Puterea politica se muta de la Presedinte la partidele mici, au decis partidele mari

Inițial, mă întrebam în titlu dacă liderii PSD și PNL sînt idioți sinucigași. Am zis totuși că e un titlu cam de cartier (nu că n-aș avea talent la titluri d-astea de Sălăjaaa).

Cheia sistemului politic românesc sînt alianțele și negocierile. Dacă pînă acum, Președintele a funcționat pe post de primă electorală, după noul sistem propus de USL, prima electorală sînt partidele medii și mici. Care vor decide guvernarea. Și care vor avea putere chiar mai mare decît are Președintele în sistemul actual.

PSD și PNL s-ar fi înțeles asupra unei variante de Constituție, anunță Gândul.

Iată cîteva schimbări propuse:

  • mandat prezidențial de 4 ani
  • președintele desemnează, obligatoriu, premierul propus de partidul (nu alianța) cu cel mai mare număr de mandate. Dacă acesta nu trece guvernul, atunci următoarea propunere o face al doilea partid ca număr de mandate. Dacă nici acesta nu-și trece guvernul, se fac alegeri anticipate.
  • miniștrii sînt demiși prin moțiune simplă
  • premierul va reprezenta România la Consiliul European, mai puțin atunci cînd se discută chestiuni de securitate și politică externă a UE
  • Parlament bicameral, cu Senat care reprezintă regiunile (ca în statele federale) și cameră cu 300 de parlamentari
  • sistem electoral proporțional, pe liste

Astfel, avem două efecte importante asupra sistemului politic:

  1. Singura forță politică a Președintelui va rămîne reprezentarea partidului din care provine, dar și aceasta va fi scădea. Președintele nu mai poate influența guvernarea și tot ce îi rămîne e să facă campanie pentru partidul său. Însă nici această campanie nu va fi foarte convingătoare, atîta timp cît Președintele e lipsit de puteri. Preferințele politice ale unui președinte perceput ca fiind irelevant nu vor fi percepute nici ele ca relevante și demne de luat în serios de către electorat. Miza funcției prezidențiale și, în consecință, a alegerilor prezidențiale scade drastic. Partidele vor investi mult mai puțin în alegerile prezidențiale, recrutarea candidaților în cadrul partidelor va avea o miză mult mai scăzută, ceea ce va duce la promovarea în funcția prezidențială a unor personalități politice de rang inferior. Paradoxal, toată influența politică a Președintelui nu se va transfera la liderii partidelor mari ci la liderii partidelor-balama, așa cum vom vedea mai jos.
  2. Al doilea partid ca număr de mandate are șanse mai mari decît primul partid să dea guvernul, iar partidele mici devin extrem de puternice. Astfel, partidul cel mai mare primește dreptul de a nominaliza premierul. Negociază cu celelalte partide și nu ajunge la o soluție. Guvernul nu trece. Al doilea partid ca număr de mandate primește dreptul de a nominaliza premierul. De frica anticipatelor, partidele se vor înțelege între ele și de data asta guvernul va trece. Partidele mici vor negocia mult mai dur cu primul partid decît cu al doilea. În același timp, partidele mici nu vor ieși niciodată de la guvernare, cu excepția situației în care cele două partide mari se înțeleg să guverneze împreună (lucru care se întîmplă rar și nu durează prea mult). Un partid mic aflat la guvernare poate amenința partidul mai mare că va susține moțiunea de cenzură a opoziției și poate primi absolut tot ce-și dorește. Pînă acum, moțiunile de cenzură reușite reintroduceau în scenă Președintele, cel care devenea un centru major de forță în asemenea situații. În noul sistem politic, partidele mici au butonul ghilotinei iar partidele mari capul pe butuc. Ba mai mult, se introduce și demiterea miniștrilor prin moțiune simplă. Nu primește ministrul sănătății de la partidul mic suficiente fonduri de la ministrul de finanțe de la partidul mare? Nu-i nimic, partidul mic împreună cu opoziția pune de o moțiune simplă și îl execută pe impertinentul de la finanțe. Ce face partidul mare? Se supără și dă afară de la guvernare partidul mic? Da, dacă vrea să plece și el în urma unei moțiuni de cenzură care aduce la guvernare partidul mic. Desemnarea premierului, moțiunile de cenzură și moțiunile simple sînt tot atîtea ocazii de șantaj pentru partidele-balama. În sistemul actual, Președintele are putere în ceea ce privește guvernarea doar în momentul desemnării premierului sau după o moțiune de cenzură reușită. În noul sistem negociat de PSD și PNL, partidele-balama au putere în fiecare secundă a guvernării, fiindcă oricînd pot înlocui guvernul sau miniștrii, individual, fără să ajungă vreodată în opoziție. Pînă acum, o parte din putere aparținea Președintelui, care aparținea unuia dintre partidele mari și astfel putea contrabalansa influența partidelor mici.

