Şi de ce ar fi? Cui i-ar folosi să ştie că soluţia problemelor acestei ţări există şi încape într-o frază: reducerea masivă a impozitelor şi a taxelor, reducerea masivă a cheltuielilor bugetare, domnia legii? Din decembrie 1989 şi pînă azi, de cîte ori vi s-a spus că asta este, în realitate, politica de dreapta? De cîte ori i-aţi auzit pe liderii dreptei de la noi explicînd fraza respectivă? De cîte ori v-au spus că doar aşa se ajunge la piaţă liberă, adică la capitalism, iar capitalismul e singurul sistem care creează prosperitatea fără de care democraţia reală nu poate să existe, căci sărăcia hrăneşte dependenţa de pomenile statului, populismul şi, în cele din urmă, dictatura? Păi, nu prea des. Fiindcă, na, niciodată nu prea e momentul potrivit.
Uite-aşa, în loc să trecem de la comunism la capitalism, am revenit la feudalism. Care înseamnă comunism fără Marx şi Lenin pe afiş, dar cu feudali luminaţi, gen baroni, preocupaţi de justiţie socială. În acest minunat sistem, venitul nu reprezintă banii cîstigaţi de fiecare prin muncă cinstită, ci banii stabiliţi de stat. Pomeni pentru iobagi, ca să ştie cu cine să voteze: subvenţii, alocaţii, ajutoare, joburi care nu produc nimic. Iar, pentru aristocraţi, prăjituri: lefuri boiereşti şi contracte barosane, pentru ei şi familii. Din bugetul statului, obţinut prin biruri luate de la fraierii care produc ceva, doar ca să vină fiscul să le spună cu cît au voie să rămînă. Şi, desigur, din datorii. Fie către creditori externi, fie către propria naţiune, prin deficit bugetar. Cînd vine falimentul (care poate întîrzia o vreme, dar e inevitabil), de popor se alege praful, însă feudalii se simt foarte bine, în baza averilor acumulate. În rest, după ei, potopul.
Un singur lider politic a încercat să pună în practică toate cele trei elemente-cheie ale politicii de dreapta. Da, beţivul ăla, Băse. Cota unică, reducerea cheltuielilor bugetare, reforma Justiţiei. Ghinion. Iar nu era momentul. Prin tăierea cheltuielilor bugetare, sursa de alimentare a corupţiei scade, se reduc deficitul şi riscul falimentului naţional. Cu biruri mai mici, oamenii au mai mulţi bani în buzunar, producţia de bunuri şi servicii se dezvoltă, apar noi locuri de muncă, şomajul scade rapid. Sectorul privat poate absorbi personalul disponibilizat de la stat, unde angajaţii consumă bani fără să producă mare lucru. Înmulţirea locurilor de muncă productive înseamnă mai mulţi contribuabili, deşi impozitele scad, sînt mai mulţi bani pentru cheltuielile bugetare indispensabile, începînd cu plata pensiilor. Iar o Justiţie cinstită opreşte jafurile. Face dreptate, nu împarte favoruri şi reglează conturi. Poporul iese din iobăgie, feudalii rămîn fără privilegii. Cui îi trebuie aşa ceva?
Băsescu, cetăţeanul care a încercat să împiedice falimentul prin unica soluţie realistă – care e de dreapta, e capitalismul real, nu fictiv –, normal că trebuia oprit. Mai exact, lăsat să vorbească singur. De pildă, chiar şi de partidul lui. Feudalismul e mai bun. Nu cumva să înţeleagă iobagii că pot fi liberi. Nu cumva să afle, exact, şi cum anume. Nu de alta, dar unii şi-ar putea asuma riscul de-a trăi mai bine alegînd altceva decît pomana statului. Periculos. Mult mai comod e să zici că eşti de dreapta şi să fii de stînga. Să dai şi tu pomeni la iobagi şi prăjituri la aristocraţi, să ridici birurile vorbind de justiţie socială, să taci cînd alţii spun, mereu, că dreapta înseamnă nazism, fascism, rasism, sălbăticie şi exploatare. Nu clasa de mijloc clar majoritară, nu prosperitate, nu lege, nu libertate. Şi să te asiguri că stai bine cînd vine prăbuşirea: fie gata să pleci spre zări mai senine, fie gata să treci de partea poporului, ca să faci Uzinele Poporului, Agricultura Poporului, Băncile Poporului, Presa Poporului şi tot ce trebuie.
Sîntem o ţară în catastrofă demografică (uitaţi-va la rata fertilităţii), abandonată de peste trei milioane de cetăţeni, în marea majoritate din populaţia activă, cu salarii de mizerie, cu pensiile în criză, cu medicina în criză, cu învăţămîntul în criză, cu datorii uriaşe la creditorii externi şi strict dependentă de generozitatea occidentală. Toate acestea sînt, exclusiv, roadele politicii de stînga, în peste doua decenii de grijă feudală faţă de om, prin eforturile statului. În aceste condiţii, fireşte că nici în această campanie nu era momentul ca liderii autodeclaraţi de dreapta să vă explice pe înţeles, de dimineaţă pînă seara, ce-i aia dreapta şi care sînt avantajele. În special, faptul că e singura variantă de bun-simţ. Pornind de la fraza esenţială. Dar, vedeţi, n-aţi fi priceput. N-aveţi nivelul necesar, sînteţi manipulabili, propaganda taberei adverse e prea puternică. Mai bine fără complicaţii. Ignoranţa e fericire. Lasă, că mai dă UE nişte bani şi ne scoatem. A, să nu uit: Jos Băsescu!
