Revizuirea Constitutiei si Antonescu candidat USL: sanse minime

Să zicem că referendumul pentru revizuirea Constituției se organizează în 24 noiembrie 2014, concomitent cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Referendumul nu va putea avea loc în această toamnă sau împreună cu alegerile europarlamentare, din cauza șanselor minime de a fi validat, prin neatingerea pragului de participare de 50%. În schimb, pînă la alegerile prezidențiale, în toamna lui 2014, va intra în vigoare pragul minim de 30% pentru validarea referendumului.

Conform prevederilor constituționale, referendumul se organizează în cel mult 30 de zile de la data adoptării în Parlament a proiectului de revizuire. Astfel, pentru ca referendumul să fie organizat în 24 noiembrie 2014, data alegerilor prezidențiale (am luat și eu cea mai probabilă dată), proiectul de revizuire trebuie adoptat de Parlament cel mai devreme în 26 octombrie 2014.

Curtea Constituțională se pronunță atît pe proiectul ieșit din Comisia Antonescu (în termen de 10 zile), înainte de votul în Parlament, cît și pe legea de revizuire adoptată de Parlament (în termen de 5 zile).

În plen, legea de revizuire se adoptă cu 2/3 din numărul parlamentarilor. Curtea Constituțională, la rîndul său, se pronunță asupra constituționalității proiectului și legii tot cu majoritate de 2/3.

PSD trebuie să știe din această toamnă sau cel tîrziu din primăvara lui 2014 dacă revizuirea Constituției va trece. Fiindcă astfel riscă o gafă monumentală, chiar mai mare decît alianța electorală din 2004 cu PUR-ul lui Voiculescu. Să nu uităm că și atunci, ca și acum, PSD era pe cai mari. Și, din aroganță și neglijență, a făcut o gafă monumentală, care s-a tradus apoi în 6 ani de opoziție. Pentru PSD există marele risc ca revizuirea Constituției să nu treacă și să se trezească cu Antonescu președinte puternic și viitor lider al dreptei, cel care poate forța majoritatea parlamentară dorită, sub amenințarea anticipatelor, la fel ca Băsescu în 2004, 2008 și 2009.

Dacă PSD ajunge pînă în toamnă cu Antonescu candidat din partea USL, PNL poate trage de timp la proiectul de revizuire a Constituției, poate chiar introduce în proiect prevederi neconstituționale, care să blocheze proiectul la Curtea Constituțională. Și se poate trezi astfel partid prezidențial iar Antonescu președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Iar asta va schimba complet echilibrul politic și va face din Antonescu cel mai puternic politician iar din PNL cel mai puternic partid. Astfel, după 2016 PNL poate spera și la premier, într-o alianță cu PDL (dacă va supraviețui) sau chiar cu PSD, care va trebui să tacă și să înghită.

Candidaturile la alegerile prezidențiale se depun cu 30 de zile înainte de data alegerilor. Astfel, data la care poate fi adoptată cel mai devreme legea de revizuire a Constituției pentru a se putea organiza referendum concomitent cu alegerile prezidențiale coincide cu data limită la care se pot depune candidaturile la alegerile prezidențiale. Dacă data alegerilor e 24 noiembrie 2014, ultima zi de depunere a candidaturilor este 26 octombrie. Care este și prima zi în care se poate adopta legea de revizuire a Constituției. Dacă, de exemplu, legea de revizuire a Constituției se adoptă în 25 octombrie și trece de Curtea Constituțională, referendumul de aprobare a revizuirii trebuie să aibă loc în cel mult 30 de zile de la adoptare, adică cel tîrziu în 23 noiembrie (sîmbătă adică – cel mai probabil va avea loc duminică 17 noiembrie, cu o săptămînă înainte de alegerile prezidențiale). Cert este că la data limită de depunere a candidaturilor la prezidențiale PSD nu știe dacă vom avea sau nu Constituție nouă și dacă candidatul USL, Crin Antonescu, va fi președinte decorativ sau președinte puternic, cu atribuțiile lui Băsescu. A doua zi după expirarea termenului-limită de depunere a candidaturilor PNL poate răsufla ușurat: pentru PSD nu mai e cale de întoarcere. Astfel, PNL poate jongla cum dorește suflețelul său liberal cu proiectul de revizuire a Constituției. Peneliștii pot prelungi discuțiile pînă în martie 2015, dacă vor, după care vor anunța că nu mai vor Constituție nouă și ei își bagă în PSD și trăiască dreapta unită sub sceptrul antonescian.

Ca să fenteze termenele, PSD mai are varianta candidatului de rezervă. Îl poate folosi pe Oprescu. Însă Oprescu nu are nicio șansă în fața lui Antonescu și oricum, pentru Ponta și pesediști nu e o variantă mai bună și mai de încredere decît Antonescu.

