Elvis ieşi din baie cu mişcări lascive din pelvis şi cu un microfon în mâna dreaptă (I)

– Looove me tendeeer, loooove me true, I looove youuuu…

– Elvise, ieşi bă din baie, că face domnu’ Pleşu pe el!

– It’s alright mamaaa!

– Nu sunt mă-ta, sunt Predoiu. Silviu Predoiu. Hai bă Ştefan Bănică Junior, mai repede! Hai, că te cheamă Însuşi Măritul Dictator.

Elvis ieşi din baie cu mişcări lascive din pelvis şi cu un microfon în mâna dreaptă.

– Elvis has left the bathroom, yeaaah! Gata, domnul Pleşu, e liber, nu mai ţopăiţi aşa. Da, domnule Predoiu, spuneţi! Ce vrea Măritul Dictator de la mine?

– Sună-i pe Iliescu şi Geoană şi cheamă-i încoa’. Tiranicul vrea să-i asculte. A deschis catalogul la întâmplare şi a nimerit chiar la ei pe pagină. De unde dracu’ ai microfonul ăla?

– Ţineţi minte când ne-am îmbrăcat în zugravi şi ne-am dus să-i punem faianţa în baie lui CTP? Şi dumneavoastră mi-aţi dat microfonul să i-l pun la chiuvetă, în loc de sifon? Ei bine, nu i l-am pus. Looove me tendeeeer, looove me trueee! Deci, ce vreau să spun cu asta e că arta…înţelegeţi domnule colonel, arta… eram sub chiuvetă, cu microfonul în mână şi atunci m-a trăsnit….nu e o întâmplare, m-am gândit, e un semn, microfonul ăsta mă va ajuta să-mi transform renumele în prenume….mi-am găsit vocaţia, miningul în viaţă, cum ar spune Adriana sau cum ar spune Pleşu, dar în nemţeşte… Apropo, ştiţi că ăia de la STS fac lecţii de germană de la distanţă, cu Pleşu? Mă rog, de la distanţă mică, că parchează dubiţa Frutti Fresh chiar în faţa casei. Am fost odată cu ei, când eram în perioada de probă şi mă trimisese Măritul Dictator pe teren, să deprind tainele meseriei de şef SIE. Stăteau toţi în dubă, cu căştile la urechi şi repetau după Pleşu: Sein und Zeit, Raiffeissen, Dasein, Braun Silkeping… Şi mă rog, d-astea. Se enervau când le mai întrerupeau lecţiile Dinescu şi Cărtărescu, care se îmbătau dintr-o farfurie de fasole teci, făcută de Dinescu, şi începeau să cânte Zaraza… Anyway, să revenim. Aşa a ajuns microfonul la mine.

– Boule! D-aia trebuie să aştept până a doua zi de dimineaţă să-i citesc editorialele lui CTP, odată cu toţi fraierii. Şi cu Caţavencu ai făcut la fel, a zis nevastă-mea că divorţează dacă n-o mai fac să râdă marţi seara. Acuma trebuie să dau pe Radio ZU ca să aflu toate poantele din Caţavencu. Miercuri dimineaţă! Ce dracu era aşa greu să-i schimbi scrumiera lui Moţoc? Şi asta după ce ne-am chinuit trei luni să i-o pozăm şi să comandăm una identică la Sony. A stat Coldea o vară întreagă deghizat în gagică şi a făcut plajă pe bloc, numai ca să prindă un unghi bun şi un zoom decent. Dacă mai îmi faci o nefăcută d-asta, să-mi vii cu demisia în dinţi. Hai, cară-te, că m-am enervat!

Elvis făcu stânga împrejur şi se îndreptă spre Biroul Ovoidal, cântând: You can do anything but lay off of my blue suede shoes…

– Săru’mâna, Mărite Dictator. M-aţi chemat. Just wanna be your Teddy Bear / Put a chain around my neck…

Lui Coldea, care stătea la dreapta Măritului Dictator, începură să-i sticlească ochii:

– Divinule, pot să-i pun eu un lanţ în jurul gâtului?

– Not yet, not yet. Şi apoi, întorcându-se către Elvis:

– Elvise, uite ce vreau eu de la tine: îi suni pe Iliescu şi Geoană şi îi chemi încoace. Trebuie să-i ascult. Spune-le să aibă telefoanele încărcate, că noi nu avem aicea încărcător de Nokia. Şi să aibă minute. Vezi că Moşu’ e sărac şi cinstit, ăsta ar fi în stare să ne facă figura şi să dea numai bipuri. Deci, ai reţinut? Bateriile cu cinci liniuţe şi minim cinci euro pe cartelă, de fiecare, hai şapte, că poate-i pun să dea şi sms-uri.

– Am înţeles, Mărite Dictator! Ce e în farfuria aia?

– Ostropel.

– Pot să înting şi eu? După Măria Ta. (va urma)

22 ianuarie 2009, bleen.ro