Generaţia auto-asistenţială
Am apreciat foarte mult comentariile la articolul legat de întîmplările din Anglia, inclusiv cel al domnului care îmi spunea că „m-a prins”, căci n-a găsit nici o trimitere serioasă care să îmi susţină teza. Dar îmi recomanda mie să mai citesc. Îndemnul la lectură e mereu binevenit, şi îl susţin. Teza respectivă: junii huligani sînt produsul politicilor de stînga, ai marxismului deghizat, multiculturalismului şi corectitudinii politice. Observ că şi alţii sînt oarecum derutaţi de problematică, invocă faptul că huliganii englezi de pe Heysel erau albi, că revoltele negrilor de la Los Angeles din ’92 au avut loc cu Bush bătrînul la putere etc. Păcat. Informaţiile sînt disponibile, iar lucrurile sînt, totuşi, simplu de înţeles: e vorba de politica pomenilor. De welfare state.
În America, a înflorit de pe la Roosevelt încoace, în UK s-a dezvoltat exuberant, tentacular şi sufocant după cel de al doilea război mondial, cînd Churchill a pierdut alegerile şi a venit la putere Partidul Muncitoresc (laburist). Welfare state (indiferent de culoarea beneficiarilor) coincide cu degradarea educaţiei şi cu ascensiunea huliganismului (de orice culoare) în democraţiile occidentale. Fără welfare state, nu puteau exista corectitudinea politică şi multiculturalismul, cu interesantele lui aspecte comportamentale. Welfare state e cheia de boltă a politicii de stînga. E marxism, cît se poate de clar, după cum constată oricine parcurge „Manifestul partidului comunist”.
Revoltele din 1992 de la Los Angeles veneau după revoltele din 1965, tot de la Los Angeles, în urma cărora asistenţa socială pentru populaţia din ghetouri a crescut exploziv. Şi n-a rezolvat, desigur, nimic, ducînd la încă o uriaşă revoltă de stradă, cu jaf, distrugeri şi crime. Bush bătrînul a moştenit, şi el, creaţia stîngii: statul asistenţial. Pe care nici un lider de dreapta, nici Reagan, nici Thatcher, n-a apucat şi nu apucă să-l demonteze complet, fiindcă nu acţionează nici în dictatură şi nici în vid, ci în sisteme politice democratice, în care stînga rămîne puternică şi nu e dispusă să cedeze „bijuteria coroanei” cu care îşi menţine electoratul captiv: pomana de la stat, sub formă de alocaţii, subvenţii, ajutoare, şi, evident, locuri de muncă pentru cei care distribuie pomana. Adică, welfare state.
Aberaţia clădită în atîtea decenii, în care stînga a pus statul să dea pomeni ca să-şi creeze o bază electorală masivă, nu se demontează nici într-un mandat, nici în două, nici în 11 ani cîţi a prins Thatcher. Iar cînd stînga revine la putere, prima ei grijă e să extindă vîrtos the welfare state şi personalul aferent, în frunte cu „inginerii sociali” şi „organizatorii comunitari”, deghizînd marxismul sub tot felul de pălării, de la corectitudinea politică (inventată de gînditori marxişti în Germania pre-nazistă) şi multiculturalismul derivat din ea, la ecologism şi orice altceva presupune pomeni de la stat şi personal numeros şi bine remunerat care să le împartă. Evident, din banii celor care mai şi produc ceva în societatea respectivă. Vezi Blair şi Brown în UK, Obama peste ocean.
Rezultatele care se văd astăzi erau demult previzibile: falimentul financiar al statelor asistenţiale occidentale din cauza deficitelor bugetare catastrofale, provocate tocmai de politicile de tip „pomeni contra voturi”. Falimentul social, tradus, bunăoară, prin hoardele de tineri jefuitori din Anglia ori prin „flash-mob”-urile negrilor din Statele Unite, reprezintă consecinţa directă a acestor politici. Aplicate, bineînţeles, cu cele mai bune intenţii. Spre exemplu, generoasele alocaţii pentru tinerele mame singure. Aşa s-a ajuns la adolescentele care rămîn gravide odată, şi încă odată, şi încă odată, de cîte ori merge, observînd că pot trăi, liniştite, din ajutoarele sociale pentru copii, în locuinţele primite de la stat. Statisticile arată că peste două treimi din copiii care cresc fără tată riscă să ajungă delicvenţi. Intenţiile fiind, însă, cele mai bune din lume, ce mai contează rezultatele?
Distrugînd, cu pomeni de la buget, ideea de familie, ideea de caritate independentă, (individuală sau prin biserică, organizaţii private, comunităţile locale), ideea de venit cîştigat prin muncă, nu distribuit pe baze ideologice, era de aşteptat că statul asistenţial, welfare state, va culege roadele din prezent. Financiar şi social. Cei care au avertizat atunci, la început, despre consecinţe, au primit răspunsurile auzite şi azi: ruşine să vă fie, nu vă pasă de oameni, şi, desigur, habar n-aveţi despre ce vorbiţi. Normal, unora le e uşor să ignore realitatea, fie visînd intens, mistuitor, la banii statului, deci ai altora, fie beneficiind deja de ei. Ficţiunea e mult mai atrăgătoare, deh. Ficţiunea de stînga.
