Discursul uzurpatorului fata in fata cu complicele si biciul poporului

Uzurpatorii. ”Să fim strîns uniți în jurul meu!”

Acesta este discursul adepților status quo-ului: MRU și Blaga.  Numai că din posturi diferite. MRU e Candidatul în timp ce Blaga e Organizația.

MRU spune că în ceea ce privește Candidatul jocul s-a închis. ”Avem candidat la prezidențiale, tot ce trebuie să facem e să ne unim în jurul meu.”

Blaga spune că în ceea ce privește Orgamizația jocul s-a închis. ”Avem Organizația, ea trebuie să fie Partidul Unic, care îmi aparține mie, deci tot ce trebuie să facem e să ne unim în jurul meu.”

Acesta e discursul Uzurpatorului. Cînd titularul de drept vine să-și reclame tronul, Uzurpatorul apelează la discursul unificator sub asediu: ”Inamicul e la hotar, turcii ne înconjoară și ție îți arde de lupte interne, fratricide? În aceste momente de cumpănă trebuie să fim strîns uniți în jurul meu, nu să ne luptăm între noi. Avem nevoie de pace internă și unire. Pupați-mi inelul și hai să ne iubim!” Ce nu spune Uzurpatorul e că turcii de la hotar îi sînt stăpîni.

Problemele lui MRU și Blaga

Problema lui MRU e că a adoptat discursul mult prea tîrziu și a ratat decisiv și ireversibil fereastra de oportunitate din vara și toamna lui 2012.

Problema lui Blaga e că nu poate susține discursul unificator pînă la capăt (mă rog, el nu poate susține niciun discurs sau viziune – iar blocajul său mental – cu care s-a născut și de care nu va scăpa niciodată, așa cum nu scapi de un IQ 80 nici după 10 ani de meditații cu Einstein însuși – a cuprins întregul PDL) și asta din cauză că MRU este Candidatul consacrat. Soluția PDL-ului a fost să aducă un personaj cu profilul și sex appealul lui MRU, care să preia rolul Candidatului. Rolul lui Predoiu e să-l scoată pe MRU din scenă și să blocheze o eventuală candidatură a lui Boc.

Pe MRU nu-l interesează politica, pe Blaga nu-l interesează președinția

Deși atît MRU cît și Blaga vor să intre pe teritoriul celuilalt, MRU să cloneze Organizația (de aceea și-a și cumpărat partid), iar Blaga să cloneze Candidatul, pe niciunul nu-i interesează cu adevărat aceste teritorii. Pe MRU nu-l interesează Organizația. El ar candida foarte bine și din partea PDL, și din partea PNL sau chiar PSD. Important e să fie o organizație puternică, un vehicul puternic pentru președinție. Obiectivul politic al lui MRU este președinția și parcursul său politic se încheie cu alegerile din 2014. Nu-l interesează nici o dreaptă unită, nici un mare partid de dreapta, nici un proiect politic, nici preluarea PDL. Este omul pozițiilor simbolice și al protocolului aferent și cît mai strălucitor. Nici Blaga, la rîndul său, nu e interesat de teritoriul lui MRU, președinția. Pe Blaga îl interesează să rămînă în fruntea Organizației. Astfel, el trebuie să-și recompenseze cît mai repede susținătorii și să-și calmeze partidul. Are nevoie de guvernare sau acces la resurse, chiar și limitat, ca de aer și apă. Iar prezidențialele sînt o bună ocazie pentru negocieri. Blaga are nevoie de un personaj mai cu picioarele pe pămînt și mai puțin exaltat narcisistic decît MRU. Un personaj politic dispus să joace la 14 capete, să stea cu curul în 12 luntre, să poată negocia o susținere în turul 2 și cu Ponta, și cu Antonescu, și cu Kim Jong-un. Nu e cazul lui MRU, pe care nu-l interesează politica după 2014 și care nu cîștigă nimic susținerea din turul 2 pentru un candidat sau altul. MRU speră să fie candidat unic al unei tabere în 2014, să-și treacă în palmares o finală prezidențială sau chiar să cîștige. Dacă pierde, îl așteaptă o poziție importantă după prezidențiale (oferită chiar de fostul rival prezidențial), dacă cîștigă, și-a realizat visul. Pentru el nu sînt importante partidele și nici vreo negociere și susținere a altui candidat în turul 2. În același timp, MRU a avut partea lui de mit în PDL la un moment dat și acesta e și motivul pentru care lui Blaga îi e frică să-i dea prea mult nas. De aceea l-a și strîns în brațe pînă la sufocare. Predoiu, în schimb, poate negocia, în numele lui Blaga, un oarecare acces la putere în schimbul susținerii unui candidat sau altul în turul doi.

Pe MRU nu-l interesează politica, pe Blaga nu-l interesează președinția. Din acest motiv între cei doi e greu de realizat ”unificarea”. Însă amîndoi sînt adepții status-quo-ului și al Discursului Uzurpatorului: ”Să fim strîns uniți în jurul meu.”

Mișcarea Populară îl are pe Băsescu, și aici se diferențiază de toate celelalte partide

Acestea fiind spuse, pentru Mișcarea Populară discursul unificator este sinucidere. Printr-un astfel de discurs își cere desființarea. Mișcarea Populară nu are candidat la președinție consacrat (nu are nici măcar candidat la președinție), nu este organizația consacrată a ”dreptei”. Prin discursul unificator acceptă să-i susțină la prezidențiale pe MRU sau Predoiu și să se topească în PDL. Este, evident, prostesc. Abia după ce MP va avea Candidatul și va fi Organizația poate să aibă un discurs unificator.

Mișcarea Populară este însă partidul lui Băsescu și trebuie să preia semnificațiile aferente. PDL a rămas o carcasă goală de conținut, MRU e doar un costum care se visează costum de protocol.

După 2004 s-a dat bătălia pentru tradiția partidelor istorice/Pieței Universității/anticomunismului. Băsescu a punctat aproape decisiv cu condamnarea comunismului, trecerea arhivei Securității la CNSAS, discursul ”de dreapta” și anti-Iliescu și preluarea unor personaje-simbol (Patapievici, Liiceanu, Pleșu etc). Însă personajul politic Băsescu, devenit între timp simbol politic, nu se rezumă doar la moștenirea simbolurilor anticomuniste și intelectuale ale anilor 90.

Dincolo de acestea, mitul Băsescu înseamnă Băsescu însuși și anticorupția. În ciuda a ce cred mulți, anticorupția e un mit politic cu valoare electorală extrem de mică. Anticorupția a fost transformată într-un atu electoral de Băsescu și discursul său. Alegerile din 2004, referendumul din 2007 și alegerile din 2009 nu au fost despre anticorupție. Au fost despre aroganță, despre stilistica puterii, despre suficiență și sentimentul neputinței. Băsescu a fost simbolul și instrumentul răzbunării neputinței împotriva sistemului atotputernic, strivitor și arogant. Din punctul acesta de vedere alegerile din 2004 și 2009 sînt de manual.

Băsescu, complicele și biciul poporului

Băsescu a ieșit la băi de mulțime ca să-și recupereze mitul. În stilul său inimitabil a redevenit complicele poporului și biciul poporului. Căci acesta a fost și este Băsescu: complicele și biciul poporului. Nu despre anticorupție, anticomunism și austeritate este Băsescu, ci este despre complicitate și răzbunare.