Ce este statul de drept?
Fără să intrăm în istorii și definiții, pe scurt, statul de drept spune că un viol la care participă mai mult de jumătate de sat e tot viol, nu dragoste la prima vedere sau nuntă cu lăutari și țipete.
Statul de drept spune că nimeni nu e deasupra legii, indiferent de putere, apartenență, intenții sau număr și că, mai presus de voința majorității, cea care poate schimba legi, există niște principii pe care legile nu le pot încălca. De unde vin principiile respective e cu totul altă discuție, în care nu vom intra, că nu e rostul acestui articol, Pornim însă de la premisa că există Bine și Rău, că există niște principii imuabile, niște repere absolute care ne ghidează și de care legile noastre schimbătoare și supuse vremurilor și circumstanțelor trebuie să țină seamă, fără excepție. Un stat de drept este un stat în care legea domnește și respectă niște principii universale.
La ce folosește statul de drept?
Sînt două paliere ale impactului pe care statul de drept le are asupra societății.
Primul, care ține de aspectul formal, de domnia legii, este palierul predictibilității. Nimeni nu e mai presus de lege. Legea e aplicabilă tuturor. Indiferent de conținutul acestor legi, atîta timp cît nimeni nu este deasupra lor, atîta timp cît sînt clare, ușor de înțeles, pot fi aplicate și sînt aplicate corect și eficient, relațiile sociale au coerență și predictibilitate. Societatea ne este cunoscută și familiară. Cînd luăm decizii de viitor pornim de la o realitate dată. Cînd iau decizia să cumpăr o casă care să rămînă copiiilor mei pornesc de la premisa că dreptul de proprietate va fi garantat și peste 8 luni sau 17 ani. Familia, cariera, afacerea sau proprietatea presupun decizii pe termen lung. Nu-mi întemeiez o familie pentru următorii 2 ani și nu fac copiii care trăiesc ca fluturii, o zi. Nu-mi investesc energia, timpul, nervii, talentul și banii într-o afacere la care am de gînd să renunț peste 4 luni. Nu îmi pregătesc prin școli și muncă o carieră la care să renunț peste 2 ani. Nu-mi cumpăr azi o vilă care știu că peste 3 ani îmi va fi luată. Bine, poate că peste 4 zile mor sau ne lovește un asteroid sau vine sfîrșitul lumii peste 21 de zile, însă probabilitatea ca toate acestea să se întîmple este infinit mai scăzută decît aceea ca semenii noștri să ne dea în cap și să ne ia totul, familie, carieră, afacere, proprietate. Și dacă împotriva sfîrșitului lumii și asteroidului nu avem leac, împotriva haosului social avem. Și el se numește domnia legii. Într-adevăr coerența și predictibilitatea sînt necesare, chiar și în rău, căci ne ajută să ne apărăm, atît cît se poate, împotriva răului. Dacă legea stipulează că ochelariștii nu au dreptul să iasă din casă între orele 9 și 16, cel puțin ochelariștii știu că trebuie să stea în casă în intervalul respectiv sau să iasă din casă fără ochelari. Legea este evident nedreaptă, însă faptul că există o lege le dă ochelariștilor posibilitatea să evite neplăcerile. Dacă însă joi, 14 august, între orele 9 și 16 guvernul dă ordin la televizor ca orice ochelarist prins pe stradă să fie linșat, există o foarte mare posibilitate ca mii de ochelariști să fie luați pe nepregătite și linșați pe străzi de gloata telespectatoare. Însă coerența și predictibilitatea nu sînt suficiente.
Al doilea palier, care de obicei este prezent la ceea ce numim ”stat de drept” (Rechtsstaat) și nu este prezent la ceea ce numim ”domnia legii” (rule of law), se referă la conținutul legilor. Bine, și dacă adoptarea și aplicarea legilor respectă toate condițiile formale însă legile sînt nedrepte? Dacă se adoptă o nouă Constituție și un nou set de legi prin care libertatea și proprietatea sînt abolite, respectîndu-se în același timp toate condițiile formale ce țin de domnia legii? Am dat mai devreme exemplul cu ochelariștii. Principiul statului de drept spune că nicio lege nu poate încălca anumite principii universale ale Binelui (Decalogul, drepturile naturale, drepturile omului etc). Aceste principii sînt singura redută de apărare împotriva tiraniei majorității. Căci majoritatea poate schimba legi și constituții. Majoritatea poate schimba mîine Constituția și stabili că ochelarismul este interzis și pedepsit conform legii. După care, aceeași majoritate, dă o lege, perfect constituțională, prin care stipulează că orice ochelarist care iese din casă între 9 și 16 trebuie linșat de grupuri de pensionari nervoși și vigilenți.
De ce este vitală tema statului de drept pentru un partid de dreapta?