În lumea reală, însă, vine şi scandenţa. Dacă loveşti metodic, timp de generaţii, temelia societăţii, pînă la urma edificiul cedează. Tot în lumea reală, contează şi educaţia din şcoala generală. Chiar şi în învăţămîntul public, elevii cît de cît silitori înţeleg că minus nu e plus, fiind mai bine să ai plus o para decît minus una. Sigur, guvernanţii asistenţiali de azi n-au de ce să se împiedice de asemenea detalii, cînd vine vorba de deficitul bugetar. Creat prin welfare state. Doar tot ei vorbesc, cu aerul cel mai firesc din lume, de „creştere negativă”.
Creşterea pe bază de pomană a produs efectele ei logice, de gloată: ia să luăm ce-i în vitrină, intrînd prin vitrină, ia să-i dezbrăcăm pe dînşii la piele, că ne trebuie şi nouă ce au ei. Statul asistenţial a fabricat, în sfîrşit, Omul Nou. Avem, iată, „generaţia auto-asistenţială”: nu mai aşteaptă să ia statul de la alţii, cu forţa, prin impozite, ca să le dea lor, ci îşi iau singuri. Tot cu forţa. Multiculturală şi corectă politic, forţa. Doar e anticapitalistă. Băgaţi la puşcarie? După logica de stînga, ar trebui băgaţi în guvern.
Într-o ţară civilizată, dacă ar face în sectorul privat ce fac la guvernare, slujitorii statului asistenţial ar fi la puşcărie. Fiind însă la guvernare, continuă să dea pomeni pentru voturi, în bezna minţii, şi să mintă cu neruşinare, susţinînd că deficitele, adică datoriile statului, nu contează. Se rezolvă, elegant, cu datorii şi mai mari. Apoi producem nişte inflaţie şi gata, scăpam de toate datoriile. Dacă aveţi vreun credit, spuneţi cupletul ăsta la bancă. Ziceţi întîi că trebuie vă dea un credit şi mai mare, ca să-l plătiţi pe primul. Apoi, că aşteptaţi să vină inflaţia, ca să vă achitaţi toate datoriile cu echivalentul unei eugenii. Eu zic că merge sigur. Nu credeţi? Pe bune? De ce nu?
Sper că aceste rînduri vor risipi, măcar în parte, unele nelămuriri. Din considerente practice, legate de timp, dar şi de eficienţa dialogului pe net, căruia îi prefer întotdeauna dialogul clasic, prin viu grai, nu particip la discuţiile de pe forum. Cîteva din temele ridicate mi s-au părut însă foarte interesante, de aceea am scris o continuare la articolul precedent. Evident, vă sînt recunoscător pentru toate comentariile.
OMUL se afla intr-o stare continua de legitima aparare impotriva STATULUI. De abia este nascut si deja este strivit sub greutatea legilor, care sunt facute nu de el, nici pentru el, fara el, impotriva lui.
"A fi guvernat înseamnă a fi ținut la vedere, inspectat, spionat, dirijat, legiferat, reglementat, priponit, îndoctrinat, povățuit, controlat, estimat, reevaluat, cenzurat, comandat de către ființe care nu au nici înțelepciune, nici știință și nici virtute."
Tare!
Istoria începe să semene cu balada lui Toma Autoalimoş.
@judex,
nici nu mi-am pus problema astfel. Era evident, inca de la cateva interventii anterioare, ca madama este cea care va preocupa, conditionandu-i calitatea de orientarea articolelor pe care le publica. Cum insa nu cunosc o metoda mai eficienta de a ameliora comportamentul dumneaei de perspectiva si asteptarile proprii, v-am sugerat a deveni mai activ: aveti verb, aveti argumente, aveti sustinere, intr-un cuvant toate ingredientele necesare pentru a o face. E insa alegerea dvs, asa cum decizia finala apartine dictatorilor madamei.
@nedo,
multumesc pentru aprecieri! noroc cu plimbarea montana de ieri, prin padurea cea mai neagra si duminica cea mai insorita, ca nu se vede cand rosesc.
Mie imi plac mai ales Florina dintre comentatori si Ivan dintre autori.
@judex
Hantzy ESTE o persoană plăcută, manierată şi dotată intelectual. În plus, este şi preferatul meu, dintre autori/comentatori.
@hantzy, #07.55:
Hantzy, nu ma-ndoiesc ca sunteti o persoana placuta, manierata si dotata intelectual. Mesajul la care va referiti nu s-a dorit un colac de salvare pentru @daniel, nici o cheie de la portita madamei pentru @judex. Tinta lui a fost echipa de la Blogary, care pare a uita cateodata ca piticii sunt numai 7, in timp ce hotii lui A'lu baba (adica bunicuta, cum ar veni) sunt, zice-se, vreo 40…
@judex, 17:21
Am jucat si handbal: eram extrema dreapta. Preferam deci aruncarile cu efect, aveam succes la fete, dar si o meteahna: imi faceam prieteni mai ales dintre adversari. Probabil, prea obisnuit cu ai mei, ii gaseam mai hazlii si mai substantiali.
