Ideea referendumului este o eroare a lui Oprescu care are potenţialul de a se răsfrânge asupra USL:
1. Tema rămâne în conştiinţa publică. Nu i se dă „şansa” să dispară – în genere opinia publică din România e definită de zmuciri bruşte şi scurte.
Prin extensie, imaginea lui Oprescu poate ajunge să fie definită pe termen lung de acest scandal şi numai de el.
2. Opoziţia are şansa de a puncta consistent pe unul din aspectele la care stă prost de câţiva ani – aparenţa lipsei de empatie faţă de românii obişnuiţi.
3. Opoziţia are şi şansa de a se face remarcată într-un spaţiu electoral în care stă prost. Capitala nu e ieşită din comun din acest punct de vedere – ARD, de exemplu, a stat prost cam peste tot – dar în Bucureşti se găsesc 9-11% din voturile exprimate la nivel naţional. Asta ca să nu mai vorbim de încărcătura simbolică a pierderii şi recâştigării Bucureştiului.
Să vedem cum stă situaţia pe căprării:
Opoziţia: în luna următoare comunicatorii opoziţiei vor trebui să facă tot ce pot pe baza unei greşeli neforţate a adversarului. Răsplata nu va veni imediat: până la locale mai sunt doi ani şi jumătate, iar opoziţia nu şi-a profilat candidat sau candidaţi pentru primăria Bucureştiului.
Oprescu: dacă mai vrea să aibă un viitor politic (la alegerile din 2016 sau chiar 2014), el trebuie să întoarcă acest eveniment în favoarea sa. Însă măsuri energice de rezolvare a problemei nu stau în firea birocraţiei pe care o controlează. Fiecare maidanez devine o reclamă plimbătoare anti-Oprescu.
USL: În teorie pot sta deoparte. Da, l-au susţinut pe Oprescu la campania din 2012, dar el nu e membru al vreunuia din partidele componente.
În practică politicienii USL au blocat eutanasierea câinilor în trecut, lucru pe care opoziţia a început deja să-l speculeze. Iar fuziunea de imagine dintre USL şi Oprescu este încă puternică în conştiinţa publică.
De fapt, singurele alegeri importante din următorii doi ani sunt cele prezidenţiale. Dezbaterea publică privind maidanezii reuneşte teme relevante pentru prezidenţiabili: autoritate, leadership, familie, empatie. Este o oportunitate. Ne putem da seama cât de slabe vor fi alegerile de peste un an din faptul că cea mai bună reacţie a avut-o Traian Băsescu, adică cineva care nu poate participa direct la scrutin. Restul zecilor de candidaţi potenţiali au tăcut sau nu s-au făcut auziţi într-un mod distinctiv. Mai au la dispoziţie câteva săptămâni.
