Motto: “În cinci fraze, tînărul Ponta își mărturisește de trei ori crezul și jură, tot de trei ori, fidelitate statului furnizor de șpăgi și feude. Căci, în acest stat, județul e, de drept, al celui ce îl conduce. În acest stat, conducătorii aleși ai adminstrației locale sînt racheți cu ștampilă și linie de credit. Și în acest stat, căpteneia locală se ferește de sindromul Ponta, coșmarul în care s-ar putea să i se desființeze județul. Așa arată lumea lui Ponta. Dar lumea lui Ponta a început sub Ion Iliescu, iar lumea lui Iliescu a început doar pentru a prelungi monopolul administrativ comunist, ca putere asupra resurselor, funcțiilor și băștinașilor. De ce am accepta lumea lui Ponta ca stat și viitor românesc?” (Traian Ungureanu – Spre o Republică Publică, 21 iunie 2011)
Într-o postare anterioară arătam ce anume trebuie să însemne democrația la firul ierbii. Fără a da exemple concrete, descriam o stare de lucruri care mustește în jurul baronilor locali, cu tot ceea ce înseamnă controverse, averi ilicite, nepotisme și alte abuzuri care țin capul de afiș al presei. Ca de obicei, corupția este corolarul democrațiilor disfuncționale.
Problema cea mai mare este că ne concentrăm prea mult pe efecte și persoane, în speță pe baronul X, Y sau Z, neglijând esența și cauza acestui fenomen. Discuția despre moralitate, caracter și integritate etică este fundamentală. Totuși, trebuie să ne întrebăm care este aranjamentul politic care generează corupția endemică de la nivel local? DNA poate ancheta baronul local X, Y sau Z. Ei se dovedesc a fi interșanjabili. Sistemul este, până la urmă, cel care generează toate aceste personaje și situații.
Trebuie să avem în vedere și alte anomalii prezente în administrația publică locală, ca efecte ale actualului sistem politic și administrativ:
- În majoritatea comunităților, cel puțin 95% dintre hotărârile unui consiliu local sunt „inițiativa primarului”. Consultarea comunităţii este fictivă sau marginală.
- Exista un blocaj generat de baronul local în legătură cu lucrările publice efectuate prin firme controlate sau sprijinite de politicienii locali; faptul că între aceștia există și consilieri locali, conform unor rapoarte și studii recente, nu înseamnă nimic: orice firmă care intră în joc o face doar cu acordul jupânului, niciun consilier dintre cei agreați nefiind de capul lui;
- Favoritismele clientelare stabilite de baronii locali sufocă piaţa liberă şi distrug competiţia între firmele din mediul privat.
- Nu există nicio prevedere constituțională sau legală referitoare la limitarea mandatelor: baronul poate lua mandate la nesfârşit, pe viață, oricare ar fi palmaresul juridic al acestuia! Sistemul care îi naște și hrănește (inclusiv din primul tur) le permite să își creeze toate condițiile pentru a deveni „baroni pe viață”!
- Chiar dacă poate impune ce vrea, cui vrea, baronul local plasează pe listă, în poziții eligibile, oameni de casă. Rețeaua baronului se întinde din județ până spre centru, la București: ministere și agenții guvernamentale sunt infiltrate cu o singură agendă.
- Toți oamenii baronilor cunosc puterea stăpânului; ei știu că la culcare e mai bine să ai vise plăcute cu democrația din care, chipurile, faci și tu parte, decât să ai coșmaruri cu tirania unui baron local!
Unii dintre alegătorii pragmatici sau cinici vor spune: “OK, și ce-i cu asta? Asta-i politica, asta-i viața, important e să faci treabă, să ai rezultate!”.
E tipul de reacție încordată, venită din rândurile camarilei, care neglijează fondul problemei: dispariția competiției politice și economice reale, ca sursă a modernizării României.
Evident, există diferențe între baroni: cei care acumulează doar pentru interesele partidului și cei care contribuie – prin spirit organizatoric – la ameliorarea vieții comunitare. În fond și la urma urmei, despre asta e vorba: asfalt, becuri, curățenie, ordine și siguranță publică, apă – canal, transport public, parcări, locuri de joacă, spații verzi, piste de biciclete, târguri, piețe, spectacole, concerte etc.
Bune sau proaste, aceste lucrări publice respectă logica monopolistă a puterii, capitalismul de cumetrie și centralismul etatist. Agenții economici sunt chemați să joace cu baronul local, oricare ar fi orientarea ideologică a acestuia. În plus, pe lângă subminarea competiției economice reale (prin licitații cu dedicație) se mai produce un fenomen foarte grav: închiderea partidelor.
