Nu, nu islamul ne va învinge, şi nici comunismul. Ne furăm noi înşine căciula, noi, ăştia civilizaţii. Din interiorul acestei civilizaţii, construite timp de milenii, a apărut cancerul ăsta care e comunismul, cu toate formele lui de manifestare. Şi n-am fost în stare să extirpăm tumoarea, am crezut că se poate trăi cu boala, numai pentru că intra uneori în remisie. L-am tolerat. Ba uneori l-am şi ocrotit, poate ne apreciază cumva toleranţa. În infatuarea noastră prostească, bazată pe nimic, n-am vrut măcar să ştim, să vedem că recăderile pot fi fatale. Şi tot noi tolerăm şi crimele musulmanilor, în numele a ce ne place să credem că este islam moderat. De parcă există vreun totalitarism moderat.
Formele noi s-au adaptat, nu mai mizează pe poporul mult şi fără de carte, amărît şi subjugat de ferocii exploatatori, uşor manipulabil, în încrederea-i naivă, ca în secolul trecut. Acum oamenii învăţaţi sînt primii care îmbrăţişează, în numele umanismului şi al modernităţii, celulele purtătoare de boală. Pe care le răspîndesc apoi, culmea, ca leacuri vindecătoare. Din cele mai serioase, odinioară, universităţi ale lumii, porneşte acum o grijă faţă de om la care comuniştii veacului trecut nici nu au sperat. Că grija nu are nici un fundament economic, cultural, social, nu contează. Că nu există decît o singură cale de a avea grijă de oameni, aşa, la modul general, ca idee nobilă, înălţătoare, decît furtul de la cei care au şi împărţitul la cei care n-au, iar nu contează. Nimeni nu pare să vadă că Marx zîmbeşte fericit din tablouri. Sîntem anticomunişti pînă la grija faţă de om. Aşa, ca noţiune abstractă. Ca expresie a nobleţei noastre sufleteşti şi a minţii noastre luminate, progresiste.
Ne simţim atît de bine cu noi înşine atît de generoşi cu umanitatea, că nu mai putem vedea cum se scufundă sub picioarele noastre. Sîntem, de fapt, de-un egoism feroce şi de-o infatuare caraghioasă în dorinţa „de a fi bine”, pe care o scrijelim pe toate gardurile. Bine, bine, dar cum să fie bine? – e o întrebare care ne jigneşte sensibilitatea. Dar mai contează cum, cînd e vorba de Bine?!? Trebuie să eradicăm Răul, să fie pace pe pămînt şi bunăstare în fiecare casă. Ştim cum, avem soluţii? Adică, iar ne jigniţi? Ce contează cum, noi vrem, nu e de ajuns?!?
Ei bine, spune că nu e de ajuns, că răul va exista permanent, deghizat în te miri ce şi te miri cine, şi gata! Infamule, retrogradule, capitalist nenorocit, eşti de partea ocultei financiar-economice a lumii, care vrea să ne distrugă nouă ideea de Bine universal. Îndrăzneşte să vorbeşti de merit, de principiul acela simplu după care fiecare primeşte după cît şi cum munceşte şi/sau îşi administrează banii, şi gata, la zid cu tine, imperialist retrograd, nărăvit la rele. Nimic nu e simplu pentru noi, ăştia destupaţi la cap de progres, totul se interpretează, se discută, filosofează. Totul e ca noi să ne simţim superiori îngrămădiţilor la minte care se ţin cu îndîrjire de chestii perimate, cărora le zic, ei ştiu ce-or fi alea, valori.
În nici două săptămîni, declinul societăţii occidentale a accelerat puternic. Nu mai era vreme de aşteptat, de discutat, de hotărît pe ce drum o apucăm, de poticnire de legi, de angajamente semnate, de Constituţie. Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a hotărît – neconstituţional, nu are putere de legiferare, dar ce importanţă mai are?! – să dea căsătorii gay şi asigurări de sănătate cu finanţare guvernamentală la toată lumea, iar grecii au votat ieri să nu-şi plătească datoriile. Nu cum era stabilit, cel puţin. Că aşa vor ei, doar nu contează ce spun cei care le-au dat atunci cînd aveau nevoie. Şi nici ai cui au fost banii pe care i-au primit.