Asa ca intreb si eu de ce nu judex? Noroc ca nu-mi apartine mie decizia …
Exceptional, felicitari 🙂
@daniel, dacă nu încap pe blogary, m-ar interesa pe mine băiatul cu ouăle și cu mușchiul țigănesc. Știi, pentru la kamimikaze.
judex,
eu nu am spus nicăieri "nu Daniel", în primul rînd. în al doilea, răspunsul îl vei avea urmărind Blogary în continuare. şi în ultimul, eu am încheiat discuţia despre Daniel.
PS dacă doreşte să colaboreze, are un buton de contact şi poate trimite ce scrie sau/şi propunerile pentru interviuri. dar dacă a dorit să comenteze şi a încălcat o regulă, i s-a atras atenţia pe bună dreptate.
Realitatea ne-a adus in fata Adevarul ca gigantii nu sunt pitici.
In timp ce gigantii au fost dotati cu fluiere cat tulnicele (cu care fluiera ca arbitrii, doar cand vor sa opreasca meciul pe motiv de ofsaid), piticii comunica doar prin telefonul fara fir. In ciuda nivelului de zgomot mai ridicat de pe liniile puse la dispozitie contra cost de Orange, dar si de concurentul Romteletrom – vezi Hentzy, care (com)pune mai tot timpul mingea cu mana, mai ceva ca Maradona, parca ar fi vestitul Stanga – mesajul este transmis din ce in ce mai clar.
PS
@Florina:
De ce Hantzy si nu Daniel, ca io n-am prea inteles ? Povestea despre complexul piticului care e gelos pe Print este de acelasi autor ?
Ai un leu? Juma'-l beau eu!
Proverbele trebuie reformulate…
De ex., ce-şi zice statul:
Ai un leu şi vreu să-l beu!
Și câte similitudini între Chile și România!
Tranziția chiliană ar trebui să fie obiect de studiu obligatoriu pentru cei care încă mai visează la modelul Suedez.
Statul sunt eu, asistenţialu'
(şi Mondialu', între prieteni).
Nu e decît un update. Că primul n-a fost bun: a fost aristocrat, a fost "nedrept".
Aşa, că toată lumea e mulţumită – mai ales unii 🙂 -, merge.
Și ce noroc că dictatorul de dreapta a mers pe mâna băieților de la Chicago School of Economics, anti-keynesieni din tată în fiu!
Ce noroc pe poporul chilian că, din doi dictatori, l-a ales pe cel de dreapta!
ce frumos vă exprimaţi! statul ţi-o taie, ce mai?!
On-topic, vă recomand blogul economistului chilian José Pinera, fost ministru pinochentist. Asta ca să ne dăm seama de ce republica Chile este astăzi unde este. Merge traducerea.
José Piñera es Fundador y Presidente del Centro Internacional para la Reforma de las Pensiones (Santiago), Académico Distinguido del Instituto Cato (Washington), Académico Distinguido del Instituto Bruno Leoni (Milán), y miembro del Consejo Asesor de la Iniciativa Educacional para Europa Central y del Este (Viena). José Pinera es Fundador y Presidente del Centro Internacional para la Reforma de las Pensiones (Santiago), Académico Distinguido del Instituto Cato (Washington), Académico Distinguido del Instituto Bruno Leoni (Milano), y miembro del Consejo Asesor de la Iniciativa Educacional alin Europa Centrală y del Este (Viena).
@noika. Oau! Genial! Mai ales prima.
Statul afectează potența socială
Sau, în cheia lui Ducu, "Statul afectează grav natalitatea celor care muncesc"
(mă refer la statul social/asistenţial, al bunăstării obligatorii)
@noika, va fi libertate doar atunci când voi avea posibilitatea să direcționez taxele pe alcoolul și pe tutunul consumat către asiguratorul meu, specializat în vicioși. Ai văzut rezultatul studiilor pe centenari? Ai văzut cât de mulți nu au fost prea cumpătați în "tinerețile" lor? Fac pariu că un sistem sanitar paralel, al vicioșilor cotizanți, ar fi mult mai prosper decât cel actual! Rămâne de văzut peste un secol care va număra mai mulți centenari.
Dacă ar fi cinstit, statul ar trebui să-şi inscripţioneze unele instituţii, servicii, birouri ş. a. cu textul Statul dăunează grav libertăţii
(Cu varianta, în unele state, Statul poate să ucidă).
@noika, îi mulțumesc frumos Statului că se gândește la sănătatea mea! Însă despre costuri se poate discuta și inclin să cred că statul iese în câștig cu fumătorii. Ca și asiguratorii privați, că doar nu-s nebuni! Eu decât am identificat un "factor cauzal" al nemulțumirii.
