La momentul alegerilor din 1990 eram o ţară uniformă: în toate judeţele candidaţii anti-Iliescu la preşedinţie au luat sub 20% din voturi.
În doi ani situaţia s-a schimbat radical, probabil odată cu Piaţa Universităţii. Sau cu stingerea valului de emoţie pro-Iliescu.
Însă din 1996, fără întrerupere, diferenţele între judeţe şi regiuni devin din ce în ce mai mici.
Să ne uităm la candidaţii la prezidenţiale, în primul tur. Harghita şi Covasna vor fi excluse din calcul. De asemenea voi lăsa la o parte alegerile din 2000, pentru a putea fi analizate în acest context e nevoie de calcule care ar încărca prea mult textul.
Să ne uităm la judeţele unde s-au înregistrat scorurile cele mai slabe. Dacă excludem Harghita şi Covasna:
1992, Constantinescu: Sub 20% în 12 judeţe.
1996, Constantinescu: Sub 20% în 5 judeţe.
2004, Băsescu: Sub 20%… nicăieri. Scorul cel mai mic e 20% în Botoşani.
2009, Băsescu: Sub 20%… nicăieri. Scorul cel mai mic e 26% în Vaslui.
În primul tur din 1992, diversitate: Constantinescu avea 15% în unele judeţe şi 52% în altele.
În primul tur din 2009, omogenitate: Traian Băsescu evolua între 26% şi 46%. Nicăieri 10%, nicăieri 60%.
Din două concluzii, una:
1. Suntem o ţară din ce în ce mai omogenă politic. Alegerile parlamentare din 2012 par să confirme lucrurile: scorul USL în rândul etnicilor românilor din Transilvania e aproape identic cu scorul USL la nivel naţional. Probabil că s-a atins deja punctul maxim
sau
2. Nu există nici un fel de omogenizare. Pur şi simplu, din 1992 încoace, vedem cum oponenţii PSD sunt din ce în ce mai eficienţi în a crea structuri de partid în Muntenia şi Moldova, adică punctele lor slabe de la începutul anilor ’90. Efectele au fost pozitive: din primele patru prezidenţiale, PSD a câştigat trei; din prezidenţialele survenite după aceea – zero.
Cred că un mare merit îi revine lui Emil Constantinescu. Văzut ca o mesie anticomunistă de populaţia anticomunistă, a reuşit să demonstreze că penibilul, compromisul şi corupţia nu sunt apanajul feseneului.
Mulţi oameni de bunăcredinţă au rămas buimaci după aceea, ajungând acum să voteze cu Iliescu.
Nea Iniţial am zis că ai dreptate. După care m-am uitat la cifre şi … lucrurile stau cam la fel de-a lungul timpului:
1996, CDR: 3,7 milioane
1996, primul tur, Constantinescu: 3,5 milioane
2004, ADA: 3,2 milioane
2004, primul tur, Traian Băsescu: 3,5 milioane
2009, primul tur, Traian Băsescu: 3,2 milioane
2012, la referendum dacă n-ar fi existat boicot voturi anti-demitere: 3,2 milioane
În 2000 s-a întâmplat exact ce scriai tu, dar Traian Băsescu a recuperat aproape toată distanţa. În timp au apărut însă două probleme:
1. PNL cu ceva electorat a trecut de partea cealaltă.
2. PD/PDL nu a convins niciodată pe toţi cei pe care ar fi trebuit să-i convingă. Vezi cum mai sus există 3 milioane minim peste tot, ei bine PDL a avut
2008 locale: 2,5
2008 parlamentare: 2,3
2012 locale: aproximativ 2,1
2012 parlamentare: 1,2 (fără trădări în organizaţii ar fi făcut 1,6 sau 1,8).
… ceea ce, acum observ, e un trend descendent.
BarbuMateescu Nea Aşa arată cifrele. Mă gândesc însă visător că, având o figură cu autoritate morală în locul Ţapului scos din mânecă în disperare de cauză, acolo unde tu arăţi stagnare, ar fi fost creştere.
Nea BarbuMateescu
Problema a fost cu figura asta cu autoritate (morala). Prea mult s-a asteptat si inca se mai asteapta aparitia lui Harap-Alb si a pretenarilor sai eficient.
Eu aș adăuga o altă explicație pentru omogenitatea rezultatelor: cu excepția unor mici nuclee dure, nu avem tabere electorale construite pe criterii ideologice. Pur și simplu electoratul trece în masă dintr-o barcă în cealaltă (sau nu), în funcție de situație. La asta contribuie două chestii: 1) toate partidele au un discurs populist care ascunde orice urmă de ideologie, și 2) mass-media, al cărei mesaj ajunge astăzi până în cele mai izolate cătune (spre deosebire de anii ’90) și influențează comportamentul alegătorilor.
Beavix Eu vad lucrurile simplificat: romanul nu voteaza doctrine sau partide. Sunt basisti si anti-basisti. Basistii voteaza cu Base si ceea ce percep a veni de la Base. Anti-basistii voteaza cu persoana care le promite/da ceva, cat de mic, dar le da.