Dreapta nu poate neglija tema statului de drept din trei motive:
- Dreapta este conservatoare, anti-revoluționară. Dreapta se adresează celor care construiesc pe termen lung, care au ceva de pierdut: familia, cariera, afacerea, proprietatea. Toate acestea presupun decizii pe termen lung, pe viață sau generații. Dreapta construiește, acumulează, zidește pe termen lung (ah, sună a pășunism, chiar dacă e cu cărămizi, dar nu-mi vine acum altă formulare, înțelegeți voi ce vreau să zic). Atunci cînd te-ai chinuit o viață întreagă să construiești o casă nu vrei ca anual să treacă un buldozer peste oraș și să niveleze totul, pentru a porni de la zero.
- Dreapta crede în Binele absolut, imuabil, este anti-relativistă. Binele și Răul nu se transformă în timp sau în spațiu. Sînt aceleași, nemișcate, aici și în Vanuatu, acum și peste 30 000 de ani. Nu există un Bine al fiecărui individ, al fiecărui grup sau fiecărei culturi. Există un Bine universal, un far care luminează la fel, indiferent de unde l-ai privi.
- Dreapta este anti-etatistă. Un stat de drept este un stat care se supune unor reguli mai presus de sine. Principiul statului de drept limitează puterea statului și o supune unor reguli pe care statul nu le poate schimba.
Și uite așa, în 3 punctulețe, am cam dat definiția partidului de dreapta, cu tot cu clienți, că tot ne întrebăm cui se adresează dreapta. Se adresează celor care au construit și vor să păstreze și dea mai departe, se adresează celor care vor să construiască, să păstreze și să dea mai departe.
Pe partea de formulări a ieșit cam împiedicat articolul dar înțelegeți voi ce-am vrut să spun. Cînd oi avea verbul mai săltăreț și tastatura mai puțin astenică, revin la subiect. Cine știe, poate bag și figuri de stil!
(episodul anterior: Despre un nou partid. Considerațiuni doctrinare. (III). Statalitatea românească.)
good. Uite o explicatie scurta, clara, corecta si pe intelesul tuturor. keep up the good work!!
Acu
mai urmeaza sa inceapa toata lumea care se pricepe sa explice
politicienilor care se pretind de dreapta ( desi inca nu sunt, ca NU au
ideile astea bine infipte in cap), dar si cetatenilor care inca mai cred
( in nestiinta lor) ca in acesti 23 de ani am avut vreun partid de
dreapta ( confuzie!) cum se iese din criza, inclusiv din criza statului
de drept. In principiu, n-ar trebui sa stie mai mult de atat:
http://www.youtube.com/watch?v=hpPt7xGx4Xo
Pentru
cine nu stapaneste suficient limba engleza, transcrierea tradusa a
acestui discurs istoric ( care pentru Reagan n-a fost doar un discurs,
ci s-a tradus in politica pe care a dus-o adminsitratia lui) aici:http://inliniedreapta.net/ronald-reagan-primul-discurs-inaugural/
Despre un nou partid, S01E04. Mișto serialul. Scenariul excelent, intriga bunicică. La capitolul acțiune – cam slăbuț până acum, dar sper ca până la sfârșitul sezonului 1 să avem un nou partid.
În momentul în care s-a ieșit din paradigma statului de drept, nu mai avem stînga şi dreapta în politică. Sincer, nu mă încălzește absolut deloc că sînt abuzat dpdv democratic de autointitulații de dreapta în locul celor de stînga!
Nu mai zic că nicăieri în lumea civilizată nu există un partid (fie el de stînga) care considere opționale regulile statului de drept. Deci vrem să fim socotiți civilizați? Există o singură cale…
Schimbarea Codului Fiscal de azi pe maine este tot o haiducie a statului legata de dreptul de proprietate, chiar daca nu e atat de evident ca trecrea cu buldozerul peste o casa.
E simplutz: Clasa mijlocie, a noastra a imm-urilor, e bivalenta : genereaza democratie si/dar are nevoie de democratie si stat de drept ca sa se dezvolte.
OstapB Pai astia pusera la punct statul de drept de la 1800 incoace. Sunt cu vreo 200 de ani inaintea noastra. Ce dracu’ sa mai tot discute in parlament?
Care partid politic romanesc doreste statul de drept? Nici unul. Toti se prefac ca-l doresc, in realitate, insa, doresc privilegii personale date de functiile politice si banii de la buget. Singura institutie politica care a dovedit ca doreste statul de drept cu adevarat a fost presedentia, din decembrie 2004 incoace.
Canadiana Eh, mai erau câțiva și prin partide. Dar admit că nu părea înghesuială mare.