O alt factor este prețul foarte ridicat al adoratelor produse Apple. Nu întâmplător, în toiul crizei, compania lui Steve Jobs a trecut pe locul unu mondial. La Londra, nu vezi alb sau galben fără cel puțin un device cu măr pe el. Africanii și arabii au rămas pe Blackberry. Indienii sunt la mijloc. Am remarcat asta încă din primele zile de concediu, în countryside și i-am raportat imediat prietenului meu stabilit în Bristol. Mi-a confirmat. Să vezi huliganism electronic atunci când frustrații IT o să înceapă fabrice viruși ca să-i arunce în OSX!
Altfel spus: ca să-ţi asigură sănătatea, statul te deposedează de libertate.
Ca şi în comunism: unde îţi asigurau locuinţă şi loc de muncă, dar îţi confiscau libertatea.
ElCucui,
păi nici nu ne-am luat. şi funcţionăm nu de bine, de rău, cum zice Daniel, ci chiar de bine.
you'll see! 🙂
Adică: statul – deoarce cheltuie enorm cu sistemul de sănătate – trebuie să-l pedepsească pe individul îşi permite aroganţa şi libertatea de a dispune de sine cum vrea.
Într-un sistem de sănătate cu adevărat privat, omul poate să facă orice formă de cancer doreşte, cîtă vreme individul şi-l permite iar statul nu mai are nici o responsabilitate.
ElCucui
Statul te vrea sănătos!
@rosu Cred ca ai pus punctul pe i cand spui "ca resentimentul nu vine din conditia materiala, ci din conditia morala precara". De altfel asta mi se pare marea dilema a societatii moderne. Chiar si Hayek spunea undeva in Constitutia Libertatii ca pot fi cazuri in care rezultatul dat de piata in anumite privinte e in dezacord principii umane mai inalte, iar atunci ar putea fi legimita o interventie a statului. Presupunand ca societatea actuala e destul de bogata ca sa asigure mancare si case pentru toata populatia, care ar fi mecanismele ca acei oameni sa nu devina si mai frustrati (si sa ajunga sa se revolte) in loc sa zica mersi pentru ce au primit? Calea libertariana nu mi se pare o solutie, piata mai presus de toate nu o vad aplicata unei sociatati cat de cat evoluata moral cum ne pretindem noi a fi.
Dacă-mi permiteți, aș dori să adaug încă un factor cauzal, determinant, opinez eu, care, dacă mai poposeam două zile la Londra, ar fi avut ca efect implacabil părăsirea hotelului meu de 5 stele, în toiul nopții, pentru a mă alătura looterilor. De cee?! Păi, dumneavoastră cunoașteți cât costă un pachet de țigari în Regatul bloody Unit? Vă spui io: 7,50£!!! Adică 10€! Adică 42,78 Lei!!! Patrusutetreijdemii de lei vechi! De-un uischean, să nu fumezi pe uscat, nu poți să te-atingi în țara în care s-a inventat! Frige! Dacă, pe mine, care, fără a defeca corporal, am venituri mai mari decât nenorociții ăia, mă gâtuia frustrarea ori de câte ori scoteam 7,50£ din buzunar ca să dau pe 25 de grame de tutun – bașca cărticica 80p! – închipuiți-vă cât de răbdători au fost tinerii huligani până să dea în vitrine cu bâtele! Păi, așa vrei tu, Stat, să-i rărești pe asistați? Scumpind lucrurile care ne fac viața mai frumoasă și mai scurtă? Tabacul și băutura?! Huo, ageamiilor! Jos Cameron!
P.S. Am citit cu mare interes comentariile lui Daniel, și, în afară de aroganța "făcută" în debut, aceea de a deschide în aparentă antiteză, mai degrabă un șiretlic de comunicare care l-a iritat, pe bună dreptate, pe Nedo (și pe mine, în primă instanță), nu văd nici un un conflict ideatic între autor și comentator, ci, dimpotrivă, un binevenit aport al celui din urmă, însă pe alt palier și in cheie diferită. Eu zic să nu ne luăm dintr-atâta!
IZ, 01:05
Intersanta observatia dumitale! Insa somerul nu e un asistat social de stanga, asa cum cred ca doresti a subintelege. Somajul e raul necesar, prevazut in ideologia de dreapta, ca un fel de tampon, ce asigura pe de o parte calitatea muncii prestate, dar si posibilitatea de a-si gasi o ocupatie conforma pregatirii si inclinatiilor personale.
Un somer nu e un parazit care traieste din impozitele altora! Somerul traieste, ca si pensionarul, din procentele de asigurare pe care le-a platit cat timp a lucrat. Si, in general, are drept la ajutor de somaj pe o perioada determinata, daca nu a fost el cel care a determinat starea respectiva.
Mulţumesc pentru apreciere, dlui Mihai Neamţu.
Sincer, sunt "touché" de atitudinea dânsului, mai ales în contextul în care am exprimat dezacordul nu odată privind unele idei.
Referitor la posibilitatea de a scrie, inclusiv, articole aici, cred că totuşi n-aş vrea să creez disensiuni în echipa actuală,(pe care desigur o respect pentru implicare) şi care funcţionează de bine de rău.