Hotărît lucru, cele mai mari partide de la noi, PSD și PNL, au negociat să dea puterea UDMR-ului. Sau, mă rog, partidelor-balama. Așa cum am mai spus, nu orice partid își poate permite să fie balama. Doar cele care reprezintă minorități etnice, ideologice, religioase omogene și disciplinate electoral. Un astfel de sistem scade drastic puterea partidelor mari și implicit a conducerilor acestora. În aceste condițiuni, nu înțeleg de ce liderii PSD și PNL au negociat o astfel de Constituție. Sau sînt idioți?

Să luăm următorul scenariu:

  • Partid Socialist: 36%
  • Partid Popular: 32%
  • Partid Liberal: 16%
  • Partid Extremist: 9%
  • Partid Etnic: 7%

Sistemul actual: Președintele nu poate aparține decît unuia dintre cele două partide mari, Partidul Socialist și Partidul Popular. Forța prezidențială va fi decisivă și va înclina balanța înspre partidul prezidențial, care va forma guvernul. Dacă partid prezidențial e Partidul Socialist, vom avea o majoritate PS+PL (52%) sau PS+PX+PE (52%). Prima variantă e cea mai probabilă. Al treilea partid și celelalte partide mici au putere de șantaj și negociere însă aceasta este contrabalansată de Președinte, care aparține unuia dintre partidele mari. Dacă partid prezidențial e Partidul Popular, avem următoarele majorități: PP+PL+PE (55%) sau PP+PL+PX (57%). Varianta cea mai probabilă e prima. Partidele vor evita pe cît posibil o alianță cu Partidul Extremist. Dacă ținta extremismului acestuia este etnia reprezentantă de Partidul Etnic, atunci orice alianță în care să intre cele două este exclusă. Într-un asemenea sistem cel mai puternic partid este partidul prezidențial, cel pentru care Președintele este echivalent cu o primă electorală. Majoritățile sînt stabile din cauza fricii parlamentarilor de anticipate. Orice schimbare de majoritate trece pe la Președinte care poate forța anticipatele. Forța de negociere a partidelor-balama este limitată de forța prezidențială. Partidul Liberal va fi la guvernare aproape sigur, indiferent de care este partidul prezidențial, însă capacitatea sa de negociere este limitată de posibilitatea Președintelui de a declanșa alegeri anticipate. Dacă Partidul Liberal își amenință partenerul de guvernare cu moțiunea de cenzură, acesta, la rîndul lui, fiind partid prezidențial, amenință Partidul Liberal cu alegerile anticipate. Astfel, se creează un echilibru între partidul prezidențial și partidul-balama. Care vor trebui să se suporte și să guverneze.

