A spune că bailout-ul, indiferent de formele acestuia (că e subvenţie pe faţă, că-s extratereştrii lui Krugman sau camioanele lui Tăriceanu), susţine capitalismul e ca şi cum ai spune că dopajul susţine olimpismul. E minciună, pe termen scurt distorsionează piaţa iar pe termen lung distruge capitalismul. Aşa cum dopajul pe termen scurt distorsionează clasamentele şi pe termen lung distruge sportul.
Am înţeles că ArcelorMittal ar fi de trei ani pe pierderi şi că ăsta ar fi un motiv suficient să primească ajutoare de stat, fie sub forma unui preţ subvenţionat la energie, fie sub alte forme. Ca de exemplu, crearea unei armate din tablă de 6 care să lupte cu roboţii romulani – una dintre ideile geniale ale nobelistului Krugman. Statul cumpără tablă de 6, chit că n-are nevoie, şi face ceva cu ea, chit că n-are ce. Ideea e să-i facă vînzare lui Too Big To Fail. Sau Statul să cumpere camioane, chit că-s proaste şi n-are nevoie de ele (dacă ţin minte bine, Ionuţ Popescu a fost invitat de Tăriceanu să plece din guvern după ce s-a opus unei astfel de măsuri).
Dacă celor de la ArcelorMittal nu le convin condiţiile de piaţă din România vor pleca şi ne vor lăsa cu 30 000 de guri de hrănit şi n-are statul ţîţă cît poate suge românul din Galaţi sau de aiurea. Deci, e mai bine să subvenţionăm un Too Big To Fail decît să moară sau să plece şi să ne lase pe cap atîţia şomeri. Cam asta făcea şi comunismul: susţinea industrii fantomă care dădeau de lucru oamenilor (sau dădeau de lucru la oameni, că sună mai cald uman chiar dacă mai prost gramatical). Era un fel de şomaj mascat: omul se ducea la lucru în loc să stea acasă, să-şi facă seppuku, primea un salariu, avea impresia că munceşte, scăpa cel puţin 8 ore pe zi de copii, soţ sau soţie, socializa la o bîrfă ca între fete sau o bere cu băieţii şi totul era bine. Sînt nuanţe şi complexităţi umane pe care capitalismul nu le poate surprinde şi înţelege. Comunismul şi keynesianismul, copilul său din flori, surprind şi înţeleg aceste complexităţi şi adîncimi ale sufletului omenesc gen dusul la serviciu ca fenomen social, sportiv, artistic şi psihoterapeutic. Deci decît să se închidă sau să plece vreun Too Big To Fail mai bine ca statul să cumpere de la el chestii (depinde de ce produce respectivul) la un preţ suficient de mare încît să-i asigure supravieţuirea sau chiar un profit frumuşel sau să-i vindă chestii la un preţ suficient de mic încît să-i asigure acestuia un profit care să păstreze în acţionariat flacăra aprinsă a dorinţei capitaliste. Pentru ca capitaliştii să facă capitalism, pentru ca capitaliştilor să le placă capitalismul, Statul trebuie să-i stimuleze, să le vîndă ieftin şi să cumpere de la ei scump plus diverse scutiri de taxe. Exact aşa cum se întîmpla în comunism. Ca să avem industrie trebuia să susţinem industria respectivă.
De ce să facă restructurări capitalistul respectiv, de ce să-şi pună mintea şi flerul şi priceperea şi nervii la contribuţie, de ce să se adapteze condiţiilor de piaţă, de ce să inoveze, de ce să încerce să scadă costurile sau să facă chestii mai deştepte, dorite sau chiar rîvnite de piaţă, cînd, foarte bine, poate cere statului subvenţii sub ameninţarea că închide şandramaua şi lasă pe drumuri cetăţenii proletari?
Nu face mai bine Statul să ia banii de la firmele sănătoase şi să-i dea la alea nesănătoase? Păi nu face bine Statul cînd ia 3 litri de sînge de la ăla sănătos şi îi bagă în ăla bolnav, ca la final de zi să aibă un mort şi un paralitic ţinut pe aparate? Capitalismul e un păcat. Cîştigul e un păcat. Afacerea care merge trebuie pedepsită iar cea care dă greş trebuie răsplătită. Too Big To Fail înseamnă de fapt To Dumb To Fail. De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi. Firma care merge pe profit îşi permite să dea, că are de unde, şi trebuie să susţină firma care-i pe pierdere, că are nevoie ca să supravieţuiască. De unde e, se va lua, unde nu e, se va pune. Capitalism pur ca la mama lui Keynes şi Marx acasă.
Cît despre Nuclearelectrica, ArcelorMittal şi chestiunea energetică am reţinut următorul comentariu al unuia dintre cititorii Blogary (Amelia New):
„Ce voiam sa spun este ca modul in care s-a calculat presupusa pierdere este simplist si nu tine cont de o serie de factori. De exemplu, mie mi s-ar parea mai relevant pretul mediu la care a vandut Nuclearelectrica in 2011 si nu pretul mediu pe OPCOM. De asemenea, dupa stiinta mea, Nuclearelectrica este producator in banda/produce uniform aceeasi cantitate de energie (reactorul odata pornit nu se mai opreste decat la cateva zeci de ani pentru nu stiu ce revizii) si prin urmare este important sa-ti asiguri consumatori constanti care sa-ti preia toata energia pe care o produci (m-am uitat acum pe OPCOM si diferenta de pret intre orele de varf si cele de consum redus este enorma:peste 300 lei in orele de varf si sub 100 lei in orele de consum redus).
A nu se intelege ca le iau apararea celor de la Mittal sau altor „baieti destepti” (dimpotriva, chiar nu-mi sunt simpatici deloc), insa chestiunea trebuie privita mai nuantat, in contextul specificului si regulilor pietei.
Si ca sa exemplific apropo de politica de discount-uri, eu facturez serviciile de consultanta pe baza de rata orara. Clientilor carora le facturez 300-400 de ore pe an le aplic o rata orara cu 25-30% mai mica decat celor carora le facturez 30-40 de ore pe an, sa zicem.”
În aceeaşi ordine de idei, tot pe partea energetică, OPCOM a anulat licitaţia prin care Nuclearelectrica ar fi trebuit să vîndă energie lui Mittal.
Deci, e justificat sau nu bailout-ul?
UPDATE. Articolul are două teme: bailout-ul ca filozofie de viaţă şi nuanţele în cazul Nuclearelectrica-ArcelorMittal. Să nu le confundăm.
Captiva spune: „Toate aceste calcule nu iau in considerare impactul pe verticala si orizontala asupra partenerilor combinatului, care se vor traduce, cel mai probabil, tot in somaj, pierderi, falimente, deci noi cheltuieli sau sume neincasate pentru stat.”
Intrebarea este daca ce se intampla cu piata energiei, ce se intampla cu nuclearelectrica are sau nu impact pe verticala si orizontala asupra partenerilor, clientilor, consumatorilor etc. Daca da, care este acest impact? Platesc acesti parteneri impozite? Falimenteaza si ei? Genereaza si ei sau nu la randul lor impact pe verticala si orizontala asupra partenerilor lor etc.?
In fine, pana la urma insa intrebarea reala este insa urmatoarea: este firma subventionata profitabila sau nu? Produce valoare pe piata sau nu? E competitiva sau nu?Daca da, nu are nevoie de subventii. Daca nu, atunci are.
Mi se pare ciudat ca dupa ce concluzionam ca are nevoie de subventii ca sa supravietuiasca sa mai incercam sa aratam ca subventiile sunt conditie a eficientei economice atat a firmei cat si a sistemului din care face parte. Nu sunt. Sunt a supravietuirii, nu a eficientei. Iar sistemul economic care trebuie sa intretina o entitate care nu poate sa se autosustina pe piata are si el o problema…
Acum ca si altii subventioneaza sau fac dumping si ca trebuie sa concurezi cu ei e alta poveste.
