Spectatorul enervat
Emisiunile cu public au dichisul lor. Se înşeală amarnic cel care crede că „aplaudacii” aşezaţi cuminţi în gradene sunt doar oameni obosiţi, eventual săraci, lipsiți de idei sau demnitate. Dimpotrivă, fără un decupaj al străzii prezent nemijlocit în fața oamenilor politici, dezbaterile TV alunecă într-o sterilitate și cacofonie bine-cunoscute. Hotărârea lui Radu Moraru de-a organiza un alt format al emisiunii Nașul (pe Zece TV) are un tâlc: perorațiile invitaților trebuie confruntate cu emoția vie a sălii. Populism? Poate. Nevoia de rating? Era și firesc. Nu există vreo entitate fizică ori spirituală care să disprețuiască a priori audiența: chiar și preoții vor credincioși atenți la predică; sportivii își doresc săli pline cu suporteri; marile companii visează la un număr crescând de fani sau aderenți.
Recent, am făcut și eu experiența neașteptată a unei emisiuni cu public. Am fost invitat de Radu Moraru în postura de comentator al fenomenului politic alături de reprezentanții a trei partide: Diana Tușa de la PNL, Ecaterina Andronescu de la PSD și Dorel Vișan de la PDL.
Am asistat la schimbul curent de opinii între apărătorii Uniunii Social-Liberale (Tușa & Andronescu) și omul puterii (Vișan). Rând pe rând, au căzut în gol toate argumentele etico-doctrinare împotriva straniei struțocămile doctrinare. Nu mai mișcă sufletește pe nimeni să spui (așa cum am făcut-o și eu) că un mare istoric precum Gh. Brătianu s-ar întoarce în mormânt la vederea concubinajului dintre conservatori, socialiști & liberali. Nu fără tristețe, am constatat apoi că anticomunismul are un efect electoral nul. Mazăre poate purta orice cămașă – maoistă, cheguevarist sau fidel-castristă -, câtă vreme subvenția la căldură e subiectul zilei. Moartea lui Vasile Paraschiv nu interesează fosta clasă muncitoare. Poate tocmai de aceea, executivul și legislativul nu se grăbesc să promoveze proiecte generoase precum un Muzeul al Dictaturii în București. O sală polivalentă aduce mai multe voturi decât un chivot al memoriei pentru suferința lui Maniu, Mihalache sau Coposu.
Considerentele morale care scot la iveală incompatibilitatea între ideile economice ale stângii (taxă progresivă) și principiile dreptei (stimularea investițiilor) sunt, iarăși, irelevante. Talpa țării înțelege distincțiile doctrinare la fel de bine cum percep agnosticii miza dezbaterilor teologice de la marile concilii ale Bisericii: deloc. Nimănui nu-i pasă că PNL n-are un think-tank afiliat la rețeaua organismelor de dreapta din spațiul nord-atlantic (și că PDL are). Minoritatea atentă la aceste finețuri nu depășește 1% din electorat. Restul oamenilor vor altceva decât vorbe despre statistici rozalii sau promisiuni de creștere. Ei știu c-o duc prost, că își cumpără haine și mâncare de proastă calitate și că au multe rate de plătit la bancă. Tinerii cei mai buni au plecat din țară, luînd cu ei suflul antreprenorial, credința în autonomie. Strigătul nemulțumirii celor rămași în România e rostit cu maximă vehemență.
Chiar dacă lucrez într-o instituția a Statului (unde poți lua rapid pulsul nemulțumirii generale), niciodată n-am simțit mai mult clocotul mut al unei mulțimi de oameni, cum erau cei aduși în emisiunea lui Radu Moraru. Și nu se aflau acolo pentru a asculta perorații! Oamenii vroiau să cântărească soluții. Oricât de previzibil, fals, prost argumentat sau înșelător, discursul doamnei Andronescu sau Tușa putea obține aplauzele mulțimii printr-un efect simplu: încheind orice frază adresată reprezentantului Puterii cu formula simplă: lumea s-a săturat de voi! Efectul euforic era garantat.