Oricum, PSD pentru a avea șanse împotriva lui Antonescu, trebuie să anunțe că va avea candidat propriu și că nu-l mai susține pe Antonescu cu cel puțin șase luni înainte de data alegerilor prezidențiale (adică în mai-iunie, după europarlamentare sau chiar înainte). Preferabil ar fi chiar mai devreme, dar acest lucru nu se poate din alte motive, despre care nu vorbim acum. Celor care aduc argumentul rocadei de ultim moment Stolojan-Băsescu le reamintesc că Alianța DA nu s-a rupt și Băsescu nu și-a anunțat pe ultima sută de metri candidatura împotriva lui Stolojan. Celor care aduc ca argument mașina de vot PSD și pe Dragnea, le spun că un partid nu poate aduna prin intermediul structurilor mai mult de 20% pentru candidatul său și că Dragnea e baron peste un județ cu populație mică. În decembrie 2008 PSD și PNL au avut împreună 3,6 milioane de voturi. În noiembrie 2009, Geoană și Antonescu au avut împreună în turul I 4,9 milioane de voturi. În turul 2 Geoană a avut 5,2 milioane de voturi. În 2012, la parlamentare, USL a avut 4,4 milioane de voturi. În primul tur al prezidențialelor din 2004 Adrian Năstase a avut 4,3 milioane de voturi iar PSD+PUR au avut (alegeri în aceeași zi) 3,8 milioane de voturi. Nu toate voturile strînse de partide sînt voturi adunate prin intermediul structurilor, prin mașina de vot. Mașina de vot e necesară, dar nici pe departe suficientă. Doar cu mașina de vot pesedistă, în stare de funcționare perfectă, candidatul PSD nu ia sub 20%, dar nici peste 20%. Iar în turul 2, dacă vrea să cîștige, chiar trebuie să ia peste 20%, ba mai mult, trebuie să ia chiar peste 50%. Dacă PSD ar avea mașină de vot de peste 50%, ar fi avut majoritate absolută în Parlament din 1990 încoace. Însă cel mai mare scor al PSD a fost de 38%, în 2000 (în 2012 PSD și PNL împreună au luat 60% din voturi, ceea ce înseamnă că PSD a fost pe undeva pe la 35-40% – aia cu 70% dintre români e o prostie – USL are 70% din mandate din cauza sistemului de vot al lui Pîrvulescu – a avut 60% din voturile celor prezenți la urne, adică 24% din românii cu drept de vot au pus ștampila pe USL). Dacă PSD renunță la Antonescu în ultimul moment, în campania electorală, toată campania va avea două griji: 1) să afle toată lumea, pînă în ultimul cătun, că nu Antonescu e candidatul PSD, deși timp de 3 ani, pînă cu cîteva zile înainte îl susținea; 2) să explice, cît mai convingător și credibil, de ce a renunțat la Antonescu. Nu există timp și resurse pentru o asemenea schimbare.

PSD mai are varianta boicotului. Îl poate amenința pe Antonescu că nu-l susține în turul 2. Și ce cîștigă PSD dacă iese candidatul lui Băsescu? Nimic. Mai e și varianta în care Antonescu și PNL își respectă cuvîntul dat și susțin soluția președinte-decorativ chiar și după ce se văd cu sacii în căruță. Dar mai e și varianta în care Crin Antonescu, deși președinte puternic, nu va uza de puterile sale și nu va aduna ”dreapta” în jurul PNL și va fi bun și darnic cu PSD și în 2016 va desemna un premier pesedist. Își permit pesediștii să creadă sau să spere la asemenea variante? Își permit Ponta și Dragnea să-și zică lor înșiși și partidului: ”Mvaaai, dar Crin și PNL-ul a promis și se vor ține de cuvînt! Mvaaai, cum puteți să credeți altceva și să puneți la îndoială? Nu ne așteptam la atîta lipsă de încredere în partenerul nostru… Trist.”? Nu. Evident că nu-și permit. Cu atît mai mult cu cît relațiile dintre PSD și PNL, în culisele politicii, nu sînt chiar foarte calde. Ba dimpotrivă, Ponta, abil, înfige cuțite după cuțite.

Astfel, așa cum ziceam și ieri: boicotul nu mai e o variantă. Și tot ieri ziceam că vom avea președinte puternic. Cum se va numi, asta nu mai știu. Se va numi probabil Victor Ponta sau Crin Antonescu. Sau altfel, însă vom ști cum abia după ce Mișcarea Populară își stabilește candidatul (de la PDL vrea să candideze Videanu, însă Blaga l-ar susține și pe MRU – deși de susținerea lui MRU n-aș fi chiar atît de convins – MRU nu vrea nici mort să dea voturile în turul II lui Antonescu, așa cum ar vrea Blaga – nu cred că Blaga și echipa sa vor lăsa obiectul negocierii din mînă – e știut că șansele PDL-ului la prezidențiale sînt zero absolut, singura șansă fiind negocierea unei susțineri a lui Antonescu, sperînd să fie luați apoi sub aripa sa generoasă în dreapta unită).

Am zis-o prima oară acum doi ani, am reluat-o obsesiv de cîteva luni, așa cum vara trecută o țineam langa cu lovitura de stat și boicotul: ”Cheia evoluţiilor politice din următorii patru ani stă în rivalitatea dintre Ponta şi Antonescu…” (4 ianuarie 2011) Apropo de lovitură de stat și boicot, acum văd că sînt foarte la modă, deși acum un an, cînd ziceam de ele, lumea ne acuza că exagerăm sau vorbim prostii sau sîntem trădători și useliști infiltrați.