De altfel chiar mă gândeam la o miniserie de interviuri cu persoane normale şi totuşi amicul meu istoric dacă mă gândesc a scris singura carte recenzată actuală despre relaţiile Moldovei antebelice. Plus, am un altul care a aruncat cu ouă în Ceauşescu în 1978 la New York. Plus, l-am intersectat pe cel care a iniţiat şi purtat celebra lozincă în caractere chirilice M… Iliescu, un mesaj nu prea fin în 2003 dar care a marcat declinul ireversibil a poziţiei politice a dânsului.
Sunt meritele acestor oameni, şi nu ale mele evident, dar mi-ar fi plăcut să popularizez punctele lor de vedere asupra evenimentelor respective.
Cine ştie..
pentru unii sînt denaturate noţiunile de bine şi rău. iar RĂUL, în cazul spaniolilor, este că îşi neagă propia istorie şi unitatea ca stat, făcută, că le place, că nu le place, sub semnul crucii.
on topic : ""refuzam sa platim impozite pentru ca papa sa calatoreasca gratuit" a declarat o somera de 45 de ani. "
Exemplar! Un șomer care trăiește din impozitele altora dar refuza sa plăteasca ceva din impozitele lui. Care impozite? Pe ajutorul de șomaj?
Parerea lui Cioran,exprimata acum vreo 70 de ani : " S-a rezolvat vreodata problema mizeriei in numele milei? Dimpotriva, mila a creat saracii, i-a inmultit. Prezenta ei in lume este cauza cersetoriei. Acei saraci care au inteles ca pot trai ca paraziti ai milei au renuntat la saracie si s-au facut cersetori. "
Este interesanta folosirea termenilor in relatarea si comentarea unor "evenimente" (cum numesc stangeii violentele din Anglia).
EVENIMENT=intamplare importanta
DEMONSTRATIE=manifestare publica cu caracter politic-social
REVOLTA=actiune violenta impotriva unei nedreptati
VIOLENTA=incalcare a ordinii legale
folosirea fortei in relatii interumane
FURT=infractiune de insusire a unui lucru strain
JAF=furt savarsit prin violenta
Mark STEYN, "fireste" 🙂
Ce mai spune despre acei brain dead morons: "they’re used to having their accommodation, their food, their drink, their drugs, their X-Boxes, their iPods and other toys provided by the state. And the idea that a guy, someone in the house gets up in the morning and gets dressed and goes out the door and does not return until late afternoon when the day’s labors have been completed, that is an entirely alien ritual to these people, and to anyone they know."
OK, nu mai pun altele!
Mark Stein:
"In 1940, London burned. It burned not because morons were setting fire to their own neighborhoods, but because the Luftwaffe was trying to flatten the last country to stand against them, the last obstacle to them taking total control of Europe. And the grandparents and great-grandparents of these brain dead morons in the streets of London took that every night. They took their homes being bombed, there was no urge to surrender, no urge to accept what the rest of Europe had accepted. They took that. And the lesson we see, when we see their maligned progeny burning their own neighborhoods to the ground seventy years later is that you can transform the human capital of a nation much quicker than you think."
@ mihai neamtu, #16.06:
Decizie corecta. Iata si un diktator luminat, sper sa nu i se pregateasca vreo suspendare…
mie mi se pare dezlînat, că apelează la orice soi de justificări (unele verificabile cu cifre și fapte), ignorînd altele, dar nu știu cum se face că întotdeauna politicile stîngiste sînt nevinovate. cred că ar fi mult mai potrivit pentru criticatac.
Mihai 🙂
despre colaborări rămîne să discutăm.
@ Nea,
vrei sa spui ca esti citit? no, tu ai ascultat emisiunile de la radio Erevan.
Asa ca, necitindu-mi postarea, tu nu esti sigur daca i s-a dat o Volga s-au i s-a luat bicicleta.
@all
vă rog să încetaţi atacurile la persoană şi să nu vă mai consumaţi preaplinul de nervozitate aici. mulţumesc.
Mi s-au parut substantiale si de certa calitate intelectuala interventiile lui @daniel. Sper sa revina pe la Blogary, e asteptat cu interes si respect. Ne poate trimite si articole de sine statatoare.
Cum se repetă istoria.
Alt dictator (Stalin) l-a banat pe alt autor, Platonov. La care, la fel ca Victor L, Platonov a spus că e bucuros că a fost banat de Stalin, că înseamnă că i-a înţeles ideile şi că ăla e singurul cititor a cărui părere îl interesează.
@ nedo,
stiam ca incalc regulile; si nu am dece sa ma supar.
@nemo, la nivelul mai terestru al discuţiei, nu ti-ai dori să nimereşti în carnavalul social (ţie cred că ţi-e de ajuns că ai nimerit în experimentul social „bun, dar greşit aplicat”
) şi cum nu gândeşti toată ziua filosofic, în psalmi 🙂 , ceri măsuri NOW. hic et nunc îi zicea pe vremuri.