Monologul opoziției
Evident: ambasadorii Uniunii Social-Liberale rămân adepții unui discurs mono-maniacal, compus dintr-o singură litanie (Jos Băsescu!). În spatele semnelor de exclamație nu descoperi programe, politici fezabile sau oameni cu parfum de credibilitate. Și totuși: e greu, dacă nu imposibil, să convingi o mulțime semi-înfometată, obosită și enervată, că ideile produc realitate sau că, într-un limbaj metaforic, inteligența unui calcul geometric sau reacția instinctuală a unui căpitan de marină (care virează brusc într-o direcție) poate salva orice vas de la scufundare.
Pentru versiunea contemporană a poporulului român (care nu s-a născut printr-un manifest împotriva taxării injuste, precum poporul american în luptă cu Coroana Britanică), teoria înseamnă foarte puțin. La noi, Parlamentul nu are o mare Bibliotecă, așa cum Congresul american se poate lăuda cu rafturile lui Thomas Jefferson sau John Adams.
Disperarea colectivă e atât de mare încât cetățenii români vor putea vota chiar și un repetent (de trei ori la istorie) în locul unui tehnocrat genial și apatic. Oricât am spune sau am demonstra că dl Crin Antonescu e o nulitate patentă, eventual o floare mortuoară la catafalcul liberalismului ori un „Rică Venturiano tomnatic” (pentru a cita un mare clasic în viață) – poporul vrea acum altceva: să dea de pământ cu puterea și oamenii ei!
Primăvara lui 2011 scoate la iveală marile erori ale PDL comise anul trecut. Greșeli de comunicare, gafe economice, calcule neinspirate. În loc să opteze pentru schimbarea rapidă a Codului Muncii (în primele luni ale lui 2010), cu efect imediat în disponibilizarea unui număr limitat de bugetari, Guvernul Boc a ales terapia graduală: a lovit în toți, fără discriminare, buni sau răi, dar mai ales foarte mulți. Unii spun că efectul cumulat al reducerilor cu 25%, al creșterii TVA și al inflației ridicate a redus la aproape jumătate puterea de cumpărare a românilor. E usturător, e dramatic, e aproape scandalos!
Marea necunoscută: PD-Leadership
În zadar vor invoca reprezentanții PDL moștenirea catastrofală a guvernării liberale sau mafia organizată de guvernul Adrian Năstase (lăudat altminteri de Traian Băsescu pentru anumite performanțe managerială). Oamenii sunt amnezici și adeseori plini de ingratitudine. Prognozata creștere economică de 4% va veni prea târziu pentru ca PDL să mai îngroape mânia populară.
Cum poate PDL să împiedice transformarea unui năduf poate trecător într-o statornică ură, lipsită de milă sau regrete? Ce anume va potoli nervozitatea oamenilor care, strânși în mulțimi, n-ar ezita poate să recurgă la agresiune fizică împotriva reprezentanților Guvernului?
Răspunsul e simplu: canalizarea acestei revolte către țapi ispășitori vizibili dinăuntrul și din afara PDL. Sunt în partid capete care, deși se ascund, trebuie să zboare (figurativ, firește): baroni locali, lideri centrali, voci ostoite în blocarea reformei interne, chipuri șterse, inși fără competențe minimale. PDL are nevoie de un sănătos paratrăsnet – obiect care merită chiar inventat,dacă acestă ură se vrea totuși canalizată (damage-control).
Un al doilea rând, resentimentul e personalizat și se îndreaptă cu precădere împotriva lui Emil Boc (un prim ministru altminteri integru și necorupt). Suprapunerea funcției de premier peste funcția de lider al partidului ar putea fi fatală. Cum să defilezi mai departe cu același nume la vârf, când PDL e stagnant la 15%?
În al treilea rând, discursul anti-corupție trebuie aplicat în mod aspru, cu multă convingere. Oamenii vor să vadă că tribunalele din România lasă ca vocea dreptății să triumfe: e timpul să plătească cei care au prejudiciat binele obștesc. Contra-ofensiva de cucerire a electoratului dreptei trebuie să includă și explicarea amănunțită a luptei dusă de liberal-socialiști împotriva justiției (a magistraților independenți și a procurorilor DNA).
