Cu ochii la piețele financiare, să nu uităm nici piața de cai verzi pe pereți. De pildă, poate vă amintiți de „Primăvara arabă“. Politicienii și corespondenții de presă, de la Anderson Cooper la trimișii Antenei 3, care au salutat nașterea democrației în Egipt ca urmare a „Revoluției de pe Facebook“ pot lăsa jos trafaletele cu cai verzi, că s-au umplut pereții. Islamiștii (Frăția Musulmană și Al Nour) au cîștigat alegerile la orașe, unde locuiește electoratul de pe Facebook, și nici la sate, unde se numără voturile mai greu, nu prea au șanse să piardă, că nu de Facebook le arde sătenilor. Iar islamiștii, e știut, nu pot fără democrație: o mai scot la un dans, la un viol, la un omor, după datină. Se așteaptă acum reacția armatei, alt bastion al democrației.
Tot așa, poate n-ați uitat de marii meșteri zugravi Merkel și Sarkozy. Din moment ce ei conduc UE, li se zice, mai nou, Merkozy, în ideea de zugrav unic, dar bicefal. O ironie fină, desigur. Prin octombrie, meșterii anunțau salvarea Euro și a lumii printr-un plan abil: cică înmulțeau ei de patru ori banii pe care-i putea strînge UE, obținînd un fond de urgență de peste un trilion pentru țările amenințate de faliment bugetar. Ponei verzi pe pereți. Partenerii din G20 le-au dat scurt o felație, refuzînd să le înmulțească de patru ori banii prin cumpărarea Datoriilor Suverane. În noiembrie, poneii au devenit mînji: FMI trebuia să roage direct țări ca Brazilia, care nu știu ce-i criza, să sară cu banul. O nouă felație. În decembrie, mînjii au devenit cai verzi pe pereți în toată regula, odată cu planul definitiv de salvare pregătit de Merkozy. E vorba de întoarcerea felației spre cetățenii UE și ai lumii, în general.
Detaliile vor fi anunțate pe 9 decembrie. Dacă zugravul unic nu reușește să-și împace capetele, felația generală ar fi imediată, prin dezintegrarea Euro. De neconceput, este (deși unii se pregătesc pentru mărci, lire, drahme)? Preferințele înclină, deci, spre felația ușor amînată, dar adîncă și pe termen lung. Sub formă de ficțiune. E vorba de preferința franceză: cumpărarea Datoriilor Suverane prin tipărire de bani. Și de preferința germană: o politică fiscală unică în UE, stabilită la Bruxelles, deci la Berlin. În traducere: inflație și scandal. Spre deosebire de ficțiune, realitatea arată că inflația și scandalul nu fac bine, mai ales în criză. Tot realitatea arată că datoriile se achită prin scăderea cheltuielilor, nu prin creșterea lor. Sigur, ficțiunea merkozyană promite că politica fiscală unică, fiind administrată de germani, va impune reducerea exorbitantelor cheltuieli bugetare din Statele Sociale europene. Fiindcă germanii au o înțelegere superioară a acestor fenomene.
Trecînd peste Grecia, cum credeți că vor reacționa italienii, portughezii, spaniolii și, da, francezii cînd superioritatea germană le va cere să tăie pensiile, salariile, alocațiile și celelalte pomeni bugetare socialiste? Refuzul ar duce la scandal. Mințile mai firave ar vorbi de rasism, inflamînd tărîța naționalistă gen Le Pen. Neplăcut. Totuși, caii verzi pe pereți sînt preferați realității. Nu de alta, dar se cîștigă timp. Sarkozy are alegeri la anul, ca și zugravul Obama, care a sărit deja cu dolari în sprijinul băncilor franceze. Euro trebuie proptit, cu orice preț, măcar pînă în noiembrie 2012, cînd votează americanii. Mai nasol e de Angela, care trebuie să reziste pînă în 2013. Dar n-o vor lăsa colegii ei la greu, nu? Așa că trafaletele sus și tiparnița de bani la turație maximă! Cetățenii, să se descurce. Ficțiune plăcută!