Adică nah, să fie stat de drept, dar pe noi să ne lase cu aranjamentele noastre, că doar suntem reprezentanții democratic aleși ai poporului suveran. Și nu se face să te pui cu poporul suveran când e să se bucure de privilegii prin reprezentanții săi aleși democratic.
Cred ca principiile pe care trebuie sa le respecte legile ar trebuie foarte bine stabilite pentru ca , spui tu , Bleen : „Aceste principii sînt singura redută de apărare împotriva tiraniei majorității. Căci majoritatea poate schimba legi și constituții.” Nu , majoritatea poate spune ca un anumit principiu nu exista intre cele pe care trebuie sa le respecte legile . Un anumit drept natural poate fi recunoscut de majoritate drept inexistent sau artificial si legile n-ar trebui sa tina cont de el . Majoritatea poate sa nu tina cont de nici un principiu , Decalog , drepturi ale omului , drepturi universale , naturale , etc. la alcatuirea legilor . De aceea aceste drepturi si principii trebuie mai intai definite si recunoscute de toata societatea pentru a putea face legi care sa duca la statul de drept .
Spun toate astea pentru ca ai mentionat ca nu aceste principii sunt obiectul acestei discutii…Atunci , discutia de fata este , asa , de principiu … 🙂
Asta ar trebui sa faca cei ce vor voturile unuia ca mine, de exemplu: sa iasa in piata cu un A4 din care sa citeasca „Principiile pe baza carora doresc sa guvernez daca veti vota partidul meu”. Iar aici sa fie cateva idei clare, gen „Cel care plateste impozite este incurajat, iar puturosul este indemnat prin politici clare sa puna osul la munca”. Sau „Orice judecator are dreptul sa judece fara nicio restrictie orice cetatean, fie el aurolac sau demnitar” (nu ca s-ar exclude). Sau: „Vom face licitatiile pentru constructia de autostrazi numind in comisiile de licitatii specialisti din Germania si Suedia”. Sau „Angajatorul are dreptul sa concedieze fara niciun motiv orice angajat, in orice moment, cu acordarea preavizului si a unui bonus de 3 salarii lunare” etc. etc. etc. inclusiv referitor la politica externa, la cea de aparare etc. Totul in fraze scurte si simple, urmand ca dupa-aceea cei cativa consilieri ai viitorului potential premier sau presedinte sa le dezvolte in media. Asta este ceea ce ne lipseste – asumarea de catre o personalitate a ceva clar, concis si care sa fie sustinut pana in panzele albe indiferent de tipetele care vor urma pe la televiziuni si de spumele unor analisti.
victor.vb2 Cum , adica ? „Angajatorul are dreptul sa concedieze fara niciun motiv orice angajat, in orice moment, cu acordarea preavizului si a unui bonus de 3 salarii lunare” .
De ce i-as acorda preaviz si bonus ? Daca-l dau afara inseamna ca nu e bun de nimic si pentru asta sa-i dau si bonus ? Pe bune ? Unde suntem aici , in socialism sau ce ? Mai , sa fie !
D-astia sa votezi tu !
crisuadi victor.vb2 Ma gandeam sa nu sochez… asa este, ideal ar fi sa il pot concedia pe loc, precum in filmele americane. Cred totusi ca un compromis va trebui acceptat. Altfel vom fi nevoiti sa facem mediere luni intregi chiar si cand angajatul vine beat crita la munca, sau va trebui sa ii desfiintam postul ca sa putem sa il concediem. Ceea ce ar fi mai rau decat daca i-as plati cele trei salarii si as scapa de el. Normal ca l-as vota pe cel care si-ar asuma masurile „pure” de dreapta. Dar probabil ca nu s-ar strange mai mult de cateva zeci de mii de voturi.
victor.vb2 crisuadi Nu stiu legislatia romana, dar in America, esti angajat „at will” adica, dupa placul sefului. Poate sa te concedieze pentru orice motiv, sau fara motiv, oricand, cu sau fara preaviz. Daca nu are un motiv stipulat in legea muncii (furt, absente nemotivate etc.), angajatorul este obligat sa-ti plateasca un „severance package”, adica niste bani, pentru fiecare an lucrat in companie, salariul pe o saptamana. Deci, daca ai lucrat 3 ani in compania respectiva, ti se plateste ca „severance”, la concediere, suma echivalenta a 3 sapt. de munca. Unele companii private, platesc „severance” mai generoase, dar legea nu le obliga decat la minimum stipulat. In caz ca iti pierzi slujba pentru ca firma la care lucri intra in faliment, nu mai sunt obligati sa plateasca angajatului nici un severance decat dupa ce firma isi achita datoriile catre creditori (daca are de unde).
Canadiana victor.vb2 crisuadi
Frumos.. Dar mi-e teamă c-o aranjează și p-asta Obama, că doar mai are timp berechet 😀
victor.vb2 Acestea nu sunt principii. Sunt niste angajamente politice.
