”Ajungem incetișor la poziția celor două ambasade. Greu de spus cît e rezultatul lobby-ului românesc și cîtă inițiativă personală. (…) Dar și la Bruxelles lobby-ul Bucureștiului duduie în aceste zile și n-ar fi de mirare să vedem oficialii importanți aliniați pe axa Londra – Washington în chestiunea justiției.” Dan Tăpălagă
Cu alte cuvinte Occidentul e sensibil la lobby și poate fi influențat să aibă o atitudine sau alta, dincolo de principii. USL-ul nu a reușit să influențeze Occidentul astă-vară însă Dan Tăpălagă crede că e posibil ca Ponta să reușească acum. De ce? Ce s-a schimbat din vară? Ei bine, acum Ponta îl are de partea sa pe Băsescu. Deci dacă Băsescu este veriga decisivă atunci cînd e vorba de influențarea Occidentului înseamnă că și astă vară atitudinea Occidentului a fost determinată nu de susținerea pentru anumite principii ci de lobby-ul făcut de Băsescu. Occidentul sprijină pe cel care știe să facă lobby mai bine, nu pe cel care are dreptate. În acest caz, mai e valabilă susținerea Occidentului ca argument al validității unei poziții? ”Avem dreptate fiindcă și Occidentul ne susține și zice ca noi. Occidentul vrea stat de drept și justiție independentă deci susținerea Occidentului pentru poziția noastră reprezintă o garanție că partida noastră e partida statului de drept și justiției independente.” Poate că astă vară nici n-a fost lovitură de stat, poate că lobby-ul făcut de Băsescu a avut mai mult succes decît lobby-ul făcut de USL. În numai o săptămînă ”idealiștii” au reușit să compromită toate argumentele pro-justiție. Nu am mai văzut un ultimii douăzeci de ani un fiasco atît de categoric. Așa se întîmplă cînd încerci să confiști principiile și să abuzezi de ele în interesul unei grupări.
Să recapitulăm:
- Occidentul poate fi influențat prin lobby mai ales dacă de partea lobby-știlor se află Traian Băsescu. Susținerea dată de Occident pentru o anumită poziție nu demonstrează că acea poziție este corectă, este în acord cu principiile statului de drept. Occidentul nu este un argument al validității unei poziții.
- Dacă încalci independența justiției și statul de drept nu ai de pierdut nimic în relația cu Occidentul dacă știi să faci lobby așa cum trebuie. În țară poți face orice atîta timp cît ai grijă să minți cu talent Occidentul sau să-l cumperi. Nu contează ce faci în țară, contează cum îți vinzi imaginea României în lume. Statul de drept și justiția independentă nu sînt condiții necesare pentru a avea susținerea Occidentului.
- Cine are susținere din sistem are dreptate. Susținerea oamenilor din sistem, a colegilor reprezintă o garanție că ești de partea bună a baricadei. Morar și partida idealistă sînt susținuți de oamenii din sistem. 97 sau 120 de procurori au semnat o declarație comună prin care își exprimă această susținere. Ce te faci însă cu cei 1 000 de judecători care au votat revocarea lui Dănileț și Ghica din CSM? Ce te faci au asociațiile profesionale (AMR, UNJR etc) care s-au opus cu obstinație și vehemență oricărei reforme în sistem? Cu alte cuvinte, și pozițiile susținute de cei 1000 de judecători și de asociațiile profesionale sînt valide.
- Regulile se aplică în funcție de numele persoanelor implicate. Pentru persoanele considerate bune regulile trebuie să fie mai laxe, mai îngăduitoare iar pentru persoanele considerate rele trebuie să fie mai stricte, mai severe. În 2005 atribuția nominalizării procurorilor șefi a fost trecută de la CSM la ministrul justiției deoarece în 2005 ministrul justiției era bun iar membrii CSM-ului erau răi. Magistrații percepuți ca nefiind ”ai noștri” trebuie să treacă prin concursuri, magistrații percepuți ca fiind ”ai noștri” trebuie numiți sau delegați, în cazul în care le-a expirat mandatul.