Schimbarea de leadership trebuie făcută în beneficiul unei persoane sau a unei echipe noi pregătită psihologic să intre în opoziție după toamna lui 2012. Pentru nivelul de vârf al PDL, va fi nevoie de persoane experimentate și totuși nepătate sub raportul biografiei publice; figuri proaspete și conectate, totuși, la pulsul străzii și la viața filialelor de partid. E imposibil să auzi nemulțumirea oamenilor trăind la mii de kilometri distanță, organizînd conferințe la Hilton sau traversînd marile bulevarde doar pe bancheta unei exorbitante limuzine.
Doar un stomac tare, greu încercat, se poate face cutie de rezonanță pentru strigătul nedreptății. Un lider e un om care a condus alți oameni, altfel decât în sens strict administrativ; o personalitate capabilă să impună atunci când vorbește (fără a fi blocat pe canalul emisie); o figură așadar carismatică, generatoare de optimism și viziune pe termen lung.
Lipsit de aceste atribute, orice leadership selectat pe criteriul răului cel mai mic devine garanția unui iminent eșec.
Interesant textul. Se pune intrebarea de unde gasesc cei de la PDL lupi tineri si cu experienta?
Sper sa nu avem parte de niste catelusi maidanezi precum Ponta sau Antonescu care schelaie, dar nu vor fi in stare sa muste pentru ca ar fi facut-o pana acum. Pentru linia a 2-a pare interesant Gelu Visan. Trebuie sa se grabeasca sa creasca repede si sa treaca in prima linie, dar pentru asta are de facut o schimbare de abordare: sa incerce “a nu “se priceapa” la toate. El vrea sa raspunda la toate problemele si risca sa nu termine explicatiile la cele principale. Mai exista si riscul de a nu mai avea ocazia alti membri PDL de a se evidentia. Cred ca solutia pentru PDL este de a scoate la inaintare lupi tineri specializati fiecare pe cateva teme diferite si sa aiba taria de a spune: In aceste probleme specialistul este colegul X, va rog sa-l intrebati pe el pentru ca eu cunosc doar date generale. Cred ca problemele politice si de interes general trebuie cunoscute de toti cei care alcatuiesc interfata prietenoasa a PDL.
… se pregateste Alba ca Zapada?
Bleen
02/08/2011 at 11:46 am
ups! unde e genocidul?
Parlamentul n-are biblioteca, pe oameni ii doare in c de faptul ca PDL are think-tank de dreapta… e clar, tzara nu va merita :)))
USL s-a abtinut de la vot asa ca din totalul de 252 de "prezenti" si-au exercitat votul doar cei 152 de parlamentari ai Puterii. conform regulamentului, pentru a-l da pe Pasat pe mana DNA ca si arestat ar fi trebuit sa se pronunte pentru 167 de parlamentari. din start nu vorbim decat despre o actiune degeaba. cum degeaba zbiara USL ca "sa voteze PDL, sa vedem daca vor". au "vrut" majoritar, numai ca majoritatea se terminase.
Faptul că 34 de deputaţi ai coaliţiei de guvernare au votat împotrivă ne confirmă un lucru cunoscut de mult, şi e regretabil că e aşa. PDL-ul nu e curat. Însă prima acţiune politică a triungiului roşu ne arată că ameninţările la adresa justiţiei nu sînt o glumă.