Dar sa nu confundam asta cu ideea ca subventia ar fi altceva decat o redistribuire de la o categorie a populatiei catre alta. Si mai ales sa spunem ca totul poate fi justificat ca fiind ceva eficient economic.
Putem folosi alte argumente si criterii (politice, strategie, sociale, demografice etc) dar nu are rost sa discutam asta in termeni de eficienta si calcul economic.
@dragos paul Simt nevoia să-mi lămuresc poziția. Nu sunt un susținător al subvențiilor, mascate sau nu. E evident că ele distorsionează piața, acoperind ineficiența, indiferent ce formă are ea. Nu sunt însă nici un susținător al radicalismului libertarian susținut exclusiv teoretic. Sistemul economic în care funcționăm, cu tot cu distorsiunile lui istorice, e extrem de complex și jocul de interese private, politice și naționale e suficient de complicat pentru ca simpla respectare la sânge a principiilor pieței libere să poată avea rezultate opuse celor pe care le așteptăm de la ele – haos, costuri inutile și un mediu finalmente toxic pentru antreprenoriatul veritabil. Piața liberă, la fel ca și libertatea, e un ideal, nu un loc unde ajungem dacă facem x, y sau z.
@Ivan Zubeldian
Ivan, de acord cu tine. Argumentele sunt argumente, fie ca sunt practice sau teoretice. Cred ca putem spune ca in acest moment suntem pe aceasi pagina: Amandoi suntem de acord ca daca vrem sa subventionam, putem sa o facem. Dar ca nu putem argumenta ca decizia noastra incurajeaza sau sustine eficienta economica. Tot ceea ce stim din practica si teorie este contrar acestui argument.
mai uşor cu romulanii pe scări. sînt nişte oameni foarte supărăcioşi.
http://www.romguide.net/Visit/Vestiges-of-the-Roman-Town-Romula-from-Resca_vt739
Arcelor Mittal are 8200 de angajati. Salariul mediu brut este de 1900 de lei pe luna, deci statul incaseaza pentru fiecare angajat din impozite, CAS, asigurari de sanatate etc. 1070 de lei (sau 245 de euro) pe luna. In total, statul incaseaza numai din aceasta sursa 24,1 milioane de euro pe an.
Arcelor Mittal a avut pierderi in 2009 si 2010 (pe 2011 nu am reusit sa aflu rezultatele), deci statul nu a incasat impozit pe profit. Totusi, pentru 2008, bugetul a incasat 153 de milioane de lei (cam 41 de milioane de euro la acea data) drept impozit pe profit de la combinatul galatean.
O eventuala inchidere a Arcelor Mittal ar insemna 8200 de someri cu pe o perioada de 12 luni, la circa 550 de lei lunar (presupunem ca ei au vechime de peste 10 ani si ca nu vor gasi de lucru, avand in vedere piata muncii din Galati). Inseamna o cheltuiala pentru stat de 12,4 milioane de euro.
*
„Paguba” Nuclearelectrica” in urma contractului cu Arcelor ar fi fost de 34 de milioane de euro pe doi ani, deci 17 milioane pe an.
Daca Arcelor s-ar inchide, statul ar pierde in acesti doi ani 24+24+12=60 de milioane de euro (taxe, impozite, contributii neincasate plus ajutoare platite). Plus pieredrile pe anii urmatori plus ipoteticele impozite pe profiot viitoare care nu se vor mai incasa.
Toate aceste calcule nu iau in considerare impactul pe verticala si orizontala asupra partenerilor combinatului, care se vor traduce, cel mai probabil, tot in somaj, pierderi, falimente, deci noi cheltuieli sau sume neincasate pentru stat.
*
Voi ce-ati face?
@captiva Calculul e corect. E o mică problemă la principii. Tu ştii cît dau de muncă Felix Voiculescu, Ioan Nicolae, Borcea, Gigi Becali, Dinu Patriciu? Tu ştii cît s-ar pierde (deja se pierde cu cheltuielile cu poliţia, serviciile, procurorii, judecătorii, benzină, praf de amprente, răbdare şi tutun) dacă băieţilor li s-ar tăia maioneza? Tu ştii cît ne costă respectarea legilor şi regulilor în general? Tu ştii cît ne-a costat, de la buget, urmărirea lui Năstase? Tu ştii cîte locuri de muncă nu au adus Năstase (cleaneri piscine, tăietori ouă etc) sau Becali sau Ioan Nicolae sau toţi ceilalţi care au fost încurcaţi de lege?
@captiva Poate că evaziunea fiscală controlată e soluţia. „Frăţicule, închide ochii la o evaziune de 40%, că tot iei de la mine 60%. Aşa, dacă mă supăr, plec sau mă falimentezi cu cererile tale sau mă bagi la mititica, şi nu mai iei nimic. Aşa luai măcar 60%, hai lasă-n plm principiile şi vrăjelile astea, că nu piaţa liberă şi legile şi regulile îţi dau să mănînci. Coboară în lumea reală şi ne înţelegem noi, dacă înţelegi ce vreau să zic. Hai pa, şi nu mai fi aşa rigid!”
@Bleen @captiva E o mare diferență între o subvenție (fie ea și mascată) și jaful practicat de bandiții indicați de tine. A invoca niște hoți nu e un argument, e doar o tiradă care arată că ai nobile idealuri de dreapta. Întrebarea era alta, dacă ar fi să decizi tu, ce-ai decide?
@Ivan Zubeldian @captiva Aş decide să respect regulile.
@Ivan Zubeldian @captiva Şi apropo de reguli, România a mai avut probleme cu UE pe capitolul concurenţă din cauza ajutoarelor de stat acordate Mittal-ului.
@Ivan Zubeldian @captiva Iar dacă e să facem abstracţie de legi, inclusiv de regulile UE, aş decide împotriva subvenţionării Mittal, evident.
@Ivan Zubeldian @captiva Decizia lui Mittal de a pleca se bazează pe o strategie pe termen lung, nu pe 34 de milioane (la o cifră de afaceri la Galaţi de 1 miliard). Deci oricum Mittal ar pleca. Iar subvenţionarea nu ar face decît să prelungească dependenţa oraşului de MIttal şi de subvenţiile statului. Ar fi o minciună. Aşa s-a întîmplat şi cu comunismul, cînd s-a rupt şandramaua economică oamenii nu mai ştiau să facă nimic.
@Ivan Zubeldian @captiva De ce să ţin oamenii în şomaj mascat încă un an sau doi sau patru şi oraşul şi partenerii pe orizontală dependenţi de Mittal ştiind că oricum strategia pe termen lung a Mittalului exclude Galaţiul. Iar dacă nu-l exclude şi pe termen lung Galaţiul e avantajos pentru Mittal, de ce să-i mai dau subvenţie? Că oricum nu pleacă.
@Ivan Zubeldian @captiva Întreaga guvernare Iliescu 1990-1996 s-a bazat pe filozofia „subvenţia e salvatoare”, a fost linia de forţă a guvernului Văcăroiu. Nu închidem nimic, subvenţionăm din motive sociale, ca să păstrăm locuri de muncă.
@Bleen @Ivan Zubeldian @captiva bleen, ca sa ma lamuresc si eu, tu ai decide impotriva subventionarii in orice context , chiar alte otelarii concurente mital Mittal ar fi de pilda subventionate de catre alte state ?
@kabal @Ivan Zubeldian @captiva Mitall e lider mondial cu o cifră de afaceri de 90 de miliarde de dolari. Deci nu e cazul. Dar dacă ar fi cazul e o soluţie mult mai bună: taxarea importurilor de oţel. Şi am rezolvat problema.
@kabal Iar pe termen lung, o firmă care nu se bazează pe ajutorul statului e mai pregătită pentru războiul de pe piaţă. Dacă mergi în baston, ţi se atrofiază cel puţin un picior. Mai e şi varianta, dacă statul ştie mai bine ce să sprijine şi cum şi are şi posibilităţi financiare s-o facă, să-şi deschidă statul o oţelărie.