Sistemul USL: Partidul Socialist primește dreptul de a desemna premierul. Majorități posibile: PS+PL (52%) sau PS+PX+PE (52%).Dacă Partidul Socialist nu ajunge la o înțelegere cu celelalte partide, guvernul va fi format de Partidul Popular. De frica anticipatelor, parlamentarii vor trece acest guvern. Majorități: PP+PL+PE (55%) sau PP+PL+PX (57%). Majoritățile se pot schimba mult mai repede, în funcție de cum vor partidele medii sau mici. Astfel, atît Partidul Socialist cît și Partidul Popular sînt la mîna celorlalte partide, cu precădere la mîna Partidului Liberal. Nu există decît o singură variantă de majoritate fără Partidul Liberal, și aceea foarte fragilă. Mai mult decît atît, puterea de șantaj a Partidului Liberal este practic nelimitată. Partenerul de guvernare al Partidului Liberal, Partidul Socialist sau Partidul Popular, nu-i pot opune acestuia nimic altceva în afară de o posibilă alianță între cele două, lucru care se întîmplă rar și nu durează mult. Partidul Liberal, prin moțiunea de cenzură și moțiunile simple, poate schimba oricînd guvernul sau miniștrii care nu-i convin.

În timp, prin guvernare perpetuă, partidul-balama își securizează o nișă de electorat fidel și constant, pe care îl întreține legislatură de legislatură cu măsuri dedicate. Avînd în vedere puterea de șantaj pe care partidul-balama o are, va fi capabil ca de fiecare dată să satisfacă cerințele electoratului său. În schimb, din cauza șantajului la care sînt supuse, partidele mari își vor lăsa alegătorii frustrați aproape de fiecare dată. Ceea ce înseamnă că vor trebui ca la fiecare alegeri să pună în joc resurse tot mai mari pentru a putea cîștiga alegerile. În același timp, vor face curte elecoratului partidului-balama. Electorat care se va vedea curtat e aproape toate partidele (căci e posibil să apară partide noi care să încerce să ocupe locul partidului-balama). Repet însă, partid-balama nu poate fi orice partid. Partidul-balama presupune nu numai existența unui sistem care să favorizeze un astfel de partid, ci și existența unui electorat-balama. Partidele etnice și cele radicale au cele mai mari șanse de a fi partide-balama. Trebuie să mai spunem că partidul-balama (al treilea partid) este specific sistemelor politice cu vot majoritar uninominal, cu două mari partide și un al treilea partid mai mic. Un partid-balama trebuie să aibă un electorat care să accepte asocierea partidului cu cele două mari partide, cu stînga sau cu dreapta. Astfel, valorile care îi unesc pe alegătorii partidului-balama trebuie să fie mai puternice decît cele care duc la împărțirea între stînga și dreapta. Apartenența la o minoritate etnică sau religioasă sînt astfel de valori. Pentru această minoritate prezența la guvernare a partidului care o reprezintă trebuie să fie relevantă și să-i aducă satisfacții, să aducă, legislatură de legislatură, realizări palpabile. Partidul-balama trebuie să facă promisiuni realizabile prin prezența sa la guvernare din poziția de partid mai mic. Oricît de puternică ar fi credința în monarhie, de exemplu, aceasta nu va putea susține un partid-balama, fiindcă prezența la guvernare a acelui partid este irelevantă pentru monarhiști, ea nu schimbă nimic, nu aduce monarhia în locul republicii.

Adevărul e că în sistemul proporțional nu avem partid balama. Sau, mai bine zis, nu avem un singur partid balama. Avem mai multe partide care, în diverse combinații, arbitrează lupta dintre cele două mari partide. Iar sistemul Pîrvulescu e un fel de sistem proporțional cu accente comice și aberații tragice. Tot mai mulți vorbesc însă de reîntoarcerea la sistemul proporțional clasic (personal, sistemul proporțional pe liste deschide mi se pare o variantă bună atît pentru partide cît și pentru electorat și parlamentari). Am folosit oarecum abuziv termenul partid-balama însă e un termen la modă și simplifică mult discuția. Însă putem vorbi mai degrabă de partide mari, medii și mici. În sistemul proporțional, libertatea de alegere a electoratului e mult mai mare iar curentele politice și nemulțumirile se pot manifesta în voie și da naștere mai multor partide parlamentare. Accesul la putere e mai ușor din postura unui partid mic, iar asta e o motivație pentru ruperea partidelor mari și apariția de partide mici. Nu trebuie să investești pentru un partid de 30% sau 45%. E suficient să faci un partid de 7% sau 11% ca să ai acces la putere.