Gresita aprecierea ca aia din studio erau esantion de strada, care respirau dupa cum puneau invitatii accentul. De fapt erau angajati ai unor firme care se ocupa cu aplaudaci, primesc bani pentru asta, si au niste reflexe deja pavloviene! Nu reactioneaza la idei sau in functie de valoarea unei expuneri, ci pur si simplu la modul in care un invitat incheie un expozeu, stiind ca atunci trebuie sa aplaude! Pur si simplu, respectivele isi incheiau frazele, incheiau o anumita expunere, iar intre trecerea de la unul la altul oamenii platiti pentru asta, aplaudacii, deci, aplaudau! Sa faci un veritabil eseu cu valoare de sondaj de opinie dintre chestie ca asta e o ratare! In ce priveste arestarea-nearestarea lui Pasat, procuratura ar fi vrut, probabil, sa retraga cererea, dar nu exista posibilitatea legala sa faca asta! Au cerut arestarea acum mai bine de un an, aprobarea s-a lalait, o arestare preventiva (care, atentie, este facuta de judecator, deci nu e sigura) devenind o gluma proasta in aceste conditii! Ce pericol mai prezenta asta, daca un an nu a periclitat nimic?
@ Bleen
Ponta şi PSD se opun îndeobşte, nu cred că despre ei trebuie să discutăm.
Problema e că puterea a dat 116 voturi pentru arestare şi 34 contra (potrivit Agerpress); dacă votau toţi pentru, Păsat ar fi fost trimis în judecată. Câtă vreme nimeni din PDL n-a propus vot la vedere, eu înţeleg că le-a convenit TUTUROR (din raţiuni de partid, de stat şi/sau personale) să se ascundă după votul secret: fiecare pretinde că a votat pentru, dar cam unul din patru a votat contra.
@Adrian
Pe termen scurt s-ar putea să piardă. Însă de ce ar cîştiga dacă pentru asta trebuie să rămînă la pomeni? O victorie în asmenea condiţii îşi pierde sensul. Aşa că mai bine stă în opoziţie.
PD-L trebuia sa-si mobilizeze oamenii la vot. La motiune si la legile-cheie cum au putut? Cei care au defectat de la PD-L au fost printre cei care nu s-au prezentat, special ca sa nu iasa cvorumul. Adica au procedat la fel ca opozitia. Asta e.
@Bleen, daca PD-L renunta deliberat la pensionari si la bugetari, pierde puterea, ca si mediul privat e in mare deruta si numai cu el oricum nu faci nimic! Wake up!
@Adrian
PDL trebuie să renunţe la bugetari şi pensionari. Aşa că Blaga îşi poate lua nemulţumirea populară şi ce face ce vrea cu ea.
Cît despre Păsat, astăzi Ponta şi PSD s-au opus arestării, nu PDL.
Ma mir ca nu observati ca in cazul Pasat PDL nu a votat impotriva ci pentru.Lipsa de cvorum s-a datorat opozitiei care a preferat sa nu voteze deloc.Asa ca nu mai incurcati borcanele.Ponta din principiu nu poate sa sustina arestarea unui politician asta e.
dna a dat, dna a luat, fie numele pdl-ului pasat. eu zic să-i mulţumim dna-ului pentru cămara îmbelşugată cu vameşi.
In al doilea rand: paratrasnetul popular e reprezentat de triada Basescu-Boc-Udrea, adica de cei care "au taiat". Blaga se asaza pe valul nemultumirii populare impotriva liderilor (Presedinte, Premier) care, evident, sunt intotdeauna de vina si capteaza nemultumirea sociala a omului de rand. De asta el sta cel mai bine in toate sondajele dintre PD-L-isti. Si tot de asta gruparea Basescu are interes sa castige timp, in speranta ca timpul va lucra in favoarea masurilor de imagine pe care tocmai le iau acum.
Dar ce te faci cand lovitura anticoruptie de la vami, care tinteste in reteaua lui Blaga, e contracarata de apararea lui Pasat in Parlament?
Solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în cazul deputatului PDL Dan Păsat nu a întrunit numărul necesar de voturi favorabile pentru a fi adoptată, primind 114 voturi "pentru" din 292 deputaţi prezenţi. Mediafax
Votul CD impotriva arestarii lui Pasat arata ca gruparea Blaga domina PD-L. Traian Basescu si "revolutionarii" partidului au de ce sa-si faca griji in perspectiva alegerilor interne si nu numai.
Cred ca e gresita formularea "au repins".
De fapt, cei ce au votat pentru arestare au fost majoritari (116, parca), dar nu suficienti.