Al. Hâncu (înţeleg eu) are în vedere chestiile care mai pot fi modificate acum, (welfare state) înainte de globalizarea carnavalului, nu fenomenul rioting-ului in istoria umanităţii.
Aş mai zice că ăia cu riots din 1668, 1710 etc. carnavaleau pe banii lor, nu erau întreţinuţi de stat. Ăştia add insult to injury.
@f.t., dv. cum aţi traduce Labour Party? Şi mie mi s-a părut haios în text şi pe urmă mi-am dat seama că uite poznă! Exact aşa l-aş traduce şi eu!
@Hancu: mi se pare ca e amuzanta "replica" asta. nu aduce nimic nou in plus fata de prima parte, e doar o reiterare "eu am dreptate, numai welfare-ul e cauza!"("ba!"). 😆
mi-am dat cu parerea data trecuta ca e mai degraba "multifactorial, ca e si asta o traditie britanica". f.t, cititorul "tacut" spune f bine, cu exemplificari si citate, adica mai pe lung, tot aia. e insa f misto genul asta de "dialog". e unul din momentele in care se aplica politetea britanica, adica "ramanem fiecare cu ideile noastre".
oricum, daca vrea sa castige puterea, "dreapta" are nevoie de centru, asa ca e bine sa iasa de pe o idee fixa, ca face santz in caldaram de la centrifuga.
si in general, au mai vazut si altii ghettouri, iar ideea de baza e una: once born in a ghetto, you have no fu**ing chance to get out of there. even so, you can get the guy out of the ghetto, but never get the ghetto of of the guy 😆
cinic vorbind, sunt si vor exista intotdeauna clase sociale: trebuie sa mai spele cineva si budele, nu numai sa comenteze pe blogary. ce-i rau sa mai aiba si ei ciclic cate o revolta "contra capitalismului"? e traditie, e carnaval, e supapa sociala, lucruile se intorc la matca lor, mai vine una peste 20 de ani. o sa fie PM unul ca Thatcher si cineva va scrie infierator ca asta "e consecinta statului guvernarii capitaliste dure, care a saracit, bla, bla".
@para, m-au iritat de multe ori interventiile nedormitului si am fost ironic la momentul respectiv. de data asta are dreptate. daniel a scris comentarii fluviu. eu numai cand am vazut marimea primului, le-am sarit instant si pe urmatoarele. cineva trebuie sa-si asume si rolul neplacut de moderator. aa, si in general, sa-ti organizezi ideile succint, la obiect, samd inseamna 2 chestii: semn de inteligenta din partea respectivului si respect pt interlocutori. si da, prima regula e RESPECTAREA REGULILOR de catre toata lumea. ce e asa greu de inteles?!
off-topic
Cu excepţia TVR INFO, televiziunile de "ştiri" Realitatea TV şi Antena 3 nu consideră motiv de BREAKING NEWS reţinerea a patru autocare cu romîni în Transnistria, la graniţa cu Republica Moldova.
Să nu cumva să creeeze – involuntar – o atmosferă ostilă în raport cu Rusia.
Erata
regula despre clarificare se citeste "regula despre claSificare"
@f.t.
august 18th, 2011 at 13:39
O mica "informatie": Crezi ca ai respectat regula despre clarificare a carei nerespectare o reprosezi autorului?
Daca nu poti sa faci "analogii", e cam greu sa le clasifici ca fiind "diferite"; in esenta. Restul?
Costin, da, forţele de ordine au fost blegi.
Problema reginei a fost că, în mod iresponsabil, M. Thacher a cam pus pe butuci eşaloanele de mineri englezi mai demult, astfel că acum nu a avut pe cine chema să planteze panseluţe.
Para, nu te supăra, frate.
Efectul pervers obţinut de troli este că cei cu bune intenţii se satură şi pleacă.
Pe de altă parte, cred că ai dreptate, şi eu consider că Blogary va fi cu atât mai puternic cu cât poate găzdui şi combate sau accepta opinii diverse. Sigur, când cineva insistă doar ca să se bage în seamă sau să strice petrecerea, e altceva, e normal să-i arăţi uşa. Înainte de asta, există însă contorul de minusuri, dacă are 3 degete în jos, dispare singur. Aşa că aş propune, la fel ca tine, un stil mai relaxat al replicilor.
"problema celor care condamnă recentele evenimente e că tot aparatul politico-economico-poliţienesc care protejează proprietatea şi pe cei care o deţin a fost scurtcircuitat, ceea ce e absolut inadmisibil.
interesanta e extindere a conceptului de “violenţă” asupra clădirilor, mărfurilor, etc. aceasta extindere reflectă cât de mult e fetisizata proprietatea privată în actuală fază a capitalismului cultural, reflectă o dubioasă antropomorfizare a mărfurilor si centralitatea proprietăţii deţinute in constituirea identităţii.