Filialele locale nu sunt organizații care iau pulsul civic sau care înregistrează nevoile cetățeanului. Camarila baronului blochează oamenii competenți și cu potențial de creștere în forul public, pentru ca funcțiile și demnitățile cheie să rămână la puterea discreționară a unei organizații de partid autoritariste. În acest fel partidele devin spații de socializare pentru incompetenți, ageamii, poate hoți și interlopi, oameni cu educație precară și complexe pe măsură.
Defectele democrației locale garantează răsturnarea valorilor, edulcorarea regulilor și a principiilor. Profesioniștii fiecărei bresle (de la medici și avocați până la profesori, arhitecți sau antreprenori) se țin departe și sunt în mod sistematic descurajați. Politica locală se face pe circuit închis – informația despre viitoarele liste pentru alegerile parlamentare, ca și pentru viitoarele licitații, circulă doar în sistem.
Distribuirea discreționară a stimulentelor devin, spre deliciul și ghiftuiala baronilor, neinteresante și neavenite pentru majoritatea oamenilor!
Putem face așadar portetul-robot al baronul local:
– primar de municipiu reședință de județ aflat la cel puțin al doilea mandat, lider de partid la nivel local și factor de mare influență la nivel național (cel puțin în partid)!
Din 2012 intră în discuție și președinții de consilii județene care își vor continua mandatele și conduc filialele de partid din județele respective, cu influență la nivel național.
Ion Iliescu și PSD, la începuturile sale, au creat acest sistem, dar, din păcate, toate partidele au ajuns să se înfrupte cu nesaț din beneficiile sistemului!
După ce am scos la iveală principalele hibe ale democrației locale, putem trece, în sfârșit, la dezbaterea pe soluții. Dar asta, pe data viitoare.
(va urma)
Noua Republica!!! Asta da…
Eu prefer o republica particulara… (ca sa nu spun privata!) 🙂
@florin cojocariu. Din nefericire atunci când am negociat cu UE am alocat mult prea multe fonduri destinate infrastructurii rurale şi am neglijat poate cel mai interesant instrument si anume LEADER, prin care se pot înfiinţa grupuri de acţiune locale, parteneriate publice private, unde componenta publică este minoritară şi care acţionează ca nişte "autorităţi de management locale" ale fondurilor europene, finanţând proiecte mici în zonele rurale. Avem şi aici, din păcate, de a face cu folosirea fondurilor europene mai degrabă ca instrument politic şi mai puţin ca suport al dezvoltării locale sustenabile. Shame on us!
Revenind la discuţia despre reforma administrativ-teritorială consider că ea ar trebui făcută la două niveluri, în primul rând, la un prim nivel (NUTS3) în care actualele comune să fie grupate, eventual în jurul actualelor oraşe, înfiinţânduse 300-400 de "ţinuturi", cu desfinţarea simultană a unora din unităţile administrative existente (323 oraşe şi municipii, 2860 de comune) şi mai apoi un al doilea nivel, cel regional (NUTS2) prin care să ia fiinţă 8-10 regiuni, cu desființarea actualelor judeţe. Atât studiile cât şi experinţa altor ţări arată că asta ar fi calea cea mai raţională de urmat. Întrebarea este cum poţi reuşi aşa ceva, câtă vreme pentru un proiect de o asemenea anvergură ai nevoie de conses politic, de votul unei majorităţi de două treimi din numărul parlamentarilor şi de un număr enorm de referendumuri locale? Poate ar fi mai bună o nouă constituţie şi nu doar revizuirea ei. O nouă constituţie şi o nouă republică. O republică publică cum spunea TRU.