@Bleen
eu nu cred ca chesita cu subventia trebuie privita in alb si negru si in general m-as feri sa dau verdicte ca:
subventiile sunt intotdeauna bune
subventiile sunt intotdeauna proaste
depinde intotdeaunea de context
oricum globalizarea complica foarte mult lucrurile, pt ca degeaba ai tu super legi care sa duca la o piata libera in tara respectiva daca tu in realitate esti obligat sa joci pe piata globala unde piata este distorsionata de alte state care au o alta viziune economica
cred ca ivan avea mare dreptate cu problema definirii „gardului”
@kabal România nu se poate bate cu Rusia sau China sau Brazilia sau Germania în subvenţii? Tu spui că subvenţiile sînt o modalitate de echilibrare a pieţei (adică intervenţia statului). În acest condiţiuni intrarea statului direct pe piaţă, ca jucător (de exemplu, oţelar) ar fi o soluţie mai bună (dacă statul este răspunsul). Ce te faci însă cînd statele nu-s egale? Unele-s mari, altele mici. Dacă te baţi în subvenţii cu China n-ai nicio şansă. Cum se face însă că jucători veniţi din ţări mici sau medii (Olanda, Austria, Canada, Australia şi chiar Germania sau Franţa sînt mai mici decît Brazilia, Rusia sau China în termeni de resurse) bat global pe toată lumea, inclusiv jucători venind din ţări mastodont? Poate că răspunsul sînt inovaţia şi spiritul capitalist, călit pe piaţă, şi nu subvenţiile. Zic şi eu, nu dau cu parul.
@kabal Cifra de afaceri a Mittal e cît PIB-ul României.
@kabal De ce subvenţiile sînt singura soluţie de finanţare? Investiţiile, emiterea de acţiuni, creditele nu sînt?
Iar pe partea socială o bună soluţie, poate cea mai bună, este creşterea efectivelor statului. Şi nu mai stai la mîna lui MIttal. Angajezi nu 8000 ci 80 000 de oameni, cărora le oferi un loc de muncă mult mai stabil decît i-ar putea oferi vreodată Mittal.
@Bleen @kabal UE are ceea ce se cheamă „Politique Agricole Commune”, un mecanism de subvenții în valoare de 55 de miliarde de euro anual, peste 40% din bugetul UE. Franța e unul dintre beneficiarii importanți. E interesant că guvernul Sarko, deși de dreapta, n-a luat în calcul renunțarea la subvenții. Explicația e simplă, agricultura franceză ar face implozie. Iar asta nu e o problemă exclusiv de „piață liberă”, apropos de respectul regulilor.
@Bleen @kabal
Interesant – ArcelorMittal Debt to capital Ratio = Total debt / Total capital= 26,418 / 83,108 = 0.32. concluzia? si astia lucreaza cu banii altora (capital imprumutat…)
@captiva
cum ar suna dacă 1000 sau 5000 de firmulițe mici, cu pînă la 10 angajați s-ar constitui într-o asociaţie care să negocieze cu nuclear electrica în numele acelei asociaţii? n-ar avea aceeași putere pentru economie ca mittal?
de ce firme (printre care sigur există și cu profit), care dau și o pîine la oameni, etc. să nu beneficieze de aceeaşi bunăvoinţă ca şi mittal? doar pentru că sînt mai multe?
@nedormitul @captiva ironia e că nu-i împiedică nimeni să se constituie într-o asociație. Doar ei înșiși. Am avut o experiență directă pe tema asta.
Nassim Nicholas Taleb
The more people (and institutions) present themselves as indispensable the more you can dispense with them. And vice versa.
Din ciclul citate din oameni mari:
Doi dintre ciobani erau activi. Doar unul şi oaia propriu zisă erau pasivi. Deci avem şi activitate mioritică, nu doar pasivitate mioritică.
Mirel-Valentin Axinte
http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Au_disparut_aproape_900-000_de_contracte_de_munca-in_4_luni_0_667733538.html#
http://mises.org/daily/5963/The-Vampire-Economy-and-the-Market#.T2neag58hCE.facebook
ArcelorMittal S.A. is a global steel company headquartered in Avenue de la Liberté, Luxembourg, Luxembourg. It is the largest steel producing company in the world and is the market leader in steel for use in automotive, construction, household appliances and packaging. It holds sizeable captive supplies of raw materials and operates extensive distribution networks. The company was formed in 2006 by the takeover of Arcelor by Mittal Steel. It ranks 99th on the 2010 Fortune Global 500 list.
http://en.wikipedia.org/wiki/ArcelorMittal
Deci îs vai de capul lor, săracii.
Nuclearelectrica is a fucked up romanian electric company.
@Bleen
e ca dragostea dintre moni și iri cînd se iubeau
ArcelorMittal în 2010 (raport)
http://www.arcelormittal.com/corp/~/media/Files/A/ArcelorMittal/investors/annual-reports/2010/638-22-0-AM_AR10.pdf
vineri pe la 17/18/19 la 12+1 sfinti ? (decat Yeba sa-mi spuna ce ceai prefera)
@Dragos E o variantă. Să vedem cum sînt şi ceilalţi disponibili. Poate fac o postare mai pe seară. Sau ne putem conversa aici pe subiect (după noul sistem, nu deranjăm pe nimeni, atîta timp cît ne păstrăm, prin reply-uri, la conversaţia asta – cei ce vor să citească comentariile la subiectul articolului le pot citi fără probleme – noile comentarii pe subiectul ceai la 13 voievozi apar toate aici).
@Dragos ceai cu aromă de vin alb în ocazii dintr-astea, decât că o să-l beau în Schengen, vorba lui bleen. Dacă-s 13 sfinţi poate stau de vorbă între ei şi nu observă că beţi şi voi un pahar de vin în post.
@Yeba @Dragos iartă, iartă, că-i despre posturi.
De remarcat că Vestul își relochează industria și noi, nevând industrie, ne relocăm oamenii.
@CucuiRazvan Logistic e mai simplu.
@Bleen E și mai sănătos la colesterol ca oamenii să facă mișcare.
Hai sa terminam cu confuzia celor 30.000 de mii de angajati ai lui ArcelorMittal (atatia erau pe vremea „glory days” ale lui Roman si Ilici…). acum au ramas mai putin de 9.000 (statul nu mai pierde milionu’ zilnic) sau chiar mai bine ca inainte. Daca Bombonel dadea Sidexu’ la pachet cu Electrocentrala (care este pe platforma Sidex!) azi nu mai vorbeam de acest contract.
Cand vezi ca energia produsa de Termoelectrica si NuclearElectrica (mai scumpa) este folosita pentru a acoperi gaurile din contractele Hidro (ieftinaturi cu „baietii destepti” gen Voiculescu, Buzaianu…), nu poti deact sa te intrebi: pana cand?!
Situatia din 2011 – Alro SA – 3,1 TW·h, la preţul de 112,3 lei/MW/h, Energy Holding – 2,6 TW·h, la preţul de 119,9 lei/MW/h, Alpiq Romenergie SRL – 1,8 TW·h, la preţul de 119,6 lei/MW/h, ArcelorMitall Galaţi – 1,7TW·h , la preţul de 130,2 lei/MW/h, Alpiq Romindustries – 1,57 TW·h, la preţul de 119,9 lei/MW/h, EFT România – 1,16 TW·h, la preţul de 123,0 lei/MW/h – din acest top – doar Alro si ArcelorMittal consuma pentru productie, restul sunt intermediari – casute postale – apropiati ai „fostilor” Nastase, Dan Ioan Popescu, etc…
Daca Arceloru’ isi tragea energie hidro ( la doi lei „tramvai”) – mai intelegeam revolta. Dar in momentul in care s-a facut pe bursa ( o fi bursa o chestie „etatista” si netransparenta?!) si la vedere nu vad care-i problema. Acum sa vedem cine e contra: http://www.jurnalul.ro/special/inca-o-smecherie-cu-energie-mittal-vrea-electricitate-ieftina-de-la-nuclearelectrica-606974.htm – apud Felix, societatea civila.
