Trei obame în pat cu Vanghelie

Marean, în cămaşă de noapte, îngenunchează lângă pat şi începe să-şi spună rugăciunea:
Eu sunt înger, îngeraşul tău
Ce ţi l-a dat Hrebenciuc cel Rău
Totdeauna fă ca mine
Că te învăţ să faci bine
Tu eşti mic, eu sunt mare
Tu eşti slab, rămâi aşa în continuare
În tot locul te-nsoţesc
Şi de Zeus te păzesc
Se mai uită odată la icoana lui Geoană de pe perete, apoi se îndreaptă spre un colţ mai întunecat al camerei, în care e un manechin îmbrăcat în costum. Cu mâna dreaptă îşi acoperă ochii iar cu stânga face o mişcare rapidă şi scoate un portofel din buzunarul manechinului. Îl bagă la loc apoi, se plimbă fluierând prin cameră, privind distrat pe pereţi, apoi, când trece pe lângă manechin se loveşte de acesta şi în timp ce-i cere scuze, îi subtilizează din nou portofelul. Al treilea exerciţiu. Îşi imaginează că e în autobuz, în aglomeraţie. Cu mâinile strânse la piept, cu paşi mărunţi, înghesuit, se îndreaptă spre manechin, întoarce capul şi se răsteşte la un călător imaginar: „Boşorogule, nu te mai împinge aşa! Te caută moartea pe acasă şi tu te plimbi cu autobuzul. Ha, ha, ha!” (râde satisfăcut de propria glumă). Ajuns în dreptul manechinului, mimând în continuare înghesuiala, se apleacă spre acesta şi, în timp ce-l întreabă: „Coborâţi la prima?” îşi coboară mâna stângă, cu dificultate, pe lângă corp, şi cu două degete îi scoate portofelul din buzunar. Cu portofelul în mână face pasul ştrengarului, se aruncă satisfăcut în pat, deschide portofelul…..

„Ia să vedem, cât am câştigat astăzi?!” … şi începe să numere banii. Deodată îşi aduce aminte de ceva… „Almanahele!”, aruncă portofelul şi se întinde spre noptiera pe care se află un teanc de cărţi. Stând pe marginea patului, ia una dintre ele şi începe să-i citească titlul, silbaisind: „Teoria mişcării browniene de eliberare de sub jugul Dictatorului Băsescuuu….Băsescu. Neee, e prea grea. Şi nici nu se termină cu bine. Ceva mai uşor…” Ia o altă carte, şi la fel, îi citeşte titlul silabisind: „Cum se fură meseria. Neee, naşpa.” Ia o a treia carte şi citeşte: „Cum se fură meseriaş” Hmmm, mda, aşa mai merge.

Dă să se întindă pe pat şi ridică încet un colţ al păturii. De sub pătură apare capul unei păpuşi-Geoană. „Obama?” Trage şi mai mult pătura, apare capul unei a doua păpuşi, aflate lângă prima, păpuşa-Crin. „Obama??” Trage şi mai mult pătura şi apare, lângă cele două păpuşi, o a treia, păpuşa-Duda. „Obama??? Ăă…scuze Alteţă… Principele Obama?” Acoperă speriat păpuşile: „Ăştia de unde au mai apărut?”

Îşi ia mobilul şi sună pe cineva: „Alo, Viorel? Cum? Greşeală? Tu eşti Miroane? Alo? Alo?” Formează din nou: “Alo, domnu Iliescu? Cum? Iar greşeală? Auzi, Miroane, lasă-te de glume şi dă-mi-l pe Viorel sau pe domnu Iliescu la telefon. Alo? Alo?” Nervos, formează a treia oară: “Alo? Domnu Năstase? Cum? Nu e domnu Năstase? Procuratura? (speriat). E o greşeală, mă scuzaţi. Ba da, e o greşeală. Nu, nu vreau să vă deranjez…Cum mă cheamă? Ă…ă…Miron. Miron Mitrea. E o gre… Vă rog să…Cum? Miroane, tu eşti mă? (răsuflă uşurat) Mă speriaşi. Ce-ai făcut cu partidul? Dă-mi-l la telefon! Alo? Alo? Alo?” Se uită la ceas: “E târziu, e doi şi un sfert. Să-l sun la ora asta? Dacă se supără?” Formează un număr. “Alo? Domnu Dinu? Da? Precis nu eşti tu, Miroane? Nu, nu sunt obsedat dar Miron tot îmi…Sărumâna. Să trăiţi. Domnu Dinu, uitaţi care e problema… Ştiu că e doi şi un sfert dar…Bine… Uitaţi, eu tocmai voiam să mă urc în pat, să citesc nişte almanahe înainte să adorm şi.. ce să vezi…am descoperit sub pătură trei Obame… Cum? Şi ăştia nu e toţi? Mai e şi altele? Bine, bine….Da, dar ştiţi, n-are loc toate…Eu pot să dorm decât cu o păpuşă…Puteţi să-mi….Cum? De ce? La derută? Ca să nu se prindă Dictatorul care e adevarata Obamă a Mamei Omida? Dar mie puteţi să-mi spuneţi care e? Să ghicesc? E târziu, e doi şi un sfert, nu pot la ora asta să mă joc de-a alba-neagra…mai ales că toate Obamele din patul meu sunt albe… Aha…aha… Jucăm noi cu albele ca să mutăm primii? Io ştiu, domnu Dinu…Dictatorul e bun…aţi văzut, lui Gigi i-a dat Şah Marţ cu mascaţii în negru de la SPIR…Eu de atunci în fiecare noapte visez doi mascaţi sub pat şi doi în şifonier…Alo? Domnu Dinu, da’ scuzaţi-mă că îndrăznesc, da’ mi se pare că aveţi vocea cam schimbată… Miroane, tu eşti? Alo? Alo?” Se uită la ceasul de la capul patului: “Doi şi un sfert. Întotdeauna e doi şi un sfert. Niciodată nu se schimbă.” Se chirceşte pe marginea patului, ca să nu deranjeze păpuşile, le înveleşte patern şi adoarme. Pe uşă intră Băsescu împreună cu patru mascaţi. Le spune în şoaptă: “Dacă se trezeşte, vă mişcaţi cu încetinitorul, ca în vis.” Doi se bagă în şifonier, doi sub pat. Băsescu iese.

Textul a fost scris acum un an pentru Divertis. Ar fi trebuit modificat (nu mai ţin minte ce modificări mi s-au cerut) însă a urmat o operaţie şi trei luni de recuperare şi nu am mai avut timp să lucrez la el.