La europarlamentarele de peste un an, suma scorurilor pentru PDL, FC, NR şi Partidul Mişcarea Populară va fi mai mare de 16%.
Există două argumente în favoarea acestei afirmaţii:
1. Electoratelor de dreapta le pasă mai mult de europarlamentare decât electoratelor extremiste sau PSD. Prezenţa lor la vot e mai mare. Sau, dacă e să fim cât mai corecţi, absentează mai puţin decât ceilalţi.
Să punem problema în felul următor: câţi din votanţii unui partid la parlamentare au venit şi la europarlamentarele următoare?
PRM, 2004-2007: 16%.
PSD, 2004-2007: 29%.
PNL, 2008-2009: 59%.
PSD, 2008-2009: 69%.
PDL / PDL+EBA, 2008-2009: 73%.
ADA / PDL+PNL+PLD, 2004-2007: 75%.
Scorurile de mai sus conţin şi simplificări. De exemplu, sunt oameni care n-au votat ADA în 2004 dar care au votat PD la europarlamentarele din 2007. Atâta timp cât ne uităm la rezultatele forţelor politice, totul e OK şi comparaţia funcţionează.
PSD are o performanţă bună între 2008 şi 2009 pentru că la parlamentarele din ’08 a obţinut mai puţine voturi decât oricând în istoria sa. Pur şi simplu, nu mai avea de unde să piardă foarte multe voturi. Situaţia nu e comparabilă cu cea în care se află acum social-democraţii.
Să privim imaginea de ansamblu: stânga îşi mobilizează puţini votanţi la europarlamentare iar dreapta mulţi sau foarte mulţi.
Mai bine spus, între parlamentare şi europarlamentare stânga pierde mulţi votanţi iar dreapta pierde puţini. Sunt şanse mari ca scorul ARD să fie depăşit.
2. Când scena politică se schimbă între parlamentare şi europarlamentare (ca în perioada 2004-2007 sau ca acum), europarlamentarele funcţionează şi ca un fel de sondaj. De obicei sunt primele alegeri la care votanţii dreptei îşi pot exprima reacţia faţă de schimbările intervenite de la parlamentare încoace.
La europarlamentarele din 2007, mulţi votanţi ai defunctei ADA au venit la vot tocmai pentru a arăta pe cine dădeau vina pentru rupere (PD sau PNL) şi pe cine susţineau (PNL, PLD sau PD).
Situaţia din prezent e oarecum asemănătoare cu cea de-acum şase ani. Scena politică s-a schimbat faţă de parlamentare. ARD nu mai există. A apărut un partid nou. Conflictele din opoziţie sau dintre PDL şi Traian Băsescu menţin electoratul în priză. Susţinătorii preşedintelui care au refuzat oferta ARD vor putea să se exprime politic. Mulţi dintre ei nu au venit la vot în decembrie – sunt un public nou prin comparaţie cu cei 1,2 milioane de votanţi de la sfârşitul anului trecut.
Un ARD-versiunea-2-dar-acum-
Europarlamentarele de anul viitor au mai multa mize importante pentru toate partidele si de aceea cred ca vor fi tratate mai serios:
1 Sunt un test important inainte de prezidentiale, candidatii pot testa apele sa vada cum e in campanie
2.Pnl si psd merg separat si fiecare vrea sa isi masoare fortele sa vada ce paritate mai au in alianta si daca se merita sa mearga separat si la prezidentiale sau chiar sa rupa alianta
3 pnl vrea in ppe si pentru asta trebuie sa scoata un scor bun ca sa aiba zestre de adus, am inteles ca isi propun vreo 10 europarlamentari
4 pdl trebuie sa vada daca mai exista pe scena politica sau nu, se va stabili cum e mai bine singuri sau in alianta cu altcineva, prezidentiabilul lor va trebui sa iasa in fata sa se testeze
5 celelalte partide mici (prm, nr, fc, mp etc) trebuie sa iasa cu un scor bunaltfel e jale pentru ele, la prezidentiale nu au nici o sansa iar pana in 2016 e drum lung si oamenii si banii se termina pana atunci
6 e rost de functii banoase si sunt o gramada de sinecuristi dornici sa le ocupe ( in primul rand soatele celor doi lideri usl, deci miza e si una personala ca doar nu se pot face de rusine, iar apoi o gramada de flamanzi de la pdl ramasi fara posturi in Romania)
vbkiler Aşa e. Dar pe electoratul PNL-PRM-PSD îl cuprinde o senzaţie de greaţă şi sfârşeală numai când aud literele „europ”. Sper să şi-o trateze cât mai mulţi la bufet, la prima oră.
vbkiler De acord cu majoritatea punctelor. Însă la punctul 1… la fel era şi în 2009: europarlamentare înainte de prezidenţiale. Antonescu tocmai preluase conducerea PNL. Geoană urma să candideze la preşedinţie pentru prima dată. PDL avea o listă de candidaţi ceva mai prestigioasă. Şi a ieşit un mare fâs pentru cam toată lumea: prezenţă 4,8 milioane (cea mai mică prezenţă vreodată la un scrutin în România), jumătate din prezenţa de la prezidenţialele care au venit la câteva luni după. PNL a luat la europarlamentare 14,5%, sub scorul de la parlamentarele care avuseseră loc în toamnă când PNL era încă condus de Tăriceanu. PSD-ul lui Geoană a prefigurat scorul de la prezidenţiale (31%, cel mai slab înregistrat vreodată de un candidat PSD). Nici suma PDL+EBA n-a prea rupt gura târgului (33%).