Pretul ‘scandalos” de mic de 170lei/mwh era de fapt ipotetic – putandu-se ajunge la el in anumite conditii pe baza unei formule de calcul, pretul de baza fiind in jur de 200Lei/mwh.
Pe site-ul OPCOM (ca tot ma dusei sa vaz decizia de anulare) gasesc tranzactiile de azi:
ROPEX_DAM [lei/MWh] Volum [MWh] ROPEX_
DAM_Base*(1-24) 196,30 lei – 27.945,085
ROPEX_DAM_Peak* (7-22) 235,08 lei – 19.829,773
ROPEX_DAM_Off_peak* (1-6) & (23-24) 118,75 lei – 8.115,312
Din ce stiu (factura de acasa…) consumatorul casnic plateste cu cel putin 30 % mai mult decat cel industrial… problema este ca suntem prizonierii unei piete asa zis liberalizata (sic! din 2006) – iar daca la telefonie mobila, benzina sau internet mai poti alege (chiar daca sunt cartelizati) la energie stai si inghiti in sec la comunicatele ANRE care impun tarifele.
BTW – dezbaterea devine interesanta!
Hidroelectrica, principalul canal de subvenţionare a ArcelorMittal, nu mai poate fi utilizată în acest scop fiindcă a fost suptă definitiv şi n-a mai rămas nimic cu ea şi au scăzut şi cotele apelor Dunării.
De ce răul pe care îl fac hidrocentralele mediului pentru a susţine ArcelorMittal ar fi mai bun ca răul pe care l-ar făcea RMGC mediului? De ce să n-avem şi noi aurul nostru? De ce să ţinem în viaţă pe energie obţinută în condiţii anti-ecologice o afacere proastă cu oţel cînd putem susţine în condiţii anti-ecologice o afacere bună cu aur?
Am citit pe undeva că Nuclearelectrica nici nu mai are energie ca s-o vîndă lui ArcelorMIttal, că 40% din producţie e deja contractată (adică partea pe care o putea vinde pe piaţa liberă – restul de 60% mergînd spre populaţie). Astfel, ar trebui să cumpere energie scumpă de la termocentrale şi s-o vîndă lui ArcelorMittal. Deci în cazul ăsta Nuclearelectrica este doar un intermediar, şi anume este canalul prin care curge subvenţia către ArcelorMittal. Care e subvenţionat de statul român, fără ca măcar acest stat să primească acţiuni în schimb, de ani de zile prin modalitatea electrică.
@Bleen Nucăelectrica asta ar fi trebuit sa fie o nucă mai tare – dar au spart-o interesele transpartinice. mita si cu spaga, dulci mai sunt – ca fraga / curenta-i-as curenta (prin beci pe la DNA) pe cine-o da, pe cine-o ia (na ca ma trezii Mărcuș pe blog la El Cucui!)
Repet, am deschis subiectul too big to fail pornind de la discuţia (conversaţia?) despre Mittal de la articolul anterior. Dar nu am spus că tranzacţia Nuclear-Mittal ar fi o formă de bail-out pentru un too big to fail. Poate au încercat oamenii marea cu degetul, poate e o simplă negociere între 2 părţi în care interesul cumpărătorului e să cumpere cît mai ieftin şi interesul vînzătorului să-şi vîndă marfa sau poate e o mică bagabonţeală sau un episod al unei mari mafioţeli. Deci, discuţia despre detaliile concrete ale tranzacţiei Nuclear-Mittal e una, discuţia despre too big to fail ca filozofie economică e altceva.
Daca din comentariile mele s-a inteles ca as sustine ca Mittal Galati este too big to fail (dimpotriva, cred ca un faliment este mai sanatos) sau ca ar trebui ca Nuclearelectrica sa incheie contractul cu Mittal in conditiile anuntate, imi pare rau. Ce m-a deranjat in principal in abordarile din presa pe acest subiect este ca: (a) s-a facut un calcul simplu (210 – 170 = 40 * X Mwh = XXX mil lei) si s-a decretat sus si tare ca e vorba de o „teapa” data statului roman. Poate ca este, insa la nivelul meu de cunostinte si experienta de mic intreprinzator, consider ca trebuie luate in calcul mult mai multe elemente (care-i de fapt costul de productie pe Mwh, la cat a vandut anterior Nuclearelectrica, costuri pe care le poti reduce prin incheierea unui astfel de contract etc.). Am dat exemplul cu politica de discount-uri la volume/cantitati mari pentru a arata ca acest unic element de calcul nu spune de fapt mare lucru; (b) s-a mai decretat ca astia de la Mittal sunt niste capitalisti verosi care „sug sangele poporului” . Parerea mea este ca cei de la Mittal fac ce trebuie sa faca: incearca sa maximizeze profitul actionarilor sai si pentru asta isi folosesc toata puterea de negociere. Too bad, daca vanzatorul nu este in stare sa faca la fel: adica sa incerce sa negocieze astfel incat sa maximizeze profitul actionarului sau (statul roman/”boborul”).
Bref, cred ca s-a pus accentul inca o data pe aspectele populist-senzationaliste, iar Nuclearelectrica n-a facut altceva decat sa dea inapoi, fara sa-i treaca prin cap sa vina cu informatii, date si argumente prin care sa-si informeze actionarii (cetatenii) cum le administreaza capitalul, ce intentii/planuri are etc.
P.S. Mea culpa pentru erorile de exprimare din comentariul preluat in text; de-abia acum le-am vazut.
Comunismul e simplicisim și toată lumea cîștigă din el. Le facem pe toate gratuite sau măcar ieftine. La raft. Susținem producția și munca, susținem industria pe verticală și orizontală, decidem ce e strategic, nu lăsăm industria și alte domenii atît de importante pe mîna unor privați care nu-s de încredere. Totul e ieftin sau chiar gratuit, toată lumea are o ocupație, toată lumea produce, nimeni nu stă, profită sau speculează, avem predictibilitate maximă și control, putînd decide oricînd ce merită și ce nu, ce e strategic și ce nu.
studiu de caz: pasta de dinti Cristal. a facut dintii romanilor ca de cal atat in comuism cat si nu-stiu-cat in democratie. pe 1 leu tubul. si-o permitea si ultimul Cuculetz. ce-o fi fost, cum o fi fost, chestia e ca acum apartine lui Colgate-Palmolive. si costa ~5 lei. mai stiu si ca Colgate-Palmolive si-a bagat picioarele in Romanistan si a plecat in Bulgaria unde cota unica e de 10%, TVA de 20% si taxarea muncii semnificativ mai mica decat la noi. ok, cumparam Maxim chinezesc cu 2 lei azi, cumparam si maine, si poimaine. pana cand Procter&Gamble/Colgate-Palmolive/GlaxoSmithKline cumpara fabrica Maxim. ei, atunci decat nea Gigi o sa se spele pe dinti, noi, pulimea, vom cheltui averi pe nenorocitii aia de stomatologi cu frezele lor dureroase.
morala: e bine sa te gandesti la viitor.
@Dragos (sînt Bleen, dar de pe contul lui Ummagumma, că mi-am închis calculatorul, ca să nu mai comentey noaptea pe la 3). Uite o idee bună: să scadă fiscalitatea. TVA-ul, CAS-ul, impozitul pe profit etc. Și așa statul ajută toți capitaliștii, actuali și viitori, în mod egal. Nu ia bani de la unii ca să dea la alții, nu ia bani de la toată lumea ca să dea la unii. Cît despre prețul la Cristal. Hai să facem din nou Cristal, și să subvenționăm prețul, să fie ieftină pe raft. Plătim din impozite subvenția, toată lumea (folosești sau nu Cristal, plătești subvenția) și cei care chiar vor să se spele cu ea, plătesc 1 leu la raft. E simplu. Sau putem s-o facem gratuită. Cu condiția să plătim toate costurile din subvenții. Și batem toată concurența chineză.