BIne ai venit, Euro-Reich:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/12/09/e…
Da,inflatia e cinica dar e singura cale.Sa o luam metodic:statele din zona euro au datorii in mare parte in euro, datoriile astea sunt mai mari decat PIB. Am mai vazut afirmatii stupide de genul ca fata de o persoana fizica un stat cu o datorie egala cu PIB nu este chiar atat de indatorat.Raspuns gresit. Datoriile nu se platesc din PIB,pentru ca statul nu ia tot ce se produce intr-un an pentru el, ci din buget, care are o dimensiune mult mai modesta, de circa 30-45% din PIB.Deci o datorie de 120% din PIB devine o datorie de 300-350% din buget.La o dobanda de 7% reiese ca un sfert din buget trebuie alocat platii dobanzilor,dar asta inca nu e tot.Bugetele de pensii sunt majoritar deficitare la randul lor si trebuie sustinute tot de nenorocitul ala de buget de stat. Un stat care ajunge sa dea pana la 50% din buget pentru a rostogoli datoriile si a plati pensiile nu mai are de ales, trebuie sa scada nivelul datoriei. Cum o poate face? O cale ideala ar fi sa-si reduca cheltuielile pana la un nivel la care nu mai este necesar imprumutul. Calea austeritatii e mai dificila pentru ca necesita timp indelungat,mai mult decat poate sa isi permita un establishment obisnuit sa masoare vremea in cicluri electorale.Cat despre rabdarea poporului ea aproape ca nu exista. Plus ca sacrificiile deschid drum larg demagogilor si extremistilor. Ramane asadar ca varianta de lucru munca suplimentara in imprimerii, care poate diminua valoarea reala a datoriei intr-un timp mult mai scurt, evident tot pe spinarea poporului multumit ca nu trebuie sa faca sacrificii.Evident ca inflatia fara o disciplina bugetara este o oportunitate ratata si va avea efect de bumerang,dar pe termen scurt ea poate fi o solutie. Inacceptabila pentru statele care au denominata datoria in alte valute decat moneda proprie,sau cu alte cuvinte ceeea ce isi permit SUA sau Germania nu poate fi de nasul Romaniei sau Mexicului.
.. tucu.. pt.2… instruit, dotat, atent.. esti ferit de accident.
Scuze am gresit locul.
Vroiam sa postez cele de mai sus la PDL si votul uninominal.
Daca administratorul poate muta postarea ii voi fi recunoscator.
Problema in Romania nu este data de faptul ca mandartul este dat pe un an ,pe 4 sau pe 5 ani si nici de sistemul electoral folosit.
Problema majora o constitue electorul.
Oricite prostii face un ales ,datorita gradului de imbecilizare a electoratului, datorita rapacitatii multora (sa nu mi spuneti ca toti cei ce se bat pe o tigaie sau pe 3 sarmale sunt oameni nevoiasi)respectivul are toate sansele sa fie reales daca mecanismul local de partid functioneaza.
Singura sansa de a schimba ceva este de a atrage electoratul mai educat si mai responsabil la vot.
Partea proasta este ca cei ce ar putea face asa ceva , cei pe care o minima constiinta civica i ar obliga sa incerce sa ofere electoratului alternative credibile nu se implica.
Nu sistemul de vot rezolva problema ci educarea electoratului si atragerea la vot a electoratului educat si responsabil.
Sunt convins va veni imediat intrebarea -cum?
Nu am sa raspund pentru ca stiu ca este inutil. Intrebarea nu face altceva decit sa mascheze neputinta.
Aia vor reactiona p-acolo, prin tarile lor, cum NU au reactionat romanii.
Spaniolii se vor scandaliza pina la incaierare "soft", italienii, depinde de zona (nord/centru/sud), iar francezii de la a bloca tot ce mai misca in "hexagon", pina la capete sparte.
Singurii care vor sta cumintei, pe model romanesc, vor fi "fratii portugheji".
Insa, indiferent de cum reactioneaza aia, e de preferat ramanerea in plasa "merkoziului", decit ramanerea de izbeliste sau, mai rau, reintrarea in "trend" cu pravoslavnicii lu` Putin&co.