Dacă scoatem din discuţie tinerii sub 25 de ani – un grup care oricum e mic şi nu prea votează – , avem următoarea situaţie:
Electoratul este compus aproape în totalitate din oameni care acum vor să aibă un copil sau mai mulţi, oameni care au un copil sau mai mulţi şi oameni care au nepot sau mai mulţi.
Implicaţiile sunt imense. În 2004, ADA şi Traian Băsescu au primit două treimi din voturi de la oameni care votaseră la alegerile anterioare PSD sau PRM. Ce aveau în comun aceşti români care făcuseră „trecerea”? Erau părinţi tineri sau bunici îngrijoraţi. Adică oameni care aveau şi întrebări precum: ce fel de viitor va avea copilul/nepotul meu? Poate să-l aibă în România? Ce fel de educaţie are sau va avea? În ce ţară va ajunge să trăiască?
Să pornim de la genunchiul broaştei. Legea Educaţiei semnată de Funeriu a fost susţinută prost şi aiurea. Trebuia să fie o miză comunicaţională majoră şi o mare reuşită, una cu care PDL să se mândrească şi acum. Dar pentru asta trebuia susţinută cu adevărat. Legea trebuia înţeleasă de comunicatori şi explicată în mod repetat şi creativ, ca să devină un reper cu conotaţii pozitive în societate. Ştiu. „Care comunicatori?”
Altă idee: orice proiect de reformă a sănătăţii care nu ia în calcul pediatria se auto-limitează, probabil devenind salt mortal. Explică de ce şi cum copiii care se îmbolnăvesc vor beneficia în sistemul „nou” prin comparaţie cu cel actual şi jumătate de luptă e câştigată.
Spaţiul de discuţie este, evident, mult mai larg. Putem să ajungem şi la lupta împotriva corupţiei şi la câte şi mai câte. Şi s-ar putea ca aceste alte subiecte să fie mai relevante decât cele menţionate mai sus.
Ce avem şi vom avea: propuneri rapide, explozive, insulare cu potenţial de ştire senzaţională, dar care sunt uitate după câteva săptămâni până şi de politicianul care le-a promovat la sfatul unor consultanţi. Decât aşa ceva mai bine lipsă.
Dreapta şi „dreapta” pot s-o dea în bară în anii care urmează în foarte multe feluri. În timp ce PSD/candidatul său la preşedinţie vor interpreta aria partidului/omului stabil, moderat, grijuliu, care ia în calcul problemele societăţii şi printre ele şi familia, dreapta/”dreapta” poate:
- Să pară o forţă pragmatică care se adresează singuraticilor sociopaţi. Adică să se pomenească descriind o Românie rece şi dezumanizată, fără comunităţi şi fără familii, o ţară compusă din supermarket-uri, termopane, BMW-uri, DVD playere şi PDF-uri de la FMI.
- Să mimeze că subiectul familiei o interesează, dar de fapt să n-aibă comunicatori sau lideri cărora să le pese. Ceea ce se va simţi.
- Să fie interesată de subiect şi să plictisească pe toată lumea cu statistici din Eurostat şi de la recensământ, în timp ce PSD dă mesaje calde, liniştitoare, care merg la inimă nu la creier.
- Să orienteze discuţia pe familia pe un singur subiect (ex. educaţia) şi să-l rateze.
- Să nu facă niciuna din erorile de mai sus, adică să aibă comunicatori/politicieni cărora chiar le pasă de subiect, dar aceştia să nu fie bine pregătiţi comunicaţional şi să piardă fondul din cauza formei deficitare.
Acum fiind vară şi o perioadă oarecum mai liniştită, în mod sigur se pun bazele pentru 2014 şi 2016 inclusiv din acest punct de vedere. Toate grijile şi dubiile exprimate mai sus sunt, din fericire, nule şi neavenite. Există însă şi un caz extrem de puţin probabil. Şi anume că realitatea unei naţii formată în principal din familii este şi va fi trecută cu vederea. Caz în care discutăm după alegeri, în ianuarie 2015 şi ianuarie 2017, cu procentele în faţă.
Treaba cu familiile si cu plecatul copiilor e mai degraba o consecinta.
Adica se regleaza de la sine dupa ce promovezi in mod consecvent chestii concrete: guvern si parlament mici, taxe mici pentru sectorul privat, justitie independenta, autostrazi, unirea cu Basarabia. Oamenii s-ar intoarce sau n-ar mai pleca deloc daca s-ar vedea o vointa comuna spre macar citeva din cele de mai sus.