Deputatii tocmai au respins solicitarea DNA de arestare a lui Dan Pasat.
Dupa umila mea parere ambele tabere au vulnerabilitatea lor.
Problema "reformistilor" este ca reforma a ajuns sa fie un cuvant foarte impopular si culoarul de dreapta pe care il tot propun ca solutie salvatoare poate ca are sens pe termen lung dar nu stiu cat de eficient va fi pe termen scurt. In 2000, dupa o guvernare slaba, dreapta a castigat cumulat un catastrofal 12% in alegeri. Asta ca sa intelegem cat de mult poate sa se ingusteze culoarul la o adica.
Pe dea alta parte problema "greilor" este ca tractiunea lor electorala se bazeaza foarte mult pe argumente pragmatice: bani si influenta. Care ambele au obiceiul de a migra in masa cand perspectivele nu mai sunt favorabile. Acum, cu un an de acces la resurse ramas in fata BVB inca au la dispozitie bani si influenta in teritoriu. Dar le va fi mult mai greu cand alegerile se vor apropia iar tot ce vor putea ei oferi credibil va fi o opozitie confortabila.
Cam asta e in mare dilema. Ce va alege PDL nu stiu dar pot risca un pronostic: politicienii romani sunt intrinsec lasi.
mă gîndesc să-i ridicăm o statuie lu' ires, ceva în genul pasărea măiastră a lui brâncuşi, ca să cîştige pdl-ul alegerile şi în 2012.
bun, deja greseala, credeam ca Dorel Visan, actorul … sorry. Doar restul ramane valabil.
acuma, ca o observatie suplimentara, cat a luat PNL dupa o guvernare de azvarlit cu banii in populatie? 20% sau pe-acolo. Nu sunt numai chestiuni economice care joaca in perceptia oamenilor. Da, PDL o sa o incaseze rau la alegeri pe partea economica, dar asta nu inseamna ca asta va fi singurul lucru care va conta.
si la subiect: exista o neincredere foarte-foarte adanc inradacinata in cultura noastra fata de cei care vorbesc in favoarea puterii, de orice fel, si fata de cei care sustin sau intrupeaza forme de autoritate. Aplauzele obtinute de Herta Muller au fost mai puternice atunci cand il contrazicea explicit si radical pe Liiceanu. Liiceanu intrupeaza o forma de autoritate morala. Nu l-am vazut pe dl. Visan sustinand PDL, dar imi amintesc ca si stilul dumnealui oratoric este usor sfatos, asezat. Din pacate, si foarte vulnerabil la izbucniri.
si inca ceva. in ultimul sondaj IRES, 35% din intervievati au raspuns ca nu ar vota niciodata cu PSD-ul, indiferent care ar fi celelalte variante.
"Pesimistul e un fel de vanitos deghizat"
Interesant. Interesant si foarte corect.
V-am spus parerea mea: imi plac cei care se lupta. Pana la alegeri mai e un an si jumatate, se pot intampla multe. Si pe urma si dupa 2012 mai se face politica, chiar daca nu de la putere. Sa nu mai spun ca PSD si PNL nu e obligatoriu sa guverneze impreuna la nesfarsit. S-au mai vazut cazuri.
PS Si eu cred ca "predarea" Blaga e o boala lunga, nu foarte dureroasa, dar cu final inevitabil.
"Am o veste buna: se pare ca am iesit din criza" va suna cunoscut?
Domnilor, la trecerea dintre 2009 si 2010 presedintele ne-a asigurat ca 2010 va fi anul in care vom iesi din criza, anul revigorarii economice. Ce dracu, chiar aveti memoria asa de selectiva? Despre necesitatea unor masuri drastice de austeritate n-a vorbit nimeni, dar nimeni pana la iesirea din aprilie a lui Basescu.
Nu numai bugetarii n-au (prea) simtit criza, nici pensionarii n-au (prea) simtit-o.
Define irony: aia (pensionarii) cu "Ceausescu-pace/si poporul" gen, beneficiaza in zilele noastre si de protectia batistei tip SOV.
