Paisprezece de dupa treisprezece

Hai, la mulţi ani!

Acest an cu 13, început într-o marţi, a satisfăcut. Vorba unei abile observaţii făcute, in metrou, de un atent observator: “Bine că într-un secol e doar un singur an cu 13. Atîta ar lipsi, să fie mai mulţi”. Mai ales dacă ar începe tot marţea. Corect, na, ce să zici? Nu că nu se putea şi mult mai rău. În 1913, bunăoară, s-a disputat finala Războiului Balcanic, iar în 1813 nebunul de Napoleon se bătea cu toată lumea, cu frumoase reuşite, gen vreo 60.000 de morţi doar la Leipzig. Şi nu că n-ar putea urma şi mult mai bine. În 1814, englezii au cucerit şi incendiat Washingtonul, inclusiv Casa Albă, iar în 1914 a început Primul Război Mondial.

Dar vremurile, deşi istoria cică se repetă, evoluează. Trăim într-un ev mult mai paşnic, mai generos cu speranţele de viitor. De pildă, dacă în 1814 Napoleon a fost convins, totuşi, să abdice, nu vă aşteptaţi să abdice şi Ponta în 2014. În plus, băiatul cu bicorn a revenit în 1815 s-o facă şi mai lată, şi anume de tot, la Waterloo, ceea ce Pungeştiul n-ar putea face, totuşi, pentru Victor Viorel. Zis Veve. Aşteptînd, cu optimism, Anul Nou, să nu ne despărţim de cel vechi fără să-i recapitulăm, sumar, triumfurile.

Miracole mici

În primul rînd, Cel Vechi, şi-l numim, evident, pe Ion Iliescu, a rămas vioi, funcţional şi, mai ales, liber. Chezăşie că lucrurile vor continua, pe linia pe care a trasat-o el, judicios, încă din decembrie ’89. Nu e nici o minune, ci doar o mare reuşită a poporului nostru, prin reprezentaţii lui (fară ei, reprezentanţii nu puteau face nimic) în întrecerea socialistă cu istoria şi cu bunul-simţ. Altele au fost minunile. De unde, în ianuarie, Gigi Becali depunea jurămîntul ca deputat, dorind să-i dea bacşiş fotografului care făcea pozele de pe legitimaţiile de parlamentar, înainte de-a rezolva eeeeeel Justiţia ca membru al comisiei juridice, acelaşi Gigi a înfundat puşcăria în 2013.

Chiar şi acum, vă vine să credeţi? Nici lui. Campania de eliberare declanşată, furibund, de muncitorii de la Ghiţă TV, zisă şi România TV, n-a dat roade decît pe partea economică, ei trecînd de la rahat la telemea, în baza generozităţii oierului. Ceea ce-l va săraci întrucîtva, că muncitorii ăia nu mănîncă pe gratis, dar îl va menţine pe ecran, alături de celelalte panarame.

Miracole şi mai mici

Tot sub semnul miraculosului, de unde eternul Mitică Dragomir anunţa ferm că va recîştiga alegerile pentru şefia Ligii lui Mitică, iată că în 2013 el a ieşit din eternitate. Noul preşedinte al Ligii lui Mitică este Gino Iorgulescu. Uns după o miraculoasă întîlnire, avută, pur întîmplător, în seara de dinaintea alegerilor, cu premierul Veve şi cu vicepremierul Liviulică, la restaurantul unde Gino îi adunase pe patronii cu greutate din fotbal, ca să primească asigurări că nu-l vor dărîma degeaba pe Dragomir. Sigur, o să sară şi ei cu ceva, că în 2014 sînt alegeri, iar fotbalul şi-a adus mereu o importantă contribuţie.

Continuînd pe linia miracolelor, Camelia Varanului şi Sorin al ei, Alexandrescu, au ajuns la procuratură, într-un caz de şantaj de televiziune, cu premii în ani grei de puşcărie. Muncitorii lor de la Antene, de la Gîdea la Badea şi Ciuvică, au oferit şi ei detalii procurorilor. Apoi, Gîdea şi Badea s-au dus să plimbe Ursu la Londra şi la Washington. Adrian Ursu. Bravo lor, au tras tare, că în 2014 nu se ştie ce sentinţe pică atît pentru Varan, în cazul terenurilor agricole, cît şi pentru Camelia şi Sorin.

Miracole insignifiante

Miraculoasă a fost şi reconversia agricolă prezidenţială. Parlamentul a format o comisie de anchetă în cazul moşiei de la Nana. Dar Varanul şi muncitorii n-au apucat să jubileze cu gîndul la o nouă suspendare a Băsescului, în vederea evaporării problemelor penale pentru toţi puşcariabilii, că a venit buleala cu superimunitatea. Uslamiştii au dat-o iar de gard, rău de tot, în continuarea puciului din 2012, prin tentativa de legalizare a ilegalităţii, başca aministierea şi graţierea tuturor şpăgarilor. Ceea ce, din păcate, a atras atenţia ambasadelor SUA, Marii Britanii, Germaniei, Olandei, fapt care a stopat, momentan, lucrurile. Doar momentan.

Supremul miracol a fost, însă, unul oarecum de masă. Într-un an cînd economia a luat-o şi mai rău la vale, în ciuda previziunilor oficiale festiviste, iar USL a continuat desăvîrşirea feudalismului modern, cu internet, prin împroprietărirea baronilor cu ţara, prin descentralizare, plus scutirea lor de consecinţe penale, temele majore pentru publicul militant au fost două: salvarea cîinilor vagabonzi şi salvarea ţării de industria extractivă. În 2013, cele mai avansate elemente ale societăţii noastre post-decembriste au ieşit în stradă ca să ne salveze pe toţi, uniţi.

Nuuu, nu neapărat de guvernarea Ponta. Ci de riscul de-a nu confunda oamenii cu animalele şi progresul cu anticapitalismul. Un risc imens. Ele trebuie confundate, altfel n-avem nici o şansă. O minunată perdea de fum, care a permis urmaşilor lui Nea Nelu să joace, încrezători, la trecerea timpului, ca să pună mîna, în 2014, şi pe Cotroceni. În aceste condiţii, Adrian Năstase e pregătit psihic pentru achitare, în dosarul Zambaccian. Evident, şi noi sîntem pregătiţi psihic, pentru orice. După cum ştiţi. Cu toată recunoştinţa pentru că ne-aţi citit bine şi în 2013, să ne dorim un 2014 cu mult mai bun. Aşa, cît de un sfert de secol de la Revoluţie. La mulţi ani!