Sintem prea deștepți pentru ei. Și de asta cîștigă tot ei. Ce e de făcut.

Eu sper că mai avem minte. Și dorința de a o folosi util. Noi, toți ăștia de dreapta care am mai rămas pe aici.

Protestul străzii a ajuns o acțiune pentru exterior, ”ai văzut, ai văzut? scrie în New York Times despre noi!”. Hashtagul #rezist, ”World against corruption”. Tot universul complotează pentru victoria luptei contra corupției.

Numai nenorociții ăia care au cîștigat alegerile trebuie pîndiți noaptea, pentru că, deja se știe, ”noaptea ca hoții”. Numai un grup răzleț de pesediști mai stă în calea fericirii noastre. Să-i ștergem din istorie și… și… și ce facem pe urmă? Aducem din nou guvernul cel mai bun al tuturor timpurilor, cu ”geniul” Cioloș prim-ministru?

E nu numai greu, e greu și de crezut că așa ceva ar fi acum posibil. Deci, ce facem?

De două lucruri nu ne atingem:

– 1. dreptul de a protesta

– 2. respectarea rezultatului votului.

Nu creăm precedente periculoase, prima lecție.

A doua: îi vedem pe politicieni așa cum sînt, nu ca pe cineva pe care-l/care-o luăm acasă, ca pe cineva din familie, ca pe un iubit/iubită.

Sînt oameni politici, pentru Dumnezeu, nu parteneri de viață! Le evaluăm cît mai aproape de adevăr, sincer, performanțele și eșecurile. Sînt angajații noștri, plătiți din banii noștri. Trimiși de unii din noi unde sînt. Și cu un scop precis. Să gestioneze problemele țării.

Lecția a doua: nu criticăm un guvern sau un partid fără ca celui preferat să-i fi trecut cu vederea unele fapte.

Adică, vrem să urlăm împotriva festivalului Pasărea Măiastră a doamnei Firea? Foarte bine, dar trebuie să fi criticat și Cumințenia pămîntului lui Cioloș.

Trebuie, ca să fim credibili. Trebuie, pentru a nu da impresia și pentru a nu crede că unii sînt mai deștepți și mai curați by default. Că nu au pete, dacă nu spunem noi care sînt petele. Mai rău, dacă încercăm să le ascundem sau să ne prefacem că nu există.

Trebuie să fim conștienți că facem parte dintr-un personaj colectiv, strada. În lipsa unor oameni politici adevărați și a unor vehicule politice serioase, partide, strada a devenit erou colectiv.

Colectiv înseamnă că noi contăm ca număr, nu ca individualități. Dacă dorim să ne remarcăm pe ramură, vom transforma protestele în Cîntarea Muie Dragnea a României.

Lucru care a început să se întîmple de ceva vreme.

Nu e nevoie să pui tone de fotografii și să dai check in pe Facebook în Piața Victoriei de fiecare dată cînd mergi acolo. Sigur, e mobilizator, e înflăcărant, dar e și puțin ridicol. Nu e nevoie nici să dai raportul, scuzîndu-te dacă nu poți merge. Repet, personaj colectiv, spontan. Nu semnezi condica la protest, nu trebuie să aduci certificat medical dacă lipsești.

Nu participi la concurs de pancarte. Dacă ai o idee bună, aplic-o! Dar nu spune că dacă o editură nu publică în volum producțiile voastre, e persecuție politică. Editura, nu uita, este o entitate economică privată. Publică ce consideră că poate vinde. Și oricîtă impresie ai avea că te afli în mijlocul unor evenimente planetare, nu e deloc așa. Furtul e cunoscut de pe vremea cînd neandertalianul 1 intra în peștera neandertalianului 2, îi dădea o măciucă în cap și-i lua locul, femeia și mîncarea. Abia mai aproape de noi a ajuns și în Biblie, ca porunca numărul 8.

În fotografiile de ansamblu, cele de la înălțime, nu se văd indivizi, ci mulțimea. Acele fotografii care contează și care fac înconjurul lumii în publicații renumite. Sau nu așa renumite, după fenomenul Trump.

Așadar, lecția a treia: acest protest nu este despre tine, este despre o mulțime din care faci parte. Și în care ai intrat de bunăvoie.

Lecția a patra: nu aduce aminte de epoci pentru înlăturarea cărora s-a făcut sacrificiul suprem, s-au dat vieți. Cea mai mare adunare spontană de pînă acum este cea mai mare numai datorită tehnologiei atît de avansate. Dar nu subestimăm  prin aceasta nimic din ce-a fost anterior.

Nu știu cui i-a venit ideea de a lumina mîine un steag imens – prost așezat, cu fața la guvern, le predăm țara, ce facem?! – cu lanternele. Festival! Fiesta! A fost și pînă acum la fel, mișcare scenică, cîntec, dans și voie bună. Nu uita, iarăși, nu ești acolo ca să sărbătorești ceva, ești acolo de supărare, chiar de furie. Nu mai vrei să fii furat, și premiul tău tocmai în asta va consta: în a nu mai fi furat. Și atît. Ce motive de bucurie ai avea acum?!

Steagul și scenografia planificate pentru mîine (și nu numai) îmi amintesc de vara lui 2012, cînd cineva a avut ideea creață de a ne îmbrăca în alb și a aprinde o flacără a democrației. Și a mers ce a mers prin țară flacăra aceea, pînă cînd un pesedist nervos a aruncat-o în Dunăre. Jale, dat cu capul de tot pereții, cum pot face așa ceva?! Iacătă pot! Numai că lumea, și nu numai aici, fierbea din cauza fondului problemei, care era groaznic, nu din cauza unei lumînări de botez sau de nuntă, asupra căreia se concentra toată floarea cea vestită a dreptei românești.

Și de bine ce am terminat și atunci cu bine toată povestea urîtă, la alegerile parlamentare care au urmat, nu mai tîrziu de trei luni, tot băieții răi au cîștigat.

Așadar, ce avem de făcut ca să nu mai forțăm intrarea pe ușa din dos a istoriei? Dacă tot sîntem așa energici și frumoși? Partid, asta ne trebuie. Nu putem merge cu nici unul din cele existente, asta s-a văzut amar la alegeri, putem încerca să ne facem auziți și altfel. Iar oamenii cu bani pot sponsoriza cîțiva oameni cu idei foarte bune, restul pentru execuție. Și putem încerca ce vă spuneam aici, să schimbăm mentalități și legislație. Așa cum vrem și cum e corect. Americanii au reușit, au președintele și o grămadă de oameni pe linia decizională, noi de ce nu am încerca măcar?

Pentru că, dincolo de toate cele întîmplate, nu e nici o plăcere să rămînem în amintirea întregii lumi numai cu poza cu telefoanele aprinse și cu eticheta de țară coruptă. Și nu ne ajută cu nimic cînd, peste nu multă vreme, ne vom da seama că avem alte provocări în față. Cum ar fi referendumul organizat de Coaliția pentru familie.

PS1: Excesul de zel e un lucru foarte mare.

Virgiliu Pop

2 hrs · Timișoara ·

PS2: Acum patru ani, Ghișe depunea la parlament un proiect de hotărîre pentru constatarea demiterii lui Traian Băsescu la referendum. În februarie, după ce referendumul avusese loc în luna august 2012.

Astăzi, același Ghișe a ajuns cu un proiect de modificare a codului penal la camera decizională, cea a deputaților.

PS3:  USR are deschisă acțiune la Parchetul General pentru delapidare și spălare de bani. Asta înseamnă că sînt penali sau așteptăm rezultatul cercetărilor și deciziile instanțelor?

 (Foto: ziare.com)