- Magistrații pot fi reevaluați peste noapte și declarați indezirabili dacă o persoană din sistem și cîteva persoane din presă și societatea civilă își declară disprețul față de magistratul respectiv. Astfel, din momentul în care Daniel Morar, cîțiva jurnaliști și reprezentanți ai societății civile au declarat despre Laura Codruța Kovesi că este incompetentă și susține cauza Mafiei, Laura Codruța Kovesi a devenit indezirabilă. Nu e prima oară. Laura Codruța Kovesi a mai fost declarată indezirabilă și de o altă parte a societății civile și de Antena 3. Și probabil va mai fi declarată indezirabilă, acum, că idealiștii i-au fragilizat poziția și au dinamitat partea bună a presupusului troc făcut de Băsescu și bine lobbyzat în Occident.
Așa cum Iggy Pop zicea în celebra scenă din Coffee & Cigarettes,”Acum, că ne-am lăsat de fumat, putem să fumăm o țigară, nu?” așa și ”idealiștii” noștri: ”Noi avem principii deci ne permitem să încălcăm un principiu-două”
Au compromis ”argumentul european”, au fragilizat poziția Laurei Codruței Kovesi, au compromis ”partida justițiară” și au introdus în dezbaterea despre justiție două unități de măsură, una pentru ”ai noștri”, ”cei buni”, și una pentru ”ai lor”, ”cei răi”. Și ai noștri și ai lor trebuie să alerge tot 42 de kilometri. Numai că kilometrul alor noștri are 700 de metri iar kilometrul celor răi are 1 200 de metri. De ce? Fiindcă important e rezultatul, nu regulile. Important e să cîștige ai noștri, fiindcă sînt buni. Cîtă legătură are mentalitatea aceasta cu statul de drept și unde duce ea nu cred că mai e nevoie să spun.
Idealiștii susțin că sînt de partea principiilor și luptă împotriva realpolitikului. Fals. ”Idealiștii” din povestea noastră sînt reprezentanții unei grupări animate de intenții nobile, ce-i drept, dar care nu dă senzația că ar înțelege principiile și că ar fi dispusă să le respecte. Argumentul lor final e propria lor imagine despre sine: avem principii, sîntem idealiști, sîntem eroi, deci avem dreptate. Atunci cînd e pentru o cauză nobilă, principiile pot fi încălcate și regulile ignorate sau schimbate în timpul jocului.
Idealiștii noștri fac realpolitik hardcore, 100%. Dar îl fac extrem de prost. Inimaginabil de prost. Dar asta e. Sări pîrleazul în irelevant, meschin și derizoriu Ea Însăși, Alina Mungiu-Pippidi, de ce n-ar urma-o și restul societății civile justițiare? Culmea e că avem de a face cu oameni inteligenți, cu intenții bune (mă refer la ceilalți, nu la Alina Mungiu-Pippidi, evident), orbiți însă de propria virtute. ”Uitați-vă la noi cum stăm pe cruce și ne sacrificăm și suferim pentru voi și vă vrem binele și avem dreptate și voi sînteți nerecunoscători și nu înțelegeți!” Nobody fucks with the Jesus, vorba lui Jesus Quintana.
Și uite așa, partida justițiară, de prea multă forță gravitațională cu care a atras principiile reuși să se transforme într-o gaură neagră.
PS. Dacă Kovesi are poziția fragilizată de atacurile lui Daniel Morar și ale Partidei Justițiare, Nițu se simte bine. El are susținere din partea PSD, în timp ce Kovesi e tolerată, fără a mai avea susținere din altă parte decît de la Băsescu. Partida Idealistă sau Justițiară, ziceți-i cum vreți, în loc să spună deschis că Tiberiu Nițu nu e ok pentru funcția de procuror general, să argumenteze de ce nu e ok și că Victor Ponta trebuie să-și asume nominalizarea altcuiva, a preferat să arunce la înaintare, haotic și nejustificat, fără să aibă dreptate, un snop de principii și argumente cu lama îndreptată spre justițiari și mînerul spre Ponta și să-i atace absurd și nejustificat pe Băsescu și Kovesi.