Partidele mari vor intra în tot felul de combinații politice și vor face compromisuri care le vor frustra permanent electoratele, ducînd la rupturi politice și apariția de noi aripi sau partide. În general, electoratul va fi frustrat și nemulțumit și va crește absenteismul. Electoratul gîndește în termeni de bătălii, de noi și ei, de finalități victorioase. Fără Președinte, întregul sistem politic se va transforma într-un joc complicat și fără satisfacții pentru publicul larg. Analiștii și consultanții vor avea numai de cîștigat, atît pe plan intelectual cît și pe plan financiar. Cu cît scena politică e mai complicată, cu atît e mai multă nevoie de specialiști care să se descurce în hățișul tactic. Deși electoratul are mai multe șanse de reprezentare, un sistem complicat și fără finalitate, așa cum e sistemul propus de liderii USL, va frsutra și va îndepărta publicul de politică. Un asemenea sistem va duce la creșterea instabilității politice, la certuri tot mai dese, le nesiguranță.

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Editorial

De Bleen

Mirel-Valentin Axinte (Bleen) scrie despre politică începînd cu august 2008, cînd a deschis blogul bleen.ro. Pînă în iulie 2014 a fost fondator, redactor șef și autor la Blogary. Din iulie 2014 s-a retras.

34 de comentarii

  1. Peste 10-15 ani partidul balama poate fi un partid ecologist.
    Oare va forta inchiderea  centralei  Cernavoda, dupa modelul german?

    1. adib20 peste 10 ani ecologistii vor fi catalogati lunatici. nu ca n-ar fi, dar deocamdata mai tine vrajeala. eolienele si solarele isi dovedesc ineficienta daca nu sunt subventionate, iar incalzirea globala se lasa asteptata de vreo 10 ani.

      1. KozmoNautu adib20 Sunteti prea optimist.
        Veneratia Naturii se va raspandi tot mai mult, pe masura ce religiile traditionale pierd teren. Din aceasta cauza, extremismul ecologist va continua sa aiba succes.

  2. Și asta e doar o parte din implicații. Cealaltă parte e eliminarea simbolisticii prezidențiale din spațiul politic. Și aici tot partidele mari pierd.

    1. Bleen O fi, dar aici cistiga Antonescu. Am ramas cu impresia, de cind si-a anuntat candidatura, ca nu-l intereseaza decit pensia de fost presedinte. Ce-i trebuie lui activitate? Pensie, casa, masina, trai bun.

        1. Bleen Pai aici e problema: sistemul politic se schimba pe termen mediu si lung pentru interese personale, iar cazurile Nastase si oficializarea pactului PSD-Antonescu (da, e voita asocierea) prin Constitutie sint evidente.

        2. Gramofonu Bleen Da, dar efectele sînt pe termen mediu și lung. Năstase și-a făcut Consittuție în 2003 iar 2004 a fost ultimul an în care a fost la putere. Au urmat 8 ani de opoziție și 1 an de pușcărie, deși el aștepta 10 ani de președinție.

  3. Un partid mediu sau mic pentru a-și păstra electoratul și forța de negociere, trebuie să schimbe din cînd în cînd tabăra și să fie foarte vocal, să-și afirme și păstreze identitatea, nu să se înhame la un partid mare. Într-un partid mare se topește doar o mică parte din conducerea partidului mic, cei mai mulți la nivelul 2 sau 3. Cum e mai bine să negociezi cu șeful partidului cel mare? În calitate de șef de partid, de la egal la egal, sau în calitate de subaltern din eșalonul 2?