Principiile au un grad mare de generalitate, tocmai pentru ca sa poata fi aplicate in orice situatie. De exemplu:
„Exista o valoare intrinseca a vietii umane. Prin urmare, viata umana este inviolabila”
„Dreptul de proprietate este inviolabil. Proprietatea este garantata perpetuu”.
„Orice fiinta umana se naste libera”.
Louisy victor.vb2 „PRINCÍPIU, principii, s.n. 1. Element
fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un
sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ” De exemplu pot spune „(Chiar si) cand conduc, principiul (idee pe care se intemeiaza regula mea de conduita) meu este sa ii
respect pe ceilalti soferi”. Adevarat, este mai putin important decat „proprietatea
garantata perpetuu” sau „libertatea” – dar este totusi corect si e principiu. Cele
enuntate de tine sunt mai degraba dogme. Dar nu cred ca asta conteaza. Ci faptul ca nu avem in acest moment niciun politician care sa isi asume si sa sustina aceste – sa le spunem – valori, principii, idei, etc. etc.
victor.vb2 N-ai inteles. Daca citesti articolul cu atentie, vei vedea ca e vorba de existenta unor idei si notiuni care transced entitatea „stat”, adica aceste norme sunt izvorul statului si nu invers.
Prin urmare, ceea ce am enuntat eu sunt exact aceste principii care pot (si trebuie) sa stea deasupra statului. Adica scopul de existenta al statului (de drrept) este garantarea acestor principii.
Ce exemple ai dat tu sunt niste idei de politici publice.
Chiar, tu (voi) va intrebati vreodata de ce exista statul, de ce avem nevoie de el? Eu de aia zic ca exista. Pentru restul chiar nu am nevoie de stat, ma descurc si singur foarte bine.
Asa ca modul de cheltuiere al banilor pe autostrazi… W(ho)TF cares? Chiar, de ce e nevoie ca statul sa faca autostrazi?
OstapB Merge şi: meserii useliste, dandiaconesciste, româniamariste, pedeliste, maghiariste, ţărăniste. Fiecare au specificul lor.
Mona Pivniceru:Nu, Doamni, ti-am apilat ca sî mî ajuțî cu o probliemî. Îl știi pi Dănilieț?
Dumnezeu: Ăla care-i judecător, ca noi?
Mona Pivniceru: Ăla, Duamni. Vriau sî-l baț’!
Dumnezeu: Dar de ce nu-l bați tu singură, Mona? Ești voinică. Prinde-l la WC și dă-i un cap în gură.
Mona Pivniceru: Știi karati, Duamni! Di Mircia Badia ai auzât?
Dumnezeu: Ăla de mi se roagă mă-sa în fiecare seară să i-l iau de pe cap? Ce-i cu el?
Mona Pivniceru: Meri la salî di când ierea copchil șî tot nu-i sâgur cî-l caftiești.
Dumnezeu: Uăi!
(Continuarea – în revista Kamikaze de la chioșcuri sau http://www.kmkz.ro/aboneaza-te-la-editia-online-al-revistei/)
Bleen , numai la chioşcuri. În experienţa mea, pe care o pot proba, abonamentele on-line se prezintă ca o hoţie mârlănească, ba chiar o mârlănie hoţească. Poate că nu-s decât o glumă pentru fraieri şi sunt eu ciufută.
Yeba Tot din experiență proprie, pot spune că nu e hoție. Doar nepriceperie. (Mie mi-au dat o lună în plus de abonament, în chip de scuză. Și am primit-o, că-s copii buni. Mie-mi plac, chiar dacă nu tot timpul. Și nu toți.)
Rheia, mă bucur că ai avut noroc. Nu știam că sunt copii, până și Arici Pogonici avea adulți în redacție. Până la proba contrarie îmi mențin aprecierile și paguba.
Yeba Noroc pe naiba. I-am pisat cu e-mailurile vreo trei săptămîni.
Regulile fundamentale ale statului de drept:
1. Guvernul, oficialii sai sau agentii sai raspund in fata legii.
2. Legile sunt clare, publice, stabile si drepte, ele protejand drepturile fundamentale, inclusiv securitatea persoanei si a proprietatii.
3. Procesul prin care legile sunt elaborate, administrate si puse in aplicare este accesibil, drept si eficient.
4. Justitia este administrata de reprezentanti independenti, competenti, cu inalt tinuta etica, precum si de functionari neutri care sunt in numar suficient, au resurse adecvate si reflecta societatile pe care le slujesc.
<i>Preluate de pe World Justice Project Org.</i>:
http://www.worldjusticeproject.org/blog/wjp-rule-law-index-2012-2013
Daniel Francesco
Da. Și stăm prost aici. http://www.blogary.ro/editorial/romania-si-domnia-legii/