Băsescu nu are dreptul să propună procurori șefi. Și nici să-i respingă fără o justificare. Dacă Președintele ar avea dreptul să respingă procurori șefi fără să-și motiveze poziția înseamnă că ar avea dreptul să aleagă procurori șefi, fiindcă poate respinge toate propunerile pînă se ajunge la aleșii săi, la cei pe care îi dorește el.
Pentru ca Victor Ponta să renunțe la nominalizarea lui Nițu sau Nițu însuși să se retragă din cursă cineva trebuie să vină cu dovezi clare că Nițu nu este persoana potrivită pentru șefia Parchetului General. Un scandal de corupție, o dovadă de incompetență, atitudini sau acțiuni neconforme cu statutul magistratului, ceva de genul acesta îl mai poate opri pe Tiberiu Nițu din cursa spre poziția de Procuror General.
Și la final, faptul că avizul CSM-ului este consultativ ne spune că propunerile și numirile procurorilor șefi sînt decizii politice, nu consecințe tehnice (că decizii nu le putem spune). Dacă Președintele nu numește în urma unui interviu sau concurs, nu e obligat să țină seama de avizul CSM-ului, de ce ministrul justiției ar propune în urma unui interviu sau concurs?
am inceput sa citesc articolul si am dat de intrebarea „ce s-a schimbat din vara?”. si m-am gandit si eu, ce s-o fi schimbat? pai au fost niste alegeri castigate de usl cu +60%. asta e mare diferenta. occidentul nu o fi sensibil la lobby, si or avea principii, dar nu cred ca vor ignora pozitia unei forte care atrage peste 60% din voturi la alegeri- de fapt asta cred ca e unul din principiile lor.
oricum e un articol lung, mai am destul de citit la el
Big „like”.
Sau LIKE.
Andreea Pora:
”Nu e vorba de radicalism aici, dar, aşa cum procedurile nu înseamnă
nimic dacă sunt aplicate de politicieni de rea-credinţă, la fel,
funcţionarea unor instituţii (asta-i ţărişoara, vai de mama ei, păcat că
ambasadele nu înţeleg bine fenomenul), a DNA în particular, depinde
exclusiv de oameni din categoria Morar-Macovei.”
Dacă procedurile nu înseamnă nimic și buna sau reaua credință sînt decisive, atunci să eliminăm regulile și procedurile și să ne bazăm doar pe buna și reaua credință. Dacă instituțiile depinde exclusiv de oameni cu un anumit profil atunci să desființăm instituțiile și să le înlocuim cu oameni de un anumit profil. Să eliminăm orice înseamnă regulă, procedură, instituție și să le înlocuim cu oameni de un anumit profil. Pe de altă parte, poporul e prost și nu alege ce trebuie, nu alege oamenii de un anumit profil. Să eliminăm deci și alegerile. Dacă selecția nu se face prin proceduri sau alegeri, atunci să înființăm un Consiliu Angelic care dă ucazuri și numește Atleți ai Binelui. Dacă oamenii ăștia gîndesc așa, ce pretenții să mai ai de la useliști, pedeliști, peremiști sau pepedediști?
Daniel Morar nu e un fanatic al justitiei absolute care sa moara pentru justitie. E doar un om care a stiut sa-si faca bine treaba, treaba pentru care a fost platit. Nu e nici Greuceanu sau Harap-Alb, confruntat cu adversitati inimaginabile, unul impotriva tuturor, ci a avut intotdeauna spatele asigurat la cel mai inalt nivel. Degeaba i se construieste o aura de erou de catre cei care ieri il scuipau si il demonizau. Daniel Morar nu e Corrado Cattani.
adina „Degeaba i se construieste o aura de erou de catre cei care ieri il scuipau si il demonizau.” – cine-s ăia care ieri îl demonizau pe Morar și azi îl consideră erou? :))
adina Daniel Morar are respectul meu pentru ce a reușit să facă în ultimii șapte ani la conducerea DNA. Nu cred că pentru a-i fi validată activitatea excepțională trebuia neapărat să treacă printr-un martiriu și nici nu a fost cazul de așa ceva. Pe mine personal m-a dezamăgit cu ieșirile din aceste săptămâni, dar asta nu șterge nimic din ce a reușit să facă până acum.