ŞI alţii au probleme cu energia şi rezultatele:http://finance.townhall.com/columnists/johnransom/2012/03/21/stop_dont_cut_that_wire_thats_a_chevy_volt/page/full/
„Don’t get me wrong, I’m not one of those OWS types who think CEOs should make minimum wage. But since all of us are shareholders in GM, and since XO did go into bankruptcy and since Akerson was the knucklehead who decided two years ago to increase production capacity of the Chevy Volt by 50 percent, you do have to wonder if the guy has the extra capacity to learn anything.
Akerson’s flagship offering, the Chevy Volt, has all the safety features of the Pinto and the Corvair, housed in the elegant styling of the Gremlin with a 25 mile range- if you don’t use heat and air conditioning.
Just exactly why are we putting first responders or anyone else in danger for this vehicle? So that the Volt can win the first Nobel Prize in auto design? So it can be Time Magazine’s Man of the Year?
Really?
Speaking in my role as GM shareholder and innocent bystander, let me be the first to respond by saying “Grab the cat.”
off topic
Se pare că ştim contracandidatul lui Obama în toamnă: Mitt Romney.
Să zicem că ţinem cu tot dinadinsul să avem o oţelărie a noastră, românească, ca să nu fim nevoiţi să importăm oţel. Astfel, prin decret se interzice importul de oţel şi toate firmele româneşti care folosesc oţelul pentru a face tot felul de chestii din el sînt obligată să cumpere oţel de la MioritzaSteel. Cu 3000 de lei tona. Deşi preţul oţelului din import este de 2000 de lei tona. Astfel, de exemplu, costurile cu oţelul la Dacia vor fi cu 50% mai mari decît la producătorii de maşini care-şi cumpără oţelul de pe piaţa mondială. Dacă Dacia va folosi oţel de 2000 de lei din import va putea concura cu alte şanse pe piaţa auto.
The government’s view of the economy could be summed up in a few short phrases: If it moves, tax it. If it keeps moving, regulate it. And if it stops moving, subsidize it. – Ronald Reagan
@Dragos Nimeni n-o putea spune mai bine decît Reagan. Statul maximal pe înţelesul tuturor.
Ideea principala este ca avem mai multe criterii cu care evaluam o politica ec sau decizie. Unul dintre criterii este eficienta economica. Asta poate sa fie locala (sau ptr intreprinderea in cauza in cazul nostru) sau sistemica.
Cele doua eficiente au standarde diferite si uneori nu se aliniaza. Nu are rost sa pretindem ca eficienta locala este si sistemica cand este clar ca nu este.
Dar, mai sunt si alte criterii decat cel al eficientei. Control, putere, reputatie, echitate, identitate, etc. toate pot fi aplicate politicii, deciziei sau cazului nostru.
Problema e sa nu confundam planurile. Sa nu pretindem ca daca din considerente de siguranta nationala, mandrie, echitate vrem sa avem combinat de neferoase la Caracal, asta este automat si o politica eficienta sistemic. Poate sa fie sau nu dar asta decide piata. Daca nu se sustine pe piata si trebuie subventionata, nu e. N-are rost sa inventam argumente prin care sa dovedim ca are atribute pe care testul dat de procesul pietei i le refuza.
Sa spunem ca da, e ineficienta dar e un cost ce suntem dispusi sa il platim pentru ca vrem sa satisfacem X sau Y criteriu…
@dragos paul Frumos, dar nu rezolvă dilema gospodăriei țărănești. Dacă tot ce produc eu e mai scump decât piața, are sens să continui să produc pentru consumul propriu. Dacă mă opresc să produc, more de foame. Întrebarea e, Mittal e în curtea mea sau nu? Până unde e subzistență și de unde e comerț?
@Ivan Zubeldian
Nu cred ca inteleg natura analogiei. Inteleg ca e o sugestie la autarhie sau teoria economiei inchise dar nu stiu unde vrea sa duca argumentul…
@dragos paul Da, la țară e o economie închisă. Comentariul făcea referire la alte comentarii anterioare și, în esență, e despre asta: în orice teorie a echilibrului trebuie precizate granițele sistemului. Un caz limită de echilibru e subzistența, sau economia închisă sau cum se mai cheamă în cărțile voastre: sistemul consumă ce produce. Poți concepe un mecanism de divizare al economiei mondiale, începând de la totalul ei (care e inevitabil de subzistență dat fiind că romulanii sunt încă o ficțiune) și continuând cu împărțirea pe regiuni, națiuni, etc, totul pe principiul unic al subzistenței: care e cea mai mică împărțire care își este suficientă?
Aici ajungem la gospodăria din Gurbănești dar și la ideea că a decide unde punem pe Mittal nu e tocmai simplu.
@Ivan Zubeldian @dragos paul Cea mai mică entitate care îşi este suficientă este individul vînător-culegător. Mănînci ce culegi, îmbraci ce vînezi şi mai era una da’ p-aia o zic pe Facebook, că Blogary e o adunare de oameni serioşi.
@Ivan Zubeldian
Bine dar si daca am admite ca economiei autarhice nu i se aplica criteriile de eficienta economica tot nu este clar de ce modelul economei autarhice, sau modelul economiei de barter, sau modelul economiei primitive ar fi relevant ptr combinatul nostru. El functioneaza intr-o economie deschisa, bazata pe schimb si concurenta.
Repet, nu sunt un fanatic al analizei ce impune aiurea si oricand criteriile economice, din contra, sunt un critic al analizelor obsedate de un singur criteriu fie el si eficienta economica, sunt pluralist, dar nu cred ca are rost sa pretindem ca justificat PE CRITERII ECONOMICE STANDARD ceea ce nu este…
Dar mi-e teama ca am intervenit in disuctie fara sa inteleg prea bine tezele in dezbatere…
@dragos paul Mie mi-e teamă că am intervenit în discuție fără să înțeleg despre ce se vorbește:) Subiectul mi se pare interesant, însă, așa că nu mă dau bătut:). Să reformulez. Problema economiei închise a apărut după o discuție despre preț: Dacă Mittal produce oțel prea scump față de alții și are nevoie de subvenții mascate pentru a fi competitiv (pentru că asta e prețul preferențial la energie), atunci mai bine să se închidă și să cumpărăm oțel mai ieftin din altă parte. În principiu sunt de acord, am făcut însă observația că nu e totul ca prețul să fie competitiv pentru că, prin extensie, dacă tot ce producem e necompetitiv, închidem toate unitățile de producție și cumpărăm de afară. Ori, în situația asta, degeaba avem de unde cumpăra mai ieftin pentru că nu avem bani să cumpărăm, din moment ce nimeni nu produce nimic. Așa ajungem la discuția despre economia închisă, o astfel de societate are o singură șansă de supraviețuire, să funcționeze ca o economie închisă și să consume ce produce, indiferent de preț și competitivitatea față de extern. Exemplul ăsta extrem aduce însă în discuție ocuparea forței de muncă locale ca un parametru crucial în a judeca un agent economic. Exact ca în cazul MIttal, dacă e vorba de un angajator care creează direct și indirect zeci de mii de locuri de muncă, se poate să fie în interesul național să-l subvenționezi dacă e necompetitiv. Simplu spus, impactul a zeci de mii de șomeri s-ar putea să fie mai scump decât subvențiile pe care statul le acordă. Finalmente banii îi plătim tot noi.
Adică, în cazul ăsta, a acționa pe deplin liberal lăsând piața să regleze lucrurile s-ar putea să ne coste mai mult decât încercarea de a le controla.
Asta e doar o parte a discuției. Mai e una despre cum piața liberă nu e de fapt liberă și operăm cu iluzii.
@Ivan Zubeldian Cred ca acum am inteles argumentul.