Va rog , cine stie in al carui program politic sau in al carui program de guvernare au aparut urmatoarele : „reducerea masivă a impozitelor şi a taxelor, reducerea masivă a cheltuielilor bugetare, domnia legii ” ? ? Sau externalizarea masiva a serviciilor oferite de stat ?
N-au aparut in nici unul si nici nu vor aparea de acum in 8-10 ani ! ! Pai , daca apuca usl guvernarea acum inchipuiti-va alegerile parlamentare urmatoare…
Am curaj sa pariez impotriva oricui ca pana si FMI ar respinge astfel de masuri in Roamania ! ! !
Moooaaama , ce articol ! !
Excelent !
Dar , totusi , pentru a scapa tara de usl , n-ar trebui sa votam cu ard ? Nu conteaza ce fac acum , acum nu mai au ce face , dar , lasa , ca dupa alegeri vor…si vor…. Hai , sax , ard de dreapta !
„În aceste condiţii, fireşte că nici în această campanie nu era momentul ca liderii autodeclaraţi de dreapta să vă explice pe înţeles, de dimineaţă pînă seara, ce-i aia dreapta şi care sînt avantajele.”
Cand esti al doua-trei procente de a castiga alegerile, poti sa zici ca, cinic vorbind, merita sa promiti oamenilor inca 100 de lei, a la nea Nicu. Stii pentru ce mananci rahat.
Dar acum? Ironic sau nu, acum chiar era momentul. Nu era nimic de pierdut, doar de castigat.
P.S. Legat de asta, dar in alta ordine de idei: e oare adevarat ca Gabriel Biris e aproape sa castige mandatul in fata lui Orban? Si asta candidand in sectorul lui Chiliman, intr-o circumscriptie foarte mica, cu sanse minime la redistribuire. Ar fi o palma data multor barosani PDL, fugiti la „tara”. Nici pentru barosanii aia nu era momentul acum.
Pentru cei mai multi romani, omul cel mai puternic este Ceausescu : el le-a spus sa stea la locurile lor si ei stau si dupa 23 de ani asteptand sa li se dea suta aceea de lei. Niciodata nu e momentul, dar asteptarea e dulce, amintirile tineretii vii si parfumate, nea Nicu le-a dat case, mancare, toti eram egali, pana si cozile aveau farmecul lor (ce-i lipsea, pe-atunci, vecinului Costica : filmele de pe ProTV, sanii lu’ madam Buruiana si pachetul de Assos desi, sa recunoastem, tigari ca „Carpati”-i de Sf.Gheorghe nu se mai fac inveci…). Activistii de partid, securistii, militienii, rudele si, mai ales, fiii lor, descurcaretii si hotii s-au facut politicieni sau oameni de afaceri. Pentru ei, nea Nelu e la fel de puternic ca nea Nicu! Acu’ se schimba intre ei, se imping unii pe altii, promit marea cu sarea (ei cu valurile inspumate de pe Coasta de Azur, prostimea cu sarea presarata pe cei doi mici si pe buza halbei de bere), trec de la invinsi la invingatori pentru ca, nu-i asa?, niciodata nu e momentul pentru altii noi ! De-o vreme, insa, a aparut si categoria Fat-Frumos cu gura mare, idealistii-buni de injurat (Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cartarescu si etc.), idealistii-tari in clont (Bleen, Hancu, Macovei si etc.), idealistii-buni de sanatoriu (eu, de-un par egzemplu), adica unii sculati din somn, dupa douazeci de ani, ca Alba-Ca-Zapada si convinsi ca „acusi-acusi vine si momentul!”. Si, desi stim ca in Romania „niciodata nu e momentul”, mai tragem un fum din tigara, mai punem un CD cu Roger Waters, ii mai amintim nevestei ca „Bun e, dom’le, Basescu! Da’ n-are cu cine, frate!” si ne ducem la culcare!
GAVRILACHE Un pic de denigrare à la Socaciu nu strica niciodata. Desigur, „poporul e prost”, in schimb politicienii pentru care militati adesea pe-aici sunt marfa de marfa. Poporul e prea divers pentru a fi curpins in scuipatul dumneavoastra distribuit in forma de ciocolata. Cine intra in politica si cine se exprima in politica sustinand ca „poporul e prost” poate fi banuit mai degraba de frustrari personale (se mai numesc si judecati proiective) decat de viziune. Intrebarea nu este cum este poporul, ci ce poti sa faci pentru poporul acesta. Iar cei care trebuie judecati sunt cei care pretind ca se ocupa de afacerile publice, adica ale poporului.
OstapB GAVRILACHE Poporul nu e prost, e doar nostalgicsi dezamagit! Si e nostalgic si dezamagit fiindca politicienii nu sunt „marfa de marfa”! Neavand ce alege, poporul il alege pe nea Nicu! In afara de Traian Basescu, singurul „politician” pentru care am militat este…Roger Waters! Cine sa fie politicianul banuit de frustrari personale? As zice ca eu dar nu sunt politician! Sa fie dl.Hancu? Hm, banuiam eu ceva!
PS : Parca am fi in Ilf si Petrov : eu ii intind o mana lui Andruska, in semn de salut si el ma trimite la munca, nu la cersit!