BogdanL nu am contestat activitatea lui, ci doar tendintele din presa, exploatate foarte bine de el la nivel de imagine, de a transforma ceva normal, adica a-ti face bine treaba, in ceva iesit din comun. Daca spre asta ne indreptam, inseamna ca normalitatea de zi cu zi nu ne avantajeaza de loc.
adina Sunt de acord cu ce spui, presa se folosește de o imagine romanțată a sa, cum și el s-a folosit de propria sa imagine. Trebuie să avem însă grijă să nu trecem în cealaltă parte, în care să considerăm ca normale lucruri care în realitate sunt dincolo de ordinar. Dacă bagatelizăm și puținele lucruri care mai apar din când în când ca bune în marasmul românesc riscăm să ne blocăm cu totul. Daniel Morar a fost și rămâne un funcționar/procuror excepție, în afara normalului din România.
„Cu alte cuvinte Occidentul e sensibil la lobby și poate fi influențat să aibă o atitudine sau alta, dincolo de principii.”
Lobby-ul USL-ului are doua componente pe care Occidentul banuiesc ca le apreciaza: (1) recunoasterea greselilor din 2012, si (2) concesiile facute fata de Basescu in numirea procurorilor. Adica, spre deosebire de 2012, cand uriasul USL era rau si distrugea totul in calea sa, acum uriasul de 70% recunoaste ca a fost prea brutal (vezi discursurile lui Ponta de pe la TV din ultimele zile) si, mai mult decat atat, acum negociază impaciuitor cu Basescu (un presedinte pe care nu-l mai sprijina absolut nimeni pe scena politica).
Este genul de „lobby” care sunt convins ca ar avea mare succes oriunde. Da impresia unei tari in care politicienii ingroapă în sfârșit securea razboiului. Cum naiba să nu accepte așa ceva Occidentul?
(Reamintesc că useliștii au discutat s-o propună pe Kovesi la DNA încă din septembrie 2012, tocmai pentru a da bine la Bruxelles.)
Despre idealiști. Ei probabil pun la îndoială dorința de pace a USL-ului și consideră că Băsescu i-a trădat. Despre USL au dreptate, cred că pacea propusă de ei lor ascunde multe. Despre Băsescu – idealiștii ar trebui să înțeleagă că Băsescu nu avea altă soluție. I s-a pus în față oferta de pace a USL-ului și a acceptat-o, că dacă nu o accepta sărea în sus Occidentul. Asta-i viața.
Se mai poate face ceva bloggeristic pentru consolidarea poziției lui Koveși și slăbirea poziției lui Nițu? Adică Nițu e slab per se, dar ceva pentru ca tristul adevăr să creeze consecințe? Ce înseamnă „justificare” ca să respingă vreun NUP-ist de-ăla? În aproape aceeași ordine de idei, știe cineva de ce a insistat Ponta cu Nițu, de ce n-a găsit alt Nițu, în afară de sfidare?
Yeba Pe de altă parte, dacă Nițu e prost, gîndește-te că găsește Ponta un deștept. Atunci chiar că am belit-o.
Bleen, țțțț, păi nu ducem logica până la capăt? ce dacă o belim?!
Ador acest articol, logic, limpede, articulat!
Bleen este insa mult prea dragut cand zice „idealistii”. E prea mult – nu idealurile sunt vinovate de concluzii strambe, ci fracturile in logica – „fracturistii”.
Si ca sa revin in lumea basmelor, unde unii sunt buni si altii rai, iar cei buni castiga cu orice pret, situatia asta imi aduce aminte de Craiasa Zapezii a lui Andersen. Poate au un chiob de sticla in ochi.
Bad bad bad Blogary! Bad Blogary!
BleenHahaha. Vorba lui Walter: „Nihilists! Fuck me. I mean, say what you like about the tenets of National Socialism, Dude, at least it’s an ethos.
„