Esenta sa este : „impactul a zeci de mii de șomeri s-ar putea să fie mai scump decât subvențiile pe care statul le acordă”. In teoretie somerii sunt realocati de la ramurile, industriile, firmele ce sunt indirect afectate de distorisunea pretului pietei catre ramurile, industriile, firmele ce primesc subventiile distorsionante.
In practica insa este usor de identificat al doilea grup si mai greu primul (care este difuz si afectat prin cascada distorsiunii preturilor in mod dispersat).
Aceasta incertitudine sau indeterminare permite sa spunem ca mai bine vrabia din mana decat cioara de pe gard si sunt de acord cu asta. Dar sa cadem de acord si cu nota de subsol. Adica faptul ca asta este un alt criteriu decat cel al eficientei economice.
Ce vreau sa zic este ca e mai corect sa prezentam astfel de decizii de subventionare drept ce sunt (ajutor social ptr mentinerea locurilor de munca, politica demografica, strategie pe termen lung etc. in care hotaram deliberat sa avem pierderi economice azi ptr obiective si criterii noneconomice sau ca premium de asigurare ptr circumstante viitoare incerte…
@Ivan Zubeldian
Am zis: „In teoreie somerii sunt realocati de la ramurile, industriile, firmele ce sunt indirect afectate de distorisunea pretului pietei catre ramurile, industriile, firmele ce primesc subventiile distorsionante.”
e clar ca intentia era :
In teoretie locurile de munca sunt ……
@Ivan Zubeldian @Bleen bleen mie mi se pare foarte buna discutia despre ce e subventionabil si ce nu…
cred ca ar trebui plecat de la niste calcule pragmatice desi sunt destul de greu de facut…
Variabilele (simpliste) pe care le iau in calcul sunt urmatoarele:
Mital are N angajati
totalul salariilor primite de angajati este de X lei
impactul pozitiv asupra industriei pe orizontala este de Y lei (Y repezentand diferenta dintre cat castiga firmulitele colaboratore cu Mital acum si cat ar castiga in cazul in care Mital ar da faliment)
totalul salariilor pe care le-ar primi cei N angajati in cazul in care Mital ar da faliment este -Z lei(
acest Z depinde de cati dintre ei resusesc sa se reangajeze si de salariul cu care reusesc sa se reangajeze
costurile cu reformarea profesionala pentru un procent din angajatii dsponibilizati – R lei
costurile cu ajutorul de somaj pentru un procent din angajatii disponibilizati – A lei
costul subventiei acordate de stat S lei
drept urmare, ca o subventie are sens cand:
S < X -Z + Y + R + A
e adevarat ca Z Y R si A nu sunt foarte usor de calculat / prognozat… dar avand date statistice cred ca se pot estima cu o probabilitate destul de buna
In alta ordine de idei problema cu teoriile cu economia de piata este ca functioneaza daca piata nu ar fi distorsionata de nimeni , or noi nu stim daca firmele concurente Mital primesc subventii de la alte tari sau nu …
@dragos paul „Ce vreau sa zic este ca e mai corect sa prezentam astfel de decizii de subventionare drept ce sunt ” Absolut de acord! Cred că ai formulat limpede ceva ce încercam și eu să spun destul de chinuit: Să discuți despre oportunitatea subvenției e una, să acorzi subvenții mascate e alta. Înainte de piața liberă n-ar strica să începem cu transparența și onestitatea. Iar lista de subiecte e lungă, pe lângă subvenții mascate mai avem așa zisele „contribuții la asigurările sociale” care de fapt sunt taxe pe salariile mari pentru a finanța deficitele la bugetele de asigurări sociale create de niște jmecheri. Un prim pas e să stabilim clar cât e contribuție la asigurări și cât e o taxă specială de finanțare a deficitului. Principiul de bază, înainte de a discuta cât plătim, e să știm pentru ce plătim iar ce scrie pe etichetă să fie și în borcan.
Comentariile nested (asta cu reply) sînt cam ciudate, bag seama. Dacă votaţi, le scoatem (livefyre are şi opţiunea fără comentarii nested şi revenim la comentariile strict în ordine cronologică, cu tag). Vreţi?
My mistake. Rămîne 1 nivel de reply (erau 4 by default). Deci nu pot scoate sistemul threaded de tot dar îl pot limita.
@Bleen, da, asap. (de ex acum nici nu stiu daca @selvyn stie ca i-am raspuns, @para, ca l-am invocat etc.) Si – daca nu cer chiar Luna de pe cer, ci doar un asteroid micut – in loc de 1 hour ago, chiar insasi ea, ora, pt ca reply non-nested sa fie de tipul @selvyn 12:12,…
@Yeba Ştie că i-ai răspuns dacă şi-a setat să fie anunţat cînd îi răspunde cineva. Ora nu se poate schimba. Varianta cu reply rămîne că-i default, doar rămurelele rămîn mai puţine (doar două).
@Yeba Reply-urile se pot ascunde şi se văd doar comentariile de prim nivel. Fiecare comentariu de prim nivel poate ascunde o conversaţie (aşa e sistemul, pe conversaţii).
@Yeba lasă aşa, c-acum e bine, uite, nici nu se mai cheamă că noi comentăm, se cheamă că ne conversăm. sistemul ăsta ne face mai calzi, mai umani, mai… nope! tot de dreapta rămînem.
off topic @all (haha, am tăguit acum toţi cetăţenii cu cont de livefyre din lumea asta sau doar pe cei care comentează pe Blogary?)
Dacă vîă apare cineva tăguit într-un reply şi nu vreţi să-l tăguiţi, ştergeţi cu backspace tăguitul respectiv.
@Bleen @all =))))))))))))
uite pe cine’ai tăguit
http://www.livefyre.com/profile/2995786/
@Florina Haha! Vika Jefimova! https://www.facebook.com/profile.php?id=100001791400514
Totul e s-o faci lată, s-o faci BIG.
Cine fură azi un ou e un bou – se ştie până şi în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
STEAL BIG!
Cel mai bun bailout e naţionalizarea. O companie naţionalizată nu va da faliment niciodată, nu va avea grija costurilor niciodată. Iar dacă şi restul economiei este naţionalizat, şi se interzic şi importurile şi se închid şi graniţele, are şi piaţa asigurată. Şi chiar dacă n-ar avea piaţa asigurată, singura grijă ar fi spaţiul de depozitare a stocurilor. Producem şi aruncăm, producem şi aruncăm. Totul e perfect.
Dar nu trebuie să facem bailout toată ziua bună ziua şi cu oricine. I-o facem doar cui merită şi numai din cînd în cînd. Cine merită, asta decide cel ce dă banii, adică Statul, adică funcţionarii, adică politicienii. Piaţa a decis că iMereRomâneşti nu merită să existe pe lumea asta iar cei mai competenţi dintre capitalişti, geniile economiei, Cei Ce Ştiu Şi Sînt Obiectivaţi, decid cine merită să trăiască şi cine nu.
@Bleen nu dăm bailout la tot cartierul, sîntem ceva mai restrictivi.
@Bleen
Mi-aduc aminte de o scenetă la TV, prin ani de glorioase şi măreţe înfăptuiri socialiste. Doi indivizi, unul în urma celuilalt; primul bătea aiurea nişte cuie într-o scândură, celălalt le scotea cu un cleşte. Toată lumea avea loc de muncă asigurat şi nu exista şomaj şi producţia de cuie la hectar atingea cote nemaiîntâlnite…
si mare si prost. de ce naiba nu cade? ca suge sangele la astia micii si productivii care se bucura mai mult de un jaf armat decat de vizita ANAF. astia micii si productivii care aflam ca ala mare care sufla greu e statu’, ba!
Adevărul e – şi aici poate fi un răspuns şi la Aligică – faptul că marfa engros se vinde întotdeauna mai ieftin.
De ce n-ar fi valabil şi-n electricitate, dacă e valabil la cartofi?
NU STATUL TREBUIE SĂ AIBĂ GRIJA CETĂŢEANULUI, a 3 cetăţeni, a 30.000 de cetăţeni sau a 30 de milioane).