Se va duce cineva din cei care susţin iresponsabilii ăştia doi ai Greciei – Tsipras şi Varoufakis, cu populismul lor infect cu tot – la bancă, mîine dimineaţă, spunînd că-şi apără demnitatea şi onoarea nemaiplătindu-şi ratele, cu orice risc? Îşi permite cineva să fie iresponsabil pe pielea lui sau/şi a familiei lui? Nu, nobleţea şi superioriatea sînt numai pentru Binele acela incert, general, dar care ştiu ei că există, pe persoană fizică sînt oameni cuminţi care-şi respectă contractele, chiar dacă-şi înjură creditorii la poarta cărora ei au bătut la nevoie. Printre dinţi, în faţă nu-i frumos, sîntem doar oameni civilizaţi, culţi, nu ne pretăm la golăneli. Oribilă duplicitate! Ei, pe ăştia care-i tot căinează pe greci că-s victimele ocultei financiar-bancare internaţionale, că-s oprimaţi, că trebuie să-i ajutăm – cît şi cum? – eu nu i-aş împrumuta nici de un pachet de batiste de hîrtie în care să-şi bocească „nenorocirea”. Ca să înteleagă, printre rîurile de lacrimi şi muci, că nu poţi cheltui permanent din banii altora. Punct.
Oribilă şi laşă ignorarea atentatelor teroriste din Tunisia – 38 de morţi – Kuweit şi Franţa, de săptămîna trecută. Nu doliu pentru amărîţii ăia morţi fără nici o vină, ca şi pentru miile executate de la începutul anului numai, de către ISIS, ci durere în, mă scuzaţi, cur. Numai pentru ca să înconjurăm pămîntul cu curcubee, în timp ce dansăm pe cadavrul a ceea ce a fost societatea în care ne-am născut, în care trăim şi care ne dă dreptul să fim „umani” cu barbaria, dar inumani cu cei care ne permit totul.
Cei care încă mai ţin minte că lumea asta civilizată este fundamentată pe principii iudeo-creştine. Şi că oricît s-ar chinui unii să interpreteze şi să răstălmăcească istoria, adevărul rămîne acolo, la locul lui, imposibil de negat, pentru minţi încă deschise. Care mai ştiu şi că dacă îţi renegi rădăcinile nu mai eşti nimic, eşti nimeni în bătaia vîntului, în şuieratul săbiilor califatului şi în centrul unui corp pe care te străduieşti din răsputeri să-l nimiceşti.
Trăim declinul civilizaţiei occidentale. Unii cu îngrijorare şi frică, alţii cu atîta nepăsare de parcă nu ar fi vorba şi despre ei şi eventualii lor urmaşi, ori cu febrilitatea sinucigaşilor. Şi nimeni nu ştie încotro ne ducem şi nici ce va fi după. Dar împinge cu voluptate căruţa, că asta s-a înţeles, după milenii, că e progresul.
PS: Se vor scrie tone de articole care vor analiza cele întîmplate, nu ştiu dacă va apărea şi soluţia, aceea care să ne oprească din autodistrugere măcar în al treisprezecelea ceas.
(Foto: thepeoplescube.com)
Solutia este simpla , doamna Neghina , dar nimeni , absolut nimeni nu mai crede in ea , nici cele mai de dreapta sau conservatoare partide : Scoaterea statului in afara societatii si in afara economiei . Un stat esential format din cinci sau sase ministere . Fara agentii , fara directii generale , fara frectii.Justitie , armata , politie , cultura si finante . Un singur impozit de 10% din cati bani faci ,parlament cu cel mult 300 de oameni in doua camere si…la munca ! Nu-i ajung banii statului sa functioneze ? Sa se mai micsoreze , inca ! Problemele nu sunt Grecia , Islamul , gheii . Problema cea mare in toata lumea este STATUL !
Solutia este intr-adevar simpla insa aproape imposibil de aplicat. Cel putin in Europa, nu mai exista dreapta in adevaratul sens al cuvintului, masinaria de propaganda socialista a acaparat practic toata media. Ah, ca exista bloguri precum acesta – e adevarat, reprezinta insa doar o voce timida intr-o mare si brutala propaganda de stanga. Un exemplu ar fi „energia verde”. Grecia a investit enorm in panouri solare, soarele grecesc se dorea sa devina sursa principala de energie din Europa. Sigur, pe linga faptul ca va scapa Europa de dependenta gazului rusesc – va salva si planeta pamint. Doar soarele nu polueaza si e si „gratis”. Problema este ca dupa o investitie masiva in producerea si instalarea de panouri solare – energia solara a trebuit sa fie subventionata ca sa poata deveni atractiva pe o piata libera. Dar cine sa vorbeasca despre asta? La moda este subiectul austeritatii. Investitiile in proiectele paguboase socialiste ce au dus Grecia la marginea prapastiei economice sunt tabu intr-o presa unde opinia de dreapta este practic interzisa.
http://www.frontpagemag.com/point/259376/remember-when-greece-was-going-be-solar-powerhouse-daniel-greenfield
`PS: Se vor scrie tone de articole care vor analiza cele întîmplate, nu ştiu dacă va apărea şi soluţia, aceea care să ne oprească din autodistrugere măcar în al treisprezecelea ceas.`- pai propuneti dvs o solutie.
după mine, împrumut pe termen scurt, cu angajamente, garanţii, acces la date, obligatoriu reforme structurale ale aparatului de stat. că acolo e problema.
