Gelu, Nina, Gicu și Costel s-au născut în 1974, 1977, 1980 și 1984. Patru cetățeni medii. Nu sînt membri de partid, nu sînt militanți, nu urmăresc scena politică zilnic și nu sînt familiari cu nuanțele și subtilitățile politice. În ultimii 23 de ani li s-au întîmplat sau au asistat la tot felul de evenimente politice, cărora le-au asociat persoane, teme și stări.
| Eveniment/Perioadă | Personaje asociate | Teme/stări asociate | Gelu – 1974 | Nina – 1977 | Gicu – 1980 | Costel – 1984 |
| Revoluție | Ceaușescu, Iliescu | Anticomunism, Libertate | 15 ani | 12 ani | 8 ani | 5 ani |
| Piața Universității, Mineriade | Iliescu | Anticomunism, revoltă | 16 ani | 13 ani | 9 ani | 6 ani |
| Victoria CDR | Constantinescu | Schimbare, speranță | 22 ani | 19 ani | 16 ani | 12 ani |
| Guvernarea CDR | Constantinescu, PNȚ | Dezamăgire, reforme, sărăcie | 23-26 ani | 20-23 ani | 17-20 ani | 13-17 ani |
| Constituția 2003 | Năstase, PSD | Corupție, aroganță | 29 ani | 26 ani | 23 ani | 19 ani |
| Boom economic | Băsescu, Tăriceanu, PNL | Bunăstare, optimism | 31-34 ani | 28-31 ani | 25-28 ani | 21-24 ani |
| Criza economică | Boc, Băsescu, PDL | Sărăcie, pesimism, dreapta, reforme | 35-38 ani | 32-35 ani | 29-32 ani | 25-28 ani |
| Lovitura de stat/suspendare | Băsescu, Ponta, Antonescu | Soluția încheierii certurilor politice | 38 ani | 35 ani | 32 ani | 28 ani |
| Parlamentare 2012 | Ponta, Antonescu, Blaga, MRU | Încheierea certurilor politice | 38 ani | 35 ani | 32 ani | 28 ani |
| Alegeri prezidențiale | Antonescu, Ponta, ? | ? | 40 ani | 37 ani | 34 ani | 30 ani |
Planurile pe termen lung și marile speranțe din perioada 2005-2008 s-au năruit ori, chiar mai mult, s-au transformat în pietre de moară în perioada 2009-2012. Tot entuziasmul, toate speranțele, tot optimismul anilor 2005-2008 au fost spulberate în 2009-2012 (2009-2010 au fost anii de vîrf ai crizei). Victoria lui Băsescu în 2009 rămîne aproape un miracol.
Dacă în 2006 sau 2007 Gelu, Nina, Gicu și Costel sperau la promovări și măriri de salarii, aveau toată cariera în față și făceau credite pe termen lung pentru locuință, mașină, electrocasnice, în anii 2008-2012 nu numai că nu le-a crescut salariul cu 30-50%, așa cum sperau, dar le-a scăzut sau, chiar mai rău, și-au pierdut serviciul. Au rămas însă cu creditele de sute de euro pe lună.
Dincolo însă de problemele personale, e vorba de atmosfera generală. Iar toate aceste probleme, toată această atmosferă cenușie, au fost asociate cu guvernanții din acești ani, cu PDL, cu Boc, cu Băsescu. Oamenii ar fi votat împotriva lor și nu numai din superstiție, că le poartă ghinion. Alegătorii schimbă guvernele așa cum femeile își schimbă culoarea părului după o relație eșuată. Ca să schimbe ceva, să reseteze realitatea și norocul.
Iar la toate acestea se adaugă incapacitatea PDL-ului de a comunica altceva în afară de acceptarea vinovăției și cîrpeli și scuze care să mai repare din păcatele de care guvernanții se acuzau împreună cu televiziunile și poporul.
Filmul s-a rupt în ianuarie 2012, apoi au urmat toate deciziile strategice și tactice absolut catastrofale din întreg anul 2012.
Îi putem înjura pe Gelu, Nina, Gicu și Costel, și prostimea, intelectualitatea, militanții și politicienii dreptei asta fac de dimineață pînă seara, sau putem încerca să le înțelegem resorturile deciziilor. În primul caz trebuie să fim isterici, în al doilea caz trebuie să fim inteligenți și să avem imaginație. Evident că isteria e calea mai simplă și ea va fi urmată în cei 4, 8 sau 20 de ani de opoziție de acum încolo.