Ci invers.
Too big to fail e apelul la cantitate, nu la principii economice: „Suntem (mai) mulţi, bă! Suntem PREA mulţi ca să pierdem noi, bă! Suntem PREA mulţi ca să cădem noi, bă!”
Perversiunea stă în faptul că se substituie principiul economic – al cererii şi ofertei, cu principiul democratic şi prin extensie etic, al „justiţiei” sociale: „pagubele sunt PREA MARI”. Pentru cine? Pentru SOCIETATE, evident.
Adică pentru oameni, mulţi oameni, cei mai mulţi, majoritatea. Nooo, nicidecum pentru „băieţii deştepţi din finanţe”!!!
La început, n-a fost decât o eroare de tipar. De fapt era „Too big to bail”. Ceea ce, dacă ne gândim puțin, face sens.
E ca și cum ai întreba dacă e justificat omorul. Cel mai des nu e, uneori, este.
Am realizat în schimb că trăim în socialismul de cumetrie: de la fiecare după ignoranță, fiecăruia după grad.
Uitându-mă pe lista aia văd nume din societatea civilă alături de care nu aș semna vreo petiție. Be, simpla asemănare a unui combinat de oțel cu băieții deștepți de apartament din energie este o dovadă de rea-credință. Sunt câțiva factori de conjunctură – secetă la hidro care a ridicat anul acesta pretul energiei și scăderea consumului mondial de oțel de criză. Ce, văd că îi deranjează pe „civili” până și achiziția de pe bursă pentru că ar deregla-o din cauza cererii uriase. Prosti sa fie indienii sa nu importe de la bulgari. Mai merge Kosloduiul?
Depinde ce-ți dorești ca țară. Să imporți produse de oțelărie de câteva procente din PIB înclinând și mai mult balanța de plăți înspre exterior sau sa sprijini industria locala. Mai ales din considerente strategice, neavand alta alternativa pe cracă. Nu e vorba doar de 30.000 de someri (am inclus si minerii si transportatorii), mai inchizi pe orizontala si 1.000 de câciumi si 100 de distilerii de bautura „tip” vodcă.
Poate ma repet: Romania nu e America. Chiar daca ai tinde spre America, tranzitia n-o s-o găsești în cărți la Keynes, Friedman etc
@CucuiRazvan Societatea noastră civilă e mai gradată decât MI:)
@CucuiRazvan Dacă importurile te costă mai puţin decît industria locală şi îţi eliberează resurse mai multe, de ce să nu imporţi oţel? De ce nu subvenţionăm producţia de pisiuri? Proaste, 1000 de euro costuri de producţie susţinute din banii noştri, obligăm instituţiile de stat să cumpere doar pisiuri Burebista sau concurenţa lor, iTraian şi ne-am scos, avem producţie naţională de pisiuri. Nu mai zic de cîrciumile de BourRoşu de pe orizontală.
@CucuiRazvan Dacă importurile te costă mai puţin decît industria locală şi îţi eliberează resurse mai multe, de ce să nu imporţi oţel? De ce nu subvenţionăm producţia de pisiuri? Proaste, 1000 de euro costuri de producţie de fiecare pisiu, susţinute din banii noştri, obligăm instituţiile de stat să cumpere doar pisiuri Burebista sau concurenţa lor, iTraian şi ne-am scos, avem producţie naţională de pisiuri. Nu mai zic de cîrciumile de BourRoşu de pe orizontală.
@Bleen @CucuiRazvan Pentru că nu e doar o problemă de preț, e și o problemă de ocupare a forței de muncă. După cum foarte bine a observat Băse înaintea multora. Pentru că, la limită, poți avea o țară de șomeri care importă totul doar pentru că e mai ieftin decât ar fi să producă ei. Genial. Problema e, de unde bani să imporți?
@Ivan Zubeldian @CucuiRazvan Asta sună ca aia cu „comuniştii ne-au făcut case, dacă nu erau comuniştii stăteam în cort”. Nu există muncă înafara lui ArcelorMittal.
@Ivan Zubeldian @CucuiRazvan Şi de ce să ne mai chinuim scărpinîndu-ne pe după cap cînd putem pur şi simplu să facem noi 20-30 de oţelării (le găsim piaţă internă cu forţa) unde angajăm nu 30 000, ci 3 000 000 de cetăţeni dornici de muncă.
@Ivan Zubeldian @CucuiRazvan Comunismul e mai capitalist ca capitalismul. Capitalismul dă ajutoare sociale, comunismul susţine toată economia, susţine industria, susţine forţele productive. În timp ce capitalismul dă bani de la buget la asistaţi social, comunismul susţine cu banii de la buget munca şi forţele productive.
@Bleen @CucuiRazvan Nu sună deloc așa. S-o luăm țărănește. Dacă eu produc tot, adică vaca, roșia, găina, morcovul etc, mai scump decât vecinii, rezultă că e mai convenabil să cumpăr de la ei, nu? Dar dacă eu mă opresc să cresc vaci, găini, morcovi și roșii, n-o să am nici un ban să cumpăr de la tine (care produci ieftin) nici n-o să am nimic spre consumul propriu. Mă voi sinucide prin înfometare în numele idealului pieței libere. Ideea e simplă, ca să papi, trebuie să muncești. Fie și necompetitiv. Dacă nu mai ai de muncă în numele pieței libere, ai o problemă. Când ridici problema la nivelul unei țări, devine clar ce vroia să spună Băse. Asta pe de o parte. Pe de alta, ideea că dacă cineva vinde mai ieftin tu trebuie să abandonezi să vrei să vinzi mai scump e profund greșită. Nu prețul e totul. Există o calitate diferită a mărfii, asta încerca să spună Amelia. Și Steve Jobs.
@Ivan Zubeldian Faci altceva, la ce eşti competitiv. Dacă vrei să faci iMereRomâneşti la costuri de 2000 de euro iMărul şi le vinzi cu 3000 de euro, e ok. Dar dacă le faci cu 2000 de euro şi le vinzi cu 1200 şi pui poporul să susţină restul de costuri (nişte bani, nişte resurse care ar putea fi utilizate în alt domeniu, făcînd altceva, mult mai bine) ai o problemă. Ai problema că te încăpăţînezi să faci ceva la care nu te pricepi şi care îţi imobilizează mai multe resurse decît merită şi îţi iroseşti banii, energia şi timpul pe care le-ai putea folosi foarte bine într-un activitate mult mai competitivă. Dacă ţin minte bine, asta spunea şi Paul Dragos Aligica în articolul de duminică („banii pe care îi pui aici îi iei din altă parte”). Aşa ne-am încăpăţînat să avem tot felul de industrii grele şi să extragem cărbuni cu costuri de 2 ori mai mari decît preţul.
@Bleen Paul Dragos Aligica Nu mi-ai răspuns, dacă produc totul mai scump decât piața, ce fac? Mor?
@Ivan Zubeldian Paul Dragos Aligica Faci subzistenţă. Mănînci ce produci.
@Bleen Paul Dragos Aligica Pentru că, dacă te uiți atent, noi producem acum cam totul mai scump decât piața.
@Bleen Paul Dragos Aligica Deci consum curentul pe care-l produc. La orice preț. Nu asta facem acum?
@Bleen Paul Dragos Aligica Nu mai vreau să menționez pe Dragoș și nu înțeleg de ce mă obligă să-l menționez. Ce fac?
@Ivan Zubeldian Dai backspace.
@Ivan Zubeldian Nu. Că îl vinzi lui Arcelor. Şi din momentul ăsta ai ieşit din subzistenţă şi ai intrat în comerţ.