Nu vreau sa polemizez cu dvs. inutil. Din punct de vedere economic anul 2009 a fost sinistru pentru mediul privat (din care fac parte). Dar efectele asupra nivelului de trai al populatiei s-au vazut de abia din 2010. Asa e de regula, exista un decalaj intre intrarea/iesirea din criza din punct de vedere al indicatorilor economici si perceptia efectiva a acestei realitati in randul populatiei. Din pacate la fel va fi si la iesire, va trece cel putin un an pana cand efectele unui eventual reviriment economic se vor face simtite in mod concret in viata de zi cu zi.
Daca vreti puteti sa va furati in continuare caciula singur pretinzand ca poporul sprijina masurile de austeritate ale guvernului. Realitatea are insa din nefericire un obicei implacabil de a spulbera pana la urma iluziile oricui si de obicei cu cat onirismul este intretinut mai mult cu atat socul trezirii este mai dur.
Un postator atragea atentia la un articol anterior ca cei din PNTCD in 2000 erau atat de orbi la catastrofa care ii pastea incat intr-o marinimie dementa invitau tot felul de formatiuni fantoma in alianta lor ridicand stacheta electroala necesara accederi in parlament atat de sus incat in cele din urma n-au mai intrat si asta le-a fost sfarsitul politic. Totusi in 2000 PNTCD a luat 5% si PD 7%. Daca n-ar fi crezut pana in ultima secunda in "majoritatea muta" si alte asemenea gogorite si ar fi mers singuri in alegeri ar fi intrat in parlament si lucrurile ar fi putut sta astazi foarte altfel.
@segondo nome
2009 a fost primul an de criză pentru sistemul privat. Într-adevăr, bugetarii n-au simţit criza.
Domnule Zubeldian anul 2009 nu a fost an greu pentru populatie, recesiunea nu se simtea inca in buzunare si nu a fost un an de taieri. Iar promisiunile erau ca am iesit din criza, ca suntem salvati. Sa nu ne imbatam cu iluzii ieftine domnilor.
Din câte îmi amintesc eu, nu erau promisiunile lui Băsescu. De acord că nu venise grosul crizei, pe de altă parte Opoziția a pus TOT în joc și tot n-a câștigat. Nu e vorba de îmbătat cu apă rece, dar nici să bem borhot ca pe șampanie, să ne dăm cu smoală și să ne tăvălim în fulgi fugind apoi prin piața publică, nu cred că e cazul. Una e luciditatea, alta e drobul de sare. Eu sunt cam sătul de pesimisme. Pesimistul e de fapt un vanitos deghizat, singurul lui scop real e să ajungă să spună: "V-am spus eu??!!" Glorie ieftină, cu riscuri mici, asta vânează pesimistul. Dacă nenorocirea se întâmplă, îl auzi imediat: V-am spus eu? Dacă nu, toată lumea uită ușurată sumbrele predicții și reputația pesimistului e intactă. Să mă ierte simandicoșii, dar până nu ne punem cururile la bătaie, făcînd ce credem și mai puțin ce așteaptă alții sau propria vanitate, vorbele noastre nu valorează nimic. Apropos de specializările domnului Neamțu, ceva mai multă credință, și în Dumnezeu și în noi, n-ar strica deloc.
Blaga, daca face ce spune, va muri predându-se.
Ce inseamna o coborare din turnul de fildes. Schimba perspectiva un pic.
Din pacate domnule Neamtu decizia lui Basescu de a isi asuma inechivoc politicile publice din 2010 face ca ura populara pe care ati simtit-o in acel studio sa fie greu de deflectat pe un eventual Motoc de serviciu. Asta e Gamblerul a arata ca de obicei curaj si mizat totul dar de data asta roata ruletei nu s-a mai oprit pe numarul lui. Cel care pana mai an era locomotiva PDL s-a transformat in piatra de moara care il scufunda. Si partidul incepe sa isi cam realizeze asta.