…
criminalizarea şi infierarea înverşunată a furtului e de asemenea legată de fetisizarea proprietăţii private. dacă ne relaxam puţin putem să înţelegem de ce unii comunişti spuneau în glumă că furtul e începutul comunismului – “la fiecare după nevoi”. furtul e într-adevăr un mod radical de a adresa problematica proprietăţii private, inegalitatea şi lipsa mobilităţii sociale."
http://www.criticatac.ro/9370/sa-ascultam-totusi-…
primitivilor! cum fetisizati voi proprietatea privata si extindeti conceptul de violenta asupra cladirilor, cind capitalismul exploateaza!
Hâncu,
Păi, yo zic că ai dreptate! … dar din păcate în ultima perioadă şi aşa zisele guverne de dreapta, de peste tot, au dat pomeni pentru voturi. Anghela Merkel (UCD) ultima oară a dat tichete, cică pentru a-i „corupe” pe nemţi să-şi exprime votul 😉
Încă o dovadă de tact din partea nedormitului.
Încet-încet, constat că nu merită să mai pierzi timpul şi să comentezi în groapa cu trolli.
Ăsta nu e dialog aici, asta e militărie, e tundere a părului cu tot cu urechi şi nas. În principiu, sunt de acord că daniel a exagerat, însă putea să i se fi spus mai lejer, mai cu umor.
Sîngele ăsta de pe pereţi mă face să plec şi eu. Dacă cerberul are pretenţii de la trolli, şi eu, un simplu troll, am pretenţii de la "Măreaţa Dictatură".
Acesta este ultimul meu comentariu pe blogary.ro.
Vă las pe glaf pachetul meu de ţigări.
Să trăiţi!
@victor l
ți-am șters comentariul.
rog pe cei care nu s-au supărat ca văcarul pe sat și rămîn, să rămînă on-topic.
Hînc-un articol excepţional.
Pomana politică e o situaţie win-win.
Dacă partidul care o dă câştigă alegerile, e OK.
Dacă le pierde, povara datoriilor implicate de pomană va cădea în cârca "duşmanului", a partidului care îi succedă.
Sincer, cred că frecvenţa postărilor mele lungi e f.rară. Exceptând ziua de ieri şi azi. Poate totuşi îmi reîmprospătezi memoria, căci răsfoind postările mele, în medie le-am ţinut undeva la o lungime rezonabilă. Chiar am tras concluzia că e mult mai uşor aici să arunci o înjurătură scurtă decât un text, relativ articulat pe idei.
Iar relativ cu formularea e nefericită.
Disecând. Ultima oară eu aprob(scuze singura regulă e 2000 de caractere pe postare plus un limbaj decent). Ne explici-se pare că tragi o concluzie individuală a ta în numele unui colectiv. Opiniile se construiesc individual, e chiar unul din principiile dreptei.
Şi ca totusi să-ţi dau satisfacţie, să nu-ţi mai dau de lucru, 😉 a fost ultima oară :).
Pierd timpul personal, chiar degeaba.
De altfel, am posibilitatea să-mi exprim părerile şi pe blogul personal, am posibilitatea să mă exprim unde vreau ,am posibilitatea să am interlocutori interesanţi când vreau . Webul e mare,şi societatea în care trăiesc de asemeni, vorba aia, am posibilitatea să mă exprim în franceză, în engleză ba dacă îmi bat capul în maghiară.
Unde respectul de a fi în dezacord e o valoare fundamentală de democraţie.
Nu sunt unul care cauta celebritatea politică, doar un schimb de idei. Dacă aş fi dorit o poziţionare mediatică, un site mi-aş putea permite. Să mă intitulez administrator(şi să plătesc costurile aferente) şi să filtrez ce-mi convine sau nu prin prisma propriei personalităţi.
Dar nu te speria, nu sunt genul acela.
PS Comentariul nu a fost un atac la persoana dlui Hâncu,(formularea de atac la persoană e utilizat diferit uneori subtil, pare că devine un subrefugiu fin, pentru a exprima o frustrare datorată faptului că alţii nu împărtăşesc aceleaşi idei ), ci la o idee promovată de dânsul.Îl găsesc simpatic personal. Şi nici măcar, contestarea argumentului, nu o fac dintr-o perspectivă de stânga.
Vă doresc mult succes, cu proiectul blogary în continuare.
@daniel
hai, că ai fost simpatic.
cît de complicat este, totuși să citeşti trei rînduri – cîteva zeci de cuvinte – şi să le înţelegi? ce mama dracului poate însemna "comentariu fluviu"?
Vă rugăm să vă abţineţi de la atacuri la persoană, comentarii fluviu, insistenţe plicticoase…
poate nu sînt cel mai potrivit să te învăţ arta dialogului. totuşi, data viitoare cînd vei căuta schimbul de idei, nu uita să respecți cîteva minime reguli ale dialogului:
– discursul-cîrnaț are marea calitate de a pierde atenția cititorului/ascultătorului.
– te concentrezi pe o idee-maxim două.
– încearcă să înțelegi ceea ce spune și interlocutorul, chiar dacă, spre deosebire de tine, e succint și la obiect.
"Economia nu poate fi masurata prin profit maxim, ci prin binele comun"
Declaraţia zilei, Papa Benedict.