Apropo de Gelu, Nina, Gicu și Costel:
Ca să vedeți cît de pasionat de politică eram în 2004, vă zic că eu n-am știut cîteva săptămîni după ce s-a întîmplat de rocada Stolo-Băse, și oricum, mi-a fost indiferent.
Cum au votat Gelu, Nina & etc de-a lungul timpului: sunt un grup complex, sensibil la personaje carismatice. Nu e „alocat” niciunui partid, fluctuează ca răspuns la ce se întâmplă. Vot negativ, de furie, dar sensibilitate la reuşite economice (PSD a crescut în timpul guvernării Năstase, la fel şi partidele din Alianţa DA după 2004).
Concretissimo, scoruri în rândul celor născuţi între 1973 şi 1985, scrutin după scrutin (evident când şi dacă aveau drept de vot):
1996: PSD & Iliescu 12%. CDR &
PD mult peste. Roman peste Constantinescu!
2000: PSD &
Ilici 30%. Val de furie pro-Vadim.
2004: PSD&
Năstase 35%. Dar… ADA 47%, TB 40% în primul tur, şi mai mult în al doilea.
2008: Deja mulţi au
emigrat. Din cei rămaşi în ţară, mulţi nu vin la vot. La procente avem: PSD 28%, PNL 22%, PDL 35% (!).
2009: Unii din cei
care n-au venit la vot la parlamentare vin, în principal pentru Antonescu. TB rămâne pe locul unu dar Antonescu e egal cu Geoană sau îl depăşeşte pe muchie.
2012: Unii din votanţii de la prezidenţiale renunţă să mai vină la vot. Aproape în exclusivitate toţi cei care renunţă votaseră TB trei ani mai devreme. Totuşi prezenţă mai mare decât în 2008.
Scor peste medie pentru ARD (24% faţă de 16%), scor sub medie
pentru USL (56% faţă de 60%). Diferenţele astea faţă de medie nu contează foarte mult, a fost vot de val.
BarbuMateescu1. Ştiu că statistica nu ştie carte, dar vrea să înţeleg semul mirării de după „Roman peste Constantinescu”.
2. Şi, dacă se poate, să-mi explice resorturile unui al cincilea personaj, Nicu (Perversu, pentru soţie şi cunoscuţi):
În glorioasa perioadă de creştere Năstase, N.P. stătea la bloc, la ultimul etaj, împărţind cele 2 camere cu nevasta, copilul şi sora lui. Conducea Dacie luat la second hand, care sfida orice lege a mecanicii şi a traficului rutier. Vacanţe la Olăneşti cu bilete de pensionari de la soacră. Vota Năstase. Acum stă la vilă, merge în străinătate, are o maşină străină. Îi blestemă pe Băsescu-Boc că au adus ţara în dezastru. Votează cu furie PNL.
Nea 1. Mă miram că Roman l-a depăşit pe Constantinescu la tineri. La nivelul tuturor votanţilor Constantinescu a luat atunci cam 30%, Roman 20%. De obicei o astfel de diferenţă înseamnă că Constantinescu>Roman pe toate categoriile de vârstă. În plus, la tinerii de care vorbeşte Bleen şi care aveau drept de vot atunci (Gelu şi Nina; născuţi între ’74 şi ’78), Roman îl depăşeşte cu foarte mult pe Constantinescu, are un scor mai mult decât dublu (40% vs. 17%), diferenţa m-a surprins.
2. Chiar ieri vorbeam cu cineva care-mi spunea că nemulţumirea e cu atât mai mare cu cât ai mai mult. Nu e exclus însă să fie vorba pur şi simplu de un om căruia nu i-a plăcut niciodată de TB-Boc-PDL.
BarbuMateescuNeaDa, asta e o mirare, dar nu prea mare, după ce am văzut în 2012.
2. E un ins căruia nu i-a plăcut niciodată de TB-Boc-PDL şi care nu face distincţia între un infractor şi un om cinstit, deşi el nu fură. Mai bine zis, o face, în sensul că întotdeauna consideră că infractorul e victima unor maşinaţii.