Nu rahaturile de acum ca impartirea ciosvirtei (cum e de exemplu ‘platforma’ USL). Sau teatrul de prost gust de la congresul PDL, ori scandalurile de mahala aproape zilnice.
Se vorbea acu’ vreo 2 ani sa se aduca 1000 de tehnocrati si sa-i plateasca cu cite un milion pe an. Ca sa scoata tara din kko. Nu cred ca ar veni nimeni nici pentru banii astia. Sau ar veni doar fripturisti/naivi. Pentru ca atmosfera inca miroase clar a sobolani: Ponta/kkrau/Vanghelie/Nastase/Ilici/Geoana. Adica orice ‘tehnocrat’ stie f. bine ca nu poate realiza efectiv nimic in tara. Li s-ar pune bete-n roate la fiecare pas.
DanCanadaUite, Dan, ţi-au răspuns băieţii cu anticipaţie, înainte să pui tu întrebarea, transcendând orice relaţie temporală: http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/tehnocratia-la-damigeana/
DanCanada Faza cu tehnocraţii s-a făcut parcă în Bulgaria, pe vremea partidului lui Simeon. Din câte ştiu a fost rateu, nu controlau birocraţia.
DanCanada
Tehnocratii nu pot sa ne faca sa nu mai privim hotia cu simpatie. La pariu. 🙂
1. Care comunicatori? Din întâmplare, am prins azi (de fapt, m-a prins ea pe mine) o emisiune cu Solomon Marcus. Explica simplu şi convingător cele mai indigeste lucruri.
2. „Adică oameni care aveau
şi întrebări precum: ce fel de viitor va avea copilul/nepotul meu?
Poate să-l aibă în România? Ce fel de educaţie are sau va avea? În ce
ţară va ajunge să trăiască?” Aşa e, astea erau întrebările pe care ni le puneam, majoritatea, atunci. Acum sunt: Oare ce procedură a încălcat Băsescu aducându-l la puşcărie pe OH? Sau: Ce măgărie din partea lui Băsescu să-l bage la ghe pe Becali cel sfânt.
Mi se pare corect. Pentru cine are ochi de privit, Romania actuala e devalizata masiv de copiii cei mai buni: cei sanatosi, buni de munca si inteligenti. Sunt preluati deja de la finalizarea liceului, nici nu se mai asteapta finalizarea facultatii. Si departe de mine sa ma gandesc la masuri protectioniste cu garduri la granite si cu blocarea pasapoartelor, ca pe vremea lui nea Nicu. Nu se mai poate. Doar ca e dureros si contradictoriu pentru o familie: cu cat te ocupi mai bine de educatia copilului, cu atat ai sanse mai mari sa nu mai locuiasca in aceiasi tara cu tine.
Daca o forta politica isi stabileste ca obiectiv major (si il urmeaza consecvent) ceva de genul „sa facem ce trebuie la modul concret pentru ca ca tara sa se dezvolte si acesti copii sa ramana in tara, ca sa nu mai tot rupem familiile in doua”, eu unul nu doar ca votez acel partid, dar ma gandesc serios sa ma inscriu in acel partid.
In plus, mi se pare un obiectiv care poate sa fie explicat oricui, inclusiv unui pensionar sau chiar taietor de frunze: tataie, mosule, te bucuri ca a majorat un populist pensia cu 10 lei sau ca te-a lasat sa te pensionezi fraudulos la 47 de ani sau ca ai matrasit un dosar de ajutor social? Ei, baiatul ala „darnic” a luat fondurile la rectificarea bugetara de la sanatate, de la autostrazi, de la linia de metrou. Sau a crescut taxele, iar firmele existente au dat faliment si altele nu s-au mai deschis. Tu te bucuri de cei 10 lei/luna, dar copiii tai nu or sa mai stea in tara asta fara afaceri (adica fara locuri de munca), fara spitale, autostrazi sau metrou. Or sa mearga in alte tari care au asa ceva. O sa iti vezi copiii o data la doi-trei ani si o sa constati cu durere ca nepotii nici nu mai pot sa vorbeasca romaneste. Iar cu timpul nepotii nici nu or sa mai vina deloc prin Romania, nu or sa mai aiba chef de asa ceva.
Ei, esti gata sa platesti pretul? Cei 10 lei la pensie sau la ajutorul social ti se mai pare asa mare castig?