şi dacă se respectă, în continuare tot aşa. grecii au pierdut esenţa în raportul creditori-creditaţi, încrederea.
a, scuze, asta se referă la Grecia.
Solutia exista, e nevoie insa de un Ronald Reagan sau Margaret Thatcher pentru a fi implementata. Cand Margaret Thatcher a devenit premier a taiat subventiile la carbune. Anglia extragea carbune cu cinci lire si il vindea cu trei. Diferenta era subventionata de stat. Grecia produce energie solara cu 10 drahme si o vinde cu 5. Diferenta o subventioneaza. Sectorul privat impulsionat cu taxe mici, eradicarea firmelor capuse si a multitudinii de „agentii guvernamentale” ce secatuiesc bugetul – intr-un cuvant: guvern limitat. E nevoie de un leader de dreapta pentru asta si la orizont nu se vede nici unul.
rezistenţa. oricît de firavă, dar să existe. în febrilitatea cu care ne îndreptăm în gol, poate-poate se mai agaţă cineva de reperele civilizaţiei.
acum să vedem şi ce aleg americanii în 2016. mai precis, ce li se va propune să aleagă.
Civilizatia occidentala este in declin; conceptul numit „real-politic”, introdus cu valoare de lege in mentalitatea occidentalilor, a blocat in fapt capacitatea occidentului de a-si prezerva propriile valori morale. Asa se explica „invazia” de musulmani, toleranta aberanta fata de orisice doleanta a homosexualilor mergand pana la legalizarea casatoriilor, toleranta fata de comunism, etc. La aceasta prabusire treptata, dar evidenta a societatii occidentale a contribuit si „penuria” de lideri si personalitati politice. De 20 de ani Occidentul nu a mai produs lideri de talia lui Reagan, Teacher sau Kohl. Doamna Merkl, cu un trecut comunist indelungat, conduce astazi Germania si Europa. Un alt fost lider al UE, dl. Barosso, a avut un trecut comunist bine conturat inainte de a descoperi, la batranete, virtutile democratiei. Adica fosti lideri comunisti conduc astazi Europa democratica, invatindu-ne ce inseamna democratia si capitalismul…Iar SUA, de la Bill Clinton incoace, nu a mai produs decat lideri mediocri. In Marea Britanie, daca vizitezi spitalele lor, te poti crede in India sau in Africa. Prioritate si toate privilegiile aferente profesiunii de medic le au nu medicii crestini si albi, ci islamicii ajunsi medici din fostele colonii. Seful Vodafone este un vajnic purtator de turban islamic. In Paris si Londra, daca vizitezi anumite cartiere, te poti crede in Arabia Saudita.In SUA, daca spui unui allb ca e „white”, nu e nicio problema; daca insa spui ca un negru este „nigger”, devii penal. Discriminarea pozitiva a tot ce este minoritate a devenit un fel de paranoia de stat, astfel ca incepe sa fie jenant sa fii alb, crestin si heterosexual in propria ta tara crestina…
In ceea ce priveste Grecia, am cateva observatii: nu am nicio simpatie pentru greci; cred ca isi merita soarta; pe de alta parte, trebuia sa stiti ca 90% din banii alocati grecilor de catre UE si FMI s-au dus catre re-finantarea bancilor; abia 10-15% din suma astronomica datorata de greci a fost alocata dezvoltarii economice. Actualmente, chiar liderii UE si FMI recunosc faptul ca politicile de austeritate au avut ca efect saracirea populatiei si accentuarea problemelor economice. „Rebeliunea” Greciei este un semnal ca liderii politici si financiari ai lumii ar trebui sa nu mai puna interesele corporatiilor financiare mai presus de interesele populatiei.
Problema Greciei, faţă de alte state, e că banii au fost înghiţiţi de sistemul de stat.E o criză a statului supradimensionat, atipică, nu cum au fost crizele celorlalte state. Este motivul principal pentru care restructurarea era absolut necesară şi pe care grecii se încăpăţînează să nu o facă.
Bun articol. Tocmai ma gandeam zilele astea ce vremuri am prins. Cand eram incuiat in comunism in lumea libera existau Ronald Reagan, Margaret Thatcher si Papa Paul al II-lea. Acum, ca am reusit sa ajung in lumea libera – am dat peste Barack Hussein Obama, Angela Merkel si Francisc. De parca orice as face – nu pot scapa de blestemul asta socialist.