  4. Concret / foarte concret, PSD crede că şi-a asigurat funcţia de prim-ministru pe vreo două decenii (PSD + UDMR + minorităţi naţionale + transfugi sau partiduleţ de dreapta > 50%+1, întotdeauna).
    Pentru dreapta/”dreapta”/Dreapta sistemul nou are două implicaţii:
    1. Fuziune, altfel nu se câştigă locul unu la parlamentare, nu se numeşte noul prim-ministru. PNL va pedala enorm pe chestia asta, evident.
    2. PSD beneficiază de divizarea forţelor de pe restul scenei politice. Exemplu de rezultat cum vom vedea multe:
    PSD (locul unu)+UDMR+minorităţi: 45%
    Partidul A 25%
    Partidul B 15%
    Partidul C 10%
    Partidul D 5%
    Pot colabora A, B, C şi D? Teoretic da, în practică e mult mai uşor pentru unul sau mai multe dintre ele să se alieze cu PSD. Asta am văzut şi în anii trecuţi: PDL şi PNL nu s-au înţeles după alegerile din 2008. Partidul Mişcarea Populară n-ar colabora cu PNL-ul actual, ci cu PSD, etc.

  5. Mie mi se pare că ne îndreptăm spre o situație asemănătoare ca în fotbalul românesc, unde echipele mari aveau obiceiul de a-și face echipe-satelit. Așa și cu partidele, după noua constituție. Partidele-balama se vor transforma în partide-satelit.

  6. La cum e golita de sens functia prezidentiala eu incep sa cred ca Mr. Ponta chiar nu are intentia sa candideze la ea. Plus ca si Voiculescu castiga cu partidul lui pe persoana fizica. Si crin poate dormi linistit desi cum il vazui ca e eu zic ca avem mare noroc daca va dormi, macar cat doarme nu face tampenii.
    Sa vedem ce zic romanii, chiar le convine sa fie totul facut la mica manareala intre parlamentari in conditiile in care parlamentul are cea mai proasta imagine din toate institutiile statului?

    1. Glook Prin constituţia asta Antonescu pierde şansa de a numi un premier PNL în 2016 fără să-i pese de rezultate. Cred că ăsta e preţul târgului cu PSD: „mă susţineţi în 2014, eu voi fi forţat în 2016 să pun premier de la voi”.

      1. BarbuMateescu Glook Plus ca isi asigura locurile PNL in guvern si pana in 2016. Ce interes ar avea Ponta sa-i dea afara pe PNL-isti si sa-si asume singur pretul guvernarii ?? Sa riste sa fie PNL + PDL plus FC + restul reuniti sub palaria lui Crin mai multi la numar ca PSD-isti?
        Ponta a negociat ca un fletz, doar de fica unei lupte la prezidentiale. Problema cu copilotul e ca-i doar copilot si n-are chef sa fie pilot.

        1. Glook BarbuMateescu Pentru PSD a contat întotdeauna mai mult Palatul Victoria decât Cotroceni-ul. Prevederea asta constituţională e o mănuşă pe care o aruncă restului partidelor: „aveţi structuri mai puternice ca noi? Nu? Atunci toţi prim-miniştrii României pe următorii 50 de ani vor fi social-democraţi. Veţi veni la guvernare alături de noi, ca parteneri minori. Asta dacă nu vă luăm parlamentarii unul câte unul.”

      2. BarbuMateescu Glook Cu mentiunea ca Antonescu poate oricind sa-i traga clapa lui Ponta in functie de aliante.
        Da, noua constitutie e facuta special pentru a parafa intelegerea Antonescu-Ponta dar, ca si in cazul Nastase, nu-i pentru cine se pregateste.

      3. BarbuMateescu Glook Mereu am avut impresia ca Ponta il va sustine pe Antonescu la prezidentiale desi toata lumea credea ca PSD nu va accepta sa nu aiba candidat. Ponta e genul ala mafiot care tine la onoarea lui de mafiot. Nu va renunta la promisiunea publica facuta lui Antonescu. Va incerca sa goleasca de continut functia dar isi va tine cuvantul.

