În aceste zile se iau nişte decizii care vor avea impact până prin 2016 sau mai târziu. Cu excepţia Blogary, anul trecut cam toată lumea părea ferm convinsă că pe la mijlocul lui decembrie, odată cu anunţarea rezultatului alegerilor parlamentare, se încheie existenţa planetei Pământ sau nu mai avem alegeri niciodată.
De fapt, în anii următori vom vedea unificări, fuziuni şi alianţe pe dreapta sau „dreapta” care vor include PNL. Iar Antonescu ştie asta.
Unele din motive:
Forţa organizaţională a PSD nu dispare nicăieri. Deja au majoritatea în parlament (deşi nu doresc s-o exercite ca atare). Alierea se face întotdeauna împotriva actorului celui mai puternic de pe scenă, chit că se cheamă Traian Băsescu sau PSD-ul lui Năstase.
Indiferent dacă preşedintele ales în 2014 va fi sau nu de la PSD, multe partide şi partiduleţe de dreapta vor conştientiza brusc peste doi ani că sistemul de vot, mai ales la locale, dar şi la parlamentare, penalizează răsfirarea şi incapacitatea de a forma alianţe.
Să luăm un exemplu: trei comune care au exact aceeaşi ierarhie la vot:
Candidatul PSD 38%
Candidatul PNL 25%
Candidatul PDL 20%
Candidatul PMPFCEtc. 15%
Cele trei partide non-PSD cumulează 60% în fiecare din cele trei comune. Niciunul din ele nu va avea vreun primar.
PSD, cu 38%, va avea trei primari.
Iar rezultatele de la locale, în special cele de la preşedinţia CJ-urilor, au un impact imens asupra alegerilor parlamentare şi asupra… conturilor politicienilor. Alianţele şi fuziunile pe „dreapta” vor deveni o necesitate gravitaţională.
Dacă un candidat PSD câştigă prezidenţialele, va exista un argument adiţional, de impact emoţional.
Dacă un candidat anti- sau non-PSD câştigă prezidenţialele, e foarte posibil să asistăm la reluarea momentelor de după 2004: preşedintele va încerca să-şi folosească capitalul simbolic pentru a cârmi unificările după cum doreşte. Hubris-ul viitorului preşedinte va fi probabil mare, capacitatea de a învăţa din istorie redusă. O fuziune ar fi o realizare istorică. O alianţă ar fi OK dar, mai devreme sau mai târziu, va deceda în clocot.
Identităţile liderilor *actuali* nu sunt relevante. Nu e clar câţi dintre ei îşi vor mai controla partidele peste un an şi jumătate. Nici siglele nu vor conta. PNL era pentru unii partidul favorit în 2003, trei ani mai târziu devenise o porcărie, acum e inamic de moarte, anul viitor va deveni pentru mulţi singurul mijloc de a opri PSD de la a ajunge la puterea absolută. Ruta PD/PDL în istorie e şi mai sinuoasă.
Pentru ca PSD să rupă acest scenariu trebuie să ofere o bucăţică de guvernare unui partid din opoziţie. Nu o va face, bucăţica costă.
Deja o parte din acest scenariu se întrevede la prezidenţialele de anul viitor. Există trei forţe organizaţionale majore, dar doar două locuri în turul doi. PSD, prin crearea unei majorităţi parlamentare de facto fără PNL şi PDL semnalează că este forţa superioară (dacă nu era deja evident din guvernare) şi îi împinge pe unii în braţele celorlalţi.
În tot acest peisaj, forţele politice pro-Băsescu au o mulţime de opţiuni. O victorie a PSD la prezidenţiale ar zgâlţâi fotoliile lui Antonescu şi Blaga, aducând probabil lideri ceva mai dispuşi colaborării cu Traian Băsescu sau, în cazul PDL, livrării la cheie a mandatului de preşedinte al partidului. Ţinta, din perspectiva lui Traian Băsescu, ar fi formarea unei forţe, cu el însuşi în frunte, care să obţină peste 50% din mandate în 2016. Astfel, preşedintele ţării din acel moment ar fi obligat să îl nominalizeze pe Traian Băsescu drept prim-ministru – un fel de iarna lui 2012 dar pe invers. Scenariul ar fi şi mai amuzant dacă preşedintele României în acel moment ar fi Victor Ponta.
E posibil ca Traian Băsescu să fie absent din politică în 2015. Indiferent însă de nume sau de sigle, imboldul până în 2016 inclusiv va fi unificarea forţelor non-PSD. C-aşa e legea electorală.
varianta pentru cine?
Antonescu prim ministru suna … sinistru.
Un candidat prezidențial își poate transmite mesajul și poate mobiliza alegătorii prin intermediul mass media, prin intermediul a sute de mii de militanți din teritoriu și/sau prin intermediul a sute de mii de simpatizanți-agenți de influență. Acestea fiind spuse, Predoiu, MRU, Udrea sau Boc sînt cai morți. Nu au mass media (sînt supărați că pesediștii vor să cumpere DIGI24 și B1 – nu înțeleg de ce îi deranjează tranzacțiile de pe piața liberă și nu știu ce îi oprește să cumpere ei DIGI24 și B1), nu mai au structuri în teritoriu (structurile PDL au rămas doar un mit, iar după descentralizare nu va mai rămîne nimic din ele) iar niciunul dintre personajele sus-amintite nu sînt capabile, prin mesaj și calități personale, să entuziasmeze în așa fel simpatizanții încît să-i transforme pe aceștia în mobilizatori. Nu unificarea sau o candidatură unică e problema grupărilor politice extra-USL, ci calitatea submediocră a propriilor candidați și, în general, a resursei umane.
Oricum boborul nu se entuziasmeaza la mesaj și calități personale. Exemple: CtrlV, Căcă, USL in general (dovediti mafioti stingisti dar totusi sint la 70%).
Sînt la 70% fiindcă sînt doar ei pe scenă. Între mafioți proști și mafioți deștepți, poporul îi alege pe cei din urmă.
rescursei umane
Basescu nu a desfiintat PDL, asa cum ar fi trebuit. Daca revine in politica in 2015, exista posibilitatea sa stranga in juru-i mare parte din membrii PDL cu tot cu structuri. In plus, le mai are si pe cele de la PMP (daca o rezista formatia asta). Ultimul tau scenariu mi se pare, deci, foarte fezabil (asta daca nu intervine un alt soc politic, care sa zgaltaie din temelii toate scenariile).
Părerea mea e că Băsescu nu mai reușește să strîngă nimic în jurul lui.
Și mă întreb: de ce?
Chestie de memorie: Blaga nu le poate da nimic, nici acu’ nici in vecii vecilor, amin, in orice combinatie s-ar baga, nimic nu le poate da. Pe de alta parte, isi vor aduce aminte fripturistii ca Base le-a dat, a facut, poate face.
Nu iei în calcul o dezbinare a PSD. Deși Ponta pare destul de aproape de treapta aia de sus de pe care Doamne-Doamne îți dă brînci după ce ți-a luat mințile. Bine, e improbabil să se producă în următorii doi ani. Dar așa ar fi natural, mai ales dacă baroneților li se suie și lor la cap, după regionalizare.