In primul rand trebuie sa corectam ce a facut Cozmanca, prin celebrul sau plan, anume infiintarea a sute de comune noi, prin desprinderea unor sate din vechile comune, doar pe baza unor calcule politicianiste, care tineau de consolidarea infrastructurii si influentei PSD. Asta trebuie corectat, daca vorbim de comune, pe langa o groaza de alte aberatii create de administratiile si guvernarile iliesciene si postiliescene, care au condus la umflarea nepermisa a statului, prin administratii locale, prin agentii, companii si regii, ministere si autoritati, deconcentrate, respectiv prin functii si locuri noi de munca, prin marirea salariilor si a indemnizatiilor, a sinecurilor, a contractelor, a comisioanelor, a spagilor, a redeventelor, a tot ce misca-n tara asta, raul, ramul… Totul facut la plesneala, doar pe baza unor calcule electorale, de politruci si pulifrici! Asta ne-a adus aici. Aici si acum, de unde trebuie sa pornim reforma. De la firul ierbii…
Eu stau într-o comună la 60 de km de București. Gurbănești, în județul Călărași. Comuna e falimentară. Impozitele pe proprietate nu asigură nici măcar salariile. Orice proiect, cât de mic, nu se face decât cu bani de la județ. Bani alocați politic, evident. Având în vedere că primarul (nedo și Bleen își mai amintesc de el:)) e fost PRM actual PSD, treaba nu e tocmai roză. Apa s-a pus cu bani europeni, drumurile se fac cu bani de la județ, în comună e sărăcie. Să nu vă închipuiți însă că e ușor să găsești oameni să lucreze zilieri. Gurbăneștiul e arhetipal, are propria gașcă de pierde vară, asistați de stat sau neveste, care beau la crâșma satului de pe la prânz. Combinația asta de bani europeni cu bani de la județ a transformat comunele în niște mega-asistați și a ucis orice inițiativă, orice idee de dezvoltare. Sunt lucruri care s-ar putea face și care ar stimula încasarea de venituri. De pildă, facilități pentru companiile din industria alimentară care vor să se instaleze pe teritoriul comunei. Statul poate acorda facilități fiscale, comuna poate da pământul gratuit. (Autostrada e la 15 km, drumul e refăcut recent cu bani europeni) Sau, un cadru legal care să stimuleze construcția de reședințe de vară sau permanente pentru orășeni. Comuna poate da terenul, statul poate face un program dedicat de "prima casă". Acolo e o zonă de lacuri cu potențial turistic și de agrement foarte mare. După părerea mea statul nu trebuie să investească decât în infrastructură: drumuri și internet. În rest, trebuie doar un cadru legal care să facă repopularea satelor interesantă din punct de vedere fiscal. Un detaliu semnificativ: eu m-am mutat în 2008, în toamnă. În doi ani sunt 3 familii de orășeni care au construit reședințe temporare acolo, fără nici un fel de facilități. Criza e un stimulent senzațional pentru mulți să exploreze viața la țară. Lucrurile se leagă și cu ce spunea Băsescu despre industria alimentară și plus-valoare. Avem o fereastră de oportunitate care n-ar trebui ratată.
Desigur ca scaderea nu se poate face doar de dragul scaderii…insa noi, ne putem constitui intr-un grup de sustinere care sa redacteze un proiect de lege si sa faca lobby pe langa suficienti parlamentari, indiferent de partid, care sa sustina proiectul!
Discutam zilele trecute cu un amic din Grecia, acolo au facut reforma administrativa in 2 saptamani (nimic de laudat in asta), si au redus administratiile de vreo 15 ori….si nimeni nu plange foarte tare dupa primarii…lumea e nemultumita ca nu mai e reprezentatul atat de aproape de ei, in rest..trebuie sa ne fie clar ca un stat roman modern, nu poate avea mai multe 800 000 – 1 000 000 de angajati, asa ca mai avem de reformat!
Discutam acum cateva saptamaniu cu o amica de la CJ Constanta si imi spunea ca erau 340 (multe pile pentru salarii ok), si dupa scaderea salariilor au plecat singuri 140….aia care statea acolo ca sa zica si ei ca au un job…iar amica mea imi spunea cu tristete ca e munca doar pentru 150 de persoane, inca sunt 50 de plimbareti de hartii…
Asa ca daca nu ne reformam statul o sa regretam amarnic peste 10-15 ani, iar vina este a noastra, a celor ce privim pasivi de pe margine!
nu trebuie să scadă doar așa, de dragul de a scădea. comunele, în general, sînt entități administrative formate din mai multe sate, unele aflate la cîțiva km distanță față de sediul administrativ al primăriei și c.l., cu drumuri adesea inaccesibile.
o formulă, așa cum o văd eu, ar fi formarea unor entități administrative mai mari, în jurul orașelor, care să cuprindă și comunele învecinate. adică să se reducă numărul de primării de 8-10 ori, iar în comunele mai mari să existe un birou al primăriei cu 4-5 funcţionari, în care să se poată încasa taxe, primi în audienţă pentru chestiuni care nu necesită întrevederea cu primarul sau cu un director din primărie, depunerea de cereri, declaraţii, petiţii, cereri de audienţe, birou de stare civilă, etc, adică o interfaţă pur administrativă, fără capacitate de decizie. actele pot fi duse, pe cheltuiala primăriei, la aprobat, acolo unde este nevoie de aprobare şi semnare, şi aduse înapoi a doua zi sau la termenul legal. nu costă mult să plimbi o maşină în 5-6 sate ca să transporte nişte acte / bani.
