca e imoral fata de cei dinaintea mea, care acum se asteapta ca eu sa platesc. Dar pentru ei nu a fost la fel de clar, cand erau in locul lor, ca e imoral? Ei de ce nu au facut ceva? De ce s-au complacut in sistemul incorect? De ce m-au condamnat pe mine, cel poate nenascut atunci? De ce eu? De ce trebuie sa se rupa cercul la mine? Nu mai bine il rup eu direct, acum, cand inca mai pot schimba ceva in bine macar pentru mine si cei ce vin dupa mine? De ce am eu o datorie morala fata de cei care m-au aruncat in acest cerc vicios, fara sa ma intrebe daca vreau?
„Ştiu şi că 9 din zece lei plătiţi de mine ca impozit sunt prăduiţi de mafia politică. Mă mângâi cu gândul că gloanţele cu care a fost secerat Ceaşcă în 89 şi arpacaşul mâncat de Năstase până acum câteva zile s-au cumpărat din impozitele plătite de mine.” Uneori insa ma infurii ca a fost nevoie de o astfel de cheltuiala. Ma gandesc ca era mai bine sa nu fie nevoie, ca astfel de indivizi sa nu aiba la dispozitie un stat multilateral dezvoltat pe care sa-l praduiasca, pentru ca mai apoi eu sa fiu nevoit sa cumpar gloante. De ce sa cumpar eu mereu gloante, cand e mai simple ca ei sa nici nu existe, sa nici nu aiba cu ce se juca sau ce pradui?
„Şi sper ca tot eu să dau banii şi pentru cătuşele cu care va pleca Ponta într-o bună zi.” Apoi, ma gandesc ca e mai bine ca tot mai multi sa ne trezim si sa ne dam seama ca e mai ieftin si mai putin dureros pentru noi toti nici sa nu-i dam oportunitatea sa ne praduiasca. Sa-i luam direct jucaria. Sa-si vada fiecare de treaba lui.