        1. Bleen Ilinca BarbuMateescu Glook Presedinte sau nu, Ponta trebuie sa furnizeze PSD functia de PM. Cind n-o mai putea, o sa-l treaca urgent in aceeasi banca cu Iliescu si Vanghelie.

  7. Punctul 1 (preşedinte simbolic, alegeri prezidenţiale cvasi-inutile): total de acord.
    Punctul 2: să pornim de la premiza că partidul de pe locul unu încearcă să formeze o majoritate parlamentară. Cred că va reuşi întotdeauna – ar trebui un pact între partidele de pe locurile 2, 3, 4, etc. ca să nu reuşească. Un pact care să fie respectat până şi de ultimul lor parlamentar (tentaţia e să nu te complici cu proiecte colective şi cu aşteptatul ci mai degrabă să fugi pe persoană fizică la partidul cu caşcaval).
    În alte cuvinte, Bleen are dreptate că partidele-balama ar avea o putere enormă, dar asta doar în cazul în care nu li se scurg parlamentari către partidul de pe locul unu. Iar partidele din România (balama sau nu) au un talent anume în a dobândi parlamentari cărora nu le pasă deloc de partidul în numele căruia au fost ales.
    Apropo, on-topic, azi a mai plecat un parlamentar de la PDL la UNPR, pe nume Vizitiu.

  8. S-ar putea ca articolul să aibă, aparent, contradicții sau răzgîndiri. E scris în timp real și arată întocmai, cronologic, ce era în capul meu la momentul cînd tastam.

  9. http://www.facebook.com/miron.damian?hc_location=timeline
    http://www.facebook.com/miron.damian/posts/10151435094388779 near http://www.facebook.com/pages/Sibiu-Romania/106314962738289?ref=stream
    La ce va duce revizuirea Constituției? Dacă primul, apoi al doilea partid va avea dreptul să nominalizeze candidatul de premier, în locul președintelui? Mă tem că la instabilitate, blocaj și, în paralel și în consecință, la apariția și creșterea pe scena politică a unor partide extremiste, față de care CVT, Jiji și DDD să pară mici copii. 
    Un partid extremist are nevoie de două condiții ca să crească: 1. Frustrarea cetățenilor să nu aibă o supapă politică adecvată, și 2. partidele mici să aibă acces disproporționat la puterea politică, care să le permită să crească înainte ca frustrarea propriilor electori să-i îngroape. Revizuirea sus-pomenită contribuie masiv la ambele condiții:
    1. O sursă de descărcare a frustrării cetățenilor erau alegerile prezidențiale. Acolo, decizia era clară, or X. or Y., dacă unul câștigă celălalt pierde. Asta în timp ce în parlament e senzația că se duc oricum aceleași figuri, și instituția oricum nu e niciun fel responsabilă, sensibilă măcar față de public. De asta, mi se pare periculoasă, nu doar stupidă, ideea de a-l emascula politic pe președinte cu pretenția că doar ”clarifici” niște aspecte. Vor veni alegeri prezidențiale, la care milioane de oameni vor constata că votează ȘI pentru aceste alegeri FIX degeaba, că președintele nou ales oricum nu înseamnă nimic. Rezultatul? Frustrare. La fel de frustrantă va fi și situația de blocaj politic, generată de faptul că:
    2. Partidele mici capătă o putere extraordinară, dacă nu există o majoritate absolută a unui (singur) partid – așa cum n-a existat din 1990 încoace. Devin ”king-makers”, făcătorii și desfăcătorii de guverne: ei decid care din cele două partide mari va ajunge la putere – desigur, cu ele în componență. Tot ele decid cât stau, pentru că pot oricând susține moțiunea de cenzură a opoziției. 
    Ambele condiții s-ar rezolva aproape complet dacă am trece la votul majoritar (uninominal) și abandonarea sistemului proporțional de orice natură. Doar că, cu Cristian Pîrvulescu pe post de ”specialist” și ”societate civilă”, nu văd prea curând să se facă așa ceva.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *