Ruta buna si rutele proaste la prezidentiale pentru opozitie

Numărul candidaţilor nu contează atât de mult pe cât se crede.

În 1990 erau doi candidaţi. Niciunul n-a intrat în turul doi.

În 2000 erau doi candidaţi. Niciunul n-a intrat în turul doi.

Dar.. în 2004 şi 2009 s-a ajuns în turul doi, şi tot doi candidaţi se adresau măcar unor părţi din electoratul dreptei (Băsescu şi Ciuhandu, respectiv Băsescu şi Antonescu).

Mai mult, în 1996 au fost trei candidaţi: Constantinescu (CDR), Manolescu (din partea unei alianţe între Partidul Alianţa Civică şi o bucată de PNL) şi Radu Câmpeanu (din partea altei bucăţi de PNL).

Constantinescu şi Manolescu erau amândoi intelectuali, însă cel dintâi era susţinut de principala forţă a opoziţiei şi pe de altă parte pierduse în 1992. Radu Câmpeanu luase 10% în 1990 şi avea o notorietate bună.

Trei candidaţi, într-adevăr, dar unul singur a contat. Manolescu şi Câmpeanu au luat împreună un procent. Din totalul voturilor care s-au dus la cei trei, Constantinescu a luat 96%. A intrat în turul doi.

Singura dată când dreapta a avut un singur candidat – în 1992 – acela a obţinut un rezultat bun, dar nu unul ieşit din comun (31%).

Dacă numărul candidaţilor nu contează, atunci ce determină rezultatul în primul tur? Răspunsul are două părţi:

1. Când scorul total (adunat) al candidaţilor dreptei este mai mic de 22%, niciunul dintre ei nu intră în turul doi. Când scorul total (adunat) al candidaţilor dreptei este mai mare de 28%, unul dintre ei intră în turul doi.

Între 22% şi 28% … terra incognita.

Ce este scris mai sus e necesar dar nu suficient pentru ajungerea în turul doi. Intervine şi al doilea factor:

2. Cu cât candidaturile sunt mai dezechilibrate ca forţă, cu atât mai mare şansa ca unul din candidaţii dreptei să intre în turul doi.

Dacă stai o clipă să te gândeşti, nu-i nimic surprinzător aici. Să luăm un total foarte bun conform criteriului anterior, de exemplu 36%: e preferabil să ai doi candidaţi, unul cu 32% şi unul cu 4%, decât să ai doi candidaţi cu 18% fiecare.

În concluzie:

Ruta bună pentru primul tur al prezidenţialelor:

Un candidat unic sau disproporţionat de puternic faţă de ceilalţi candidaţi ai dreptei

+

Măcar 29% din votanţi aleg candidatul sau candidaţii dreptei.

Rutele proaste:

Încălcarea uneia din cele două condiţii de mai sus.