@tase stamule
🙂 sa scada numarul comunelor si numarul sectoarelor, nu? Ar fi super – recomandat!
Un inceput ar fi sa facem un draft de lege care sa scada numarul comunelor, cu o argumentare serioasa 🙂 cred ca multi dintre noi ar putea intra in dialog cu parlamentari care sa sustina acest proiect!
@ ender
Modificarile trebuie facute in Parlament. Acolo trebuie sa fie creat nivelul de acceptabilitate si nu cred ca ar fi foarte greu. Mai greu e pentru parlamentari sa umble la sistemul electoral si la reforme care ii privesc in mod direct, decat la sistemele locale, de alegeri si organizare sau functionare administrativa. Nu cred ca ar fi prea mare travaliu in Parlament sa impui niste modificari de bun simt pentru sistemul politic si administrativ local. Mai greu e sa impui in partide o astfel de agenda, deoarece baronii sunt, de regula, cei ce fac agenda partidelor! 🙁
Nu ştiu dacă e important să vedem doar care modificări ale sistemului politic şi administrativ local ar fi cele mai potrivite, ci şi dacă sunt posibile/acceptabile, nu de alta dar, dacă soluţiile propuse nu au şi un anumit nivel de acceptabilitate pentru politicieni (y compris les baronnes locaux), ele nu vor rămâne decât la nivelul unui inventar teoretic. Adică batem iar cuie în geam cu fularul. De felul cum vom şti să reconstruim democraţia locală depinde până la urmă viitorul ţării ăsteia. Fără particparea masivă a cetăţenilor nu vom avea decât noi şi noi "cimitire" pline de elefanţi albi, temple ale vanităţii şi venalităţii politice. Trebuie doar să găsim acele idei acceptabile. Nici Municipalitatea SA (ideea din teza de doctorat a lui Horia Terpe) nu e o idee rea. Întrebarea e cât de uşor poate fi acceptată.
Faptul că doar în ultima vreme se discută şi de nivelul local nu face decât să-mi întărească convingerea că până acum, politicienii noştri au fost tributari unei viziuni centraliste conform căreia ăia din teritoriu, primăriile trebuie să se ocupe doar de ABCD – "apă, becuri, curăţenie şi drumuri", restul abecedarului scriindu-se după dictare de la Bucureşti, când de fapt principala atribuţie ar fi trebuit să fie dezvoltarea locală sustenabilă. Ori asta e imposibilă fără participarea tuturor celor interesaţi, cetăţeni şi firme locale, şi poate funcţiona doar de la o anumită dimensiune a localităţii în sus. Ce dezvoltare locală poţi să ai într-o comună cu 384 de locuitori? Din care mai mult de jumătate au peste 60 de ani. Care este rostul existenţei a 2.860 în România? Din acestea "doar 23% îşi acoperă măcar cheltuielile salariale din veniturile proprii plus cota partajată de impozit pe venit personal (principalele surse automate la bugetele locale, restul fiind transferuri condiţionate de sus). 685 de comune (24%) au cheltuielile salariale la nivel dublu, triplu sau cvadruplu faţă de această bază de venituri proprii necondiţionate."(Sorin Ioniţă-evz,azi)
@spin doktoru
🙂 Ca masura terapeutica, primarii ar putea fi alesi de catre consiliile locale, asa cum au fost alesi pana in 2008 presedintii de consilii judetene, dar asta doar odata cu deshiderea listelor si alegerea consilierilor fie prin vot uninominal, fie prin vot preferential pe lista. Am ajunge la un sistem similar celui din Finlanda (Catalin Avramescu stie bine cum e si va stii si mai bine :)) sau din Ungaria.
Wow! S-au facut si harti cu baroni locali 😎
Cred că-s piticii Albei ca Zăpada.
Lăză înainte de audierile din comisie:
http://youtu.be/NubH5BDOaD8
lol. Cine sunt copii?
Moartea pasiunii democratice? Care pasiune democratică? A existat aşa ceva?
Eu cred că nu e bine să fie aleşi. Eu zic să fie numiţi. După sistemul următor: pe unul îl numeşte Monica Macovei, pe celălalt, Alina Mungiu. Monica Macovei, Alina Mungiu, Monica Macovei, Alina Mungiu….