Atuul lui Blaga consta tocmai in semi-dizidenta de Basescu care i-ar putea da sansa sa distanteze partidul de catastrofa din 2010. Dar pe de alta parte potentialul unui PDL cu Blaga in frunte e extrem de limitat pe termen lung. Poate ca ar putea supravietui onorabil alegerilor in 2012 dar lipsit si de sprijinul presedintelui in functie si condamnat la opozitie ar avea mari dificultati in a nu se dezintegra. Migratia primarilor si parlamentarilor ar fi greu de stapanit in asemenea conditii si un uninominal pur ar insemna oricand sfarsitul unui partid condamnata iremediabil la locul 3.
Pastrarea actualului leadership de facto, chiar daca pro forma ar fi schimbat Boc cu alt loialist din tabara Basescu ar insemna curaj dar si un pic de inconstienta. Daca Blaga inseamna siguranta dar probabil esuarea in mediocritate si ulterior absorbtia inevitabila, un loialist e solutia kamicaze.
Sa fiu sincer eu unul prefer pe cei care mor luptand pe cei care se predau. Dar nu e partidul meu de sufleta asa ca ramane doar o parere.
Bun articol! Nu cred însă în relevanța eșantionului din emisiune sau în "ura omului de pe stradă". Avem totuși o realitate, Băsescu a câștigat la sfârșitul lui 2009 după un an greu, de tăieri, și cu promisiuni de și mai rău. Cei 70% ai lui Crin și Voiculescu sînt o gogoriță obscenă. Continui să cred în "majoritatea mută", cea care reformează România pe tăcute, pe furiș aproape. Suntem prea mult captivii discursului fatalist și observăm greu ce se schimbă în jur. Întrebați orice străin care știe România de mai mult de 5 ani, vă va spune că e uimit de cît se plânge lumea și de cât de multe s-au schimbat. Dacă unii au gura mare nu înseamnă că sunt și mulți, cum ar vrea Antenele să ne facă să credem.
Pe de altă parte salut călduros această criză de realism care v-a cuprins:) Precum și concluziile articolului.
http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/201…
nu cred in ura omului de pe strada. ce constat chiar pe strada, in magazine, in anumite firme, e mai degraba resemnare. si nemultumire, da, poate si o usoara revolta, dar in nici un caz ura. in ciuda a ceea ce vad la televiziunile romanesti, romanii sint mai bine informati decit credem. una dintre sursele de informare este reprezentata de oamenii simpli plecati la munca in strainatate. ei au transmis in tara rudelor, prietenilor, ca nici acolo unde se afla situatia nu mai este nici pe departe cea de dinainte si asa s-a propagat informatia. ca guvernul Boc a facut greseli mari, este incontestabil. dar, pina la urma, cu mare greutate, e drept, ne trece prin aceasta perioada in modul cel mai realist, ba nu, singurul realist.
in privinta paratrasnetului, acesta este in primul rind Basescu. nu numai prin anuntarea de catre el a masurilor de austeritate, dar si prin sprijinul acordat guvernului Boc. asta nu exclude, insa, caderea, atit de necesara, a anumitor unor anumite capete din PDL. sint de acord cu ceea ce spunea Mirel in articolul precedent, daca va fi Blaga, nu va mai fi deloc. sau aproape deloc, adica tot aia, in politica.
PS era Gelu Visan in studio din partea PDL, nu Dorel. Dorel e la PSD. 🙂
Ura este prezenta in mod real si persistent pe strada, ingrupuri mici si in grupuri mari.
Insa, cineva trebuia sa inceapa schimbarea paradigmei sociale. Au facut-o cum au putut niste oameni fara experienta in reformare.
Toate au un pret. Nu?
Guvernarea PDL mai are 2 ani sa continue lupta anticoruptie cu aretstarea si condamnarea pe capete a indivizilor corupti si sa ajusteze Codul Muncii, TVA, CAS , asa cum se si anunta deja.
Ce credeti ca se va alege de mesajele d-nei Tusa in doi ani de aici inainte?
Va dau un exemplu de vointa politica : Reforma educatiei asa cum se aplica acum a fost proiectata si considerata un proiect esuat in perioada 1996-2000. Oare de ce a esuat atunci si acum nu?