@Bleen Aici vroiam să ajungem: e doar o problemă de cum definești interiorul, unde e gardul ogrăzii tale. E o discuție mai puțin evidentă despre idioțenia termenului „globalizare” și despre irelevanța națiunilor. Suntem in the wild, nu avem teorii, ne batem cu clișee. Nu avem o teorie economică care pleacă de la ipoteza că unde tragi gardul e irelevant. Toate teoriile economice postulează un gard. Pe lângă faptul că națiunile devin irelevante, proprietatea însăși pune probleme insurmontabile: a cui e Arcelor Mittal? A englezilor? A indienilor? A noastră? A rușilor? Nimeni nu știe clar. Dacă e a noastră deja nu mai facem comerț ci facem subzistență. (În termeni matematici, gardul e o graniță, o interfață, iar teoriile economice clasice sunt teorii de echilibru la interfață. Foarte frumoase dar profund false, dat fiind că natura nu operează la echilibru. Avem cascade, nu curgeri laminare. La o cascadă e mai greu să definești precis interfața între apă și aer. Care e un fractal, apropos de haos)
@Ivan Zubeldian Da, dar bugetul e naţional. Legile se aplică la nivel de ţară, de stat.
@Ivan Zubeldian Cu gard, fără gard, bailout-ul e din bugetul naţional.
@Ivan Zubeldian @Bleen Paul Dragos Aligica
hahaha
prea tarziu!!!
@Ivan Zubeldian @Bleen Paul Dragos Aligica
reactia de mai sus e la alta replica
in fine…
@Bleen O fi din bugetul național, legile se vor fi aplicând la nivel de stat, tot nu e clar dacă Mittal e înainte sau după gard. Nu e clar dacă e a „noastră” sau „a lor”. Diferența între subzistență și comerț. Când spun că nu e clar unde tragi gardul spun, de fapt, că nu e prea clar unde sunt interesele. Din multe puncte de vedere te poți uita la Mittal ca la o concesiune, nu ca la o proprietate.
@dragos paul @Ivan Zubeldian @Bleen Paul Dragos Aligica dragos paul replică la Paul Dragos Aligica?
Livefyre vs. Facebook? Matrix vs. Madame?
@oglinjoara @Ivan Zubeldian @Bleen Paul Dragos Aligica
habar nu am ce fac si cum sa ma orientez pe chestia asta noua
si acum mai ma derutati si dv
De fapt, să nu uit ce cred că e important. Noi, liberalii, avem în mod ciudat impresia că „liber” e un cuvânt magic, care produce efecte prin simpla pronunțare. Ca și cum am crede că a pronunța „liberul arbitru” înseamnă că nu putem vreodată să ajungem în iad. Dacă am zis că posed „liber arbitru” asta mă califică cumva la o formă de salvare. Nu poți să te simți liber și să arzi în iad, nu? Uităm prea ușor că există o libertate a eșecului, a ororii, a infernului. Lucifer e în sine o poveste a libertății, nu? Uităm că piața liberă nu e bună doar pentru că e „liberă”. Există și ratări mai triste comise în numele aceleași mantre a „libertății”, dar, despre ele, niciodată. Discuția despre băieții deștepți de azi și de mâine va ajunge inevitabil la libertate. Despre asta mi-ar face plăcere să discutăm. Nu că m-ar fi întrebat cineva:)
@Bleen Hai să nu evadăm în teorie când avem în față un caz concret. Cine a zis că Galațiul îți vinde scump marfa? Zic ție, România. Este un moment în care ai ce să le găsești rapid de lucru disponizibilizaților? Te costă mai puțin să închizi Galațiul decât să închizi ochii la o tranzacție preferențială? Vrei să bagi barele de uraniu la fisiune să dai de lucru atomilor ca să te mai apuci de încă un reactor? Scade prețul mixului de energie dacă mai bagi un reactor în funcțiune? Vrei să fii jucător zonal care contează pe piața en electrice? Crezi că va bascula consumul de pe petrol pe energia electrică în următorii 10 ani? Nu am răspunsurile la această întrebare dar nici n-aș avea încredere să mi le dea câțiva semnatari ai petiției.
@CucuiRazvan Off topic dar important
Razvan, Dragos a propus ca postacii sa se adune undeva, la o bere, sa mai dezbata niste chestii „de dreapta”…. l-am delegat pe Mirel, sa vorbeasca cu tine, ca sa lasam banii in familie, ca la multinationalele din Romania… asa ca roaga-l pe Mirel sa posteze pe Blogary o lista de prezenta, si tu spune-ne pozitia locatiei tale, si ora la care ne astepti, cu rezervele de rigoare (bere, ceai pentru Yeba, apa minerala pentru soferi, etc….)
@selvyn Ca să bea @yeba ceai trebuie să-şi deschidă @CucuiRazvan cîrciumă în Schengen.
@Bleen @yeba @CucuiRazvan :))
eu m-am gandit la toata lumea…
@Bleen @yeba @CucuiRazvan si pana la urma, unde si cand? @ Dragos @Hongse @ Blogalistan pe faza?
@Bleen @yeba @CucuiRazvan @Hongse ca yeba si Florina sigur sunt…. si iar ne spun ca vorbim depre Keynes la o bere cu Mirel si cu… oricine altcineva…. eu l-am invitat pe borislavski, il aduceti voi pe Turcescu?
@selvyn, multumesc ca te-ai gandit la ceaiul meu. multumesc si lui @dragos paul ca isi exprimă explicit dezorientarea, poate trece si @para sa sesizeze ca alinierea asta a raspunsurilor e inestetica si nepractică. Parca-s Soacra evanghelistă, uf! Pe Keynes ni l-a promis @bleen aici, la blogarie, la berarie am inteles ca e conversație liberă, bagă si scoate @dragos subiecte.
@selvyn@Bleen@yeba@CucuiRazvan@Hongse
Eu sunt pe fază, voi daţi doar adunarea şi vin la occupy crâşma. Doar să anunţaţi cu o zi două înainte. Fac şi pancartă dacă trebuie… 😀
@selvyn@Bleen@yeba@CucuiRazvan
Brr, trebuia să se rămurească la comentariul lui Selvyn… Meandrele laivfaiărului…
@selvyn cred că ți-am dat unlike în loc de replay 🙂 Cărciuma este pe Sfintii Voevozi 13. Seara este mai putin aglomerat decât la prânz. Altfel, mai stabiliți și voi amănuntele. Eu lunea nu pot veni.
Too Big To Fail sau Too Big To Leave.
Strict on-topic. Bail-out nu inseamnă „too big to fail” ci „throwing good money after bad”.
@Hongse too big to sustain itself.
http://www.smart-sa.ro/
În ceea ce priveşte relaţia Nuclear-Mittal, cred că o comparaţie între cele 2 scenarii şi consecinţele lor pentru Nuclearelectrica: se face vînzarea sau nu se face în condiţiile cerute de Mittal e suficientă pentru a spune dacă contractul trebuie semnat sau nu
Cînd se negociază între doi parteneri privaţi, între două firme private, pe piaţa liberă, ambele luptă pentru interesul lor (aşa cum şi-l defineşte fiecare). Nu acelaşi lucru se întîmplă cînd una dintre părţi este Statul.
@Bleen
Ala crezi tu. Şi Statul luptă tot pentru interesul lor.
@Bleen
Aşa crezi tu. Şi Statul luptă tot pentru interesul lor.
Mirel, dupa cum bine stii, de foarte multe ori am fost de acord cu tine si nici de data asta nu sunt prea departe…. insa, asa cum spune Doamna (majuscula nu este degeaba!) Amelia New, adevarul este un pic mai nuantat, si cumva ar trebui o stare de echilibru…. ca un facut, de o saptamana, lucrez pentru un producator roman de materiale de constructii. Firma cu capital american, insa cu cetatenie romaneasca. Suntem 30 de „cumani”, creatori de plusvaloare romaneasca originala. Am incercat o negociere la resursele romanesti (benzine, energie) si n-am obtinut decat o mica amanare la termene de plata… insa nu suntem de marimea lui Mittal 🙂 asa ca ii dau dreptate Doamnei… si mai este vorba aia latina „quod licet Jovi, non licet bovi”…. 🙂