@daniel
este ultima oară cînd îți aprob comentarii așa de lungi, unul după altul.
în jumătate de comentariu ne explici ce ne spune hâncu. cealaltă jumătate o ocupi cu artificii retorice, iar cînd ajungi să-ţi spui părerea, îţi dai seama că mai trebuie un comentariu și o iei de la capăt. nu e cinstit faţă de ceilalţi.
Revenind la Anglia, părerea mea personală, rezultatul revoltelor aşa cum îl ştim (atenţie, nu mă refer la cauzele declanşatoare) din Anglia e rezultatul unor măsuri deficitare tactice de intevenţie a situaţiei create (prin moartea lui Mark Duggan, el însăşi implicat în traficul de droguri) .Referitor la forţele de ordine, câteva observaţii. Bugetele de poliţie reduse cu 20 %, cu repercusiuni în managementul efectivelor(nivel de mobilizare operaţional şi motivaţie) .
Se ridică de altfel o întrebare interesantă, reducerea acestui buget e rezultatul politicilor de dimensionare a aparatului de securitate în funcţie de un grad de risc mediu de dezordine publică acceptat-(interesant ultimul articol în RAND privind o metodă de dimensionare a forţelor de ordine).Efectiv priorizând o direcţie de viziune(politică) în gestiune, se creează disfuncţiuni şi disparităţi la nivelul diferitelor compartimente interne ale poliţiei. Exemplul clasic, bugete mai mari alocate prevenţiei şi planificării în detrimentul măsurilor de intervenţie(represive). A doua observaţie, răspândirea în masă a noilor tehnologii de comunicare (faptul că forţele de ordine au un control redus asupra anumitor tehnologii de comunicare, gen Blacberry , plus absenţa unei anumite expertize în acest domeniu din cauza noutăţii relative) şi a reţelelor sociale sociale gen Twitter şi Facebook. Ce au comun, e caracteristica că permit concentrarea în timp scurt a unor mase mari de oameni.Interesantă şi strategia de kettling, iniţial utilizate de guverne în stăpânirea manifestaţiilor dar recent adoptată de manifestanţii englezi inducerea în eroare a forţelor de poliţie şi deturnarea lor operaţională (reducerea eficienţei intervenţiilor) pe alarme false.
Şi totuşi cu erorile inerente, prestigiul şi profesionalismul poliţiştilor britanici (cu o tradiţie solidă de de la Sir Robert Peel încoace) sunt repere standard la nivel internaţional.
Numirea politică a dlui Bill Branton ca şi consilier al prim-ministrului David Cameron, cunoscut pentru abordarea zero toleranţă, deci prin definiţie poate apărea conservator (dar care prin prisma ultimelor duele mediatice a fost nevoit în context să se declare progresist) un american, a iritat enorm o parte a forţelor de ordine actuale britanice, care îşi văd practic contestate o parte din competenţa lor (modelul intelligence-led policing este unul implantat cu succes în a combate criminalitatea, în special cea organizată). Viziunea managerială a dlui Bill Branton îşi are inspiraţia în teoria ferestrelor sparte )(broken windows), criminalitatea în cartiere e rezultatul unei toleranţei maxime faţă de micile acte de incivilitate, gen graffitis, urinat pe stradă, scuipat pe stradă ..etc. Neglijate de către forţele de ordine, aceste acte conduc la dezvoltarea unui anumit sentiment de impunitate printre cei care comit acele acte şi în consecinţă agravarea acestor acţiuni.
Punctul meu personal de vedere,şi revin, referitor la afirmaţiile dlui Hâncu, consider că este o abordare eronată când se încearcă explicarea unor evenimente sociale doar prin prisma politicului- în cazul de faţă revoltele. Cauzele revoltelor sociale sunt un amestec între politic (absenţa unor mecanisme sociale de soluţionare politică a unor revendicări) , economic şi factorii demografici.
Şi totuşi, cum se explică revoltele din Anglia?
Având în vedere că sunt evenimente recente şi datele nu sunt complet recenzate, o abordare analitică prin definirea diverşilor indicatori a celor implicaţi este încă prematură. O abordare mai completă se va putea realiza fi în momentul în care majoritatea celor care au participat vor fi identificaţi, proces în curs de derulare şi cu o anumită grad de predictibilitate având în vedere ratioul de camere video existent(printre cele mai mari din lume) la numărul de locuitori.
Însă, unele răspunsuri , se pot avea cercetând studiile despre revoltele trecute. Există o anumită evoluţie de concepte, privind explicaţia revoltelor. Recapitulez succint, unele.
Downes a găsit o corelaţie statistică puternică între sărăcie, şomaj şi calitatea locuinţelor atunci când s-a referit la revoltele din anii 1960. Pentru Spilerman, proporţia populaţiei de culoare neagră a fost singurul predictor significativ al revoltelor urbane.
O abordare recentă, ca urmare a rezultatelor cercetărilor de către Bergensen şi Herman sugerează că revoltele sunt asociate cu procese de succesiune şi competiţie etnică într-un spaţiu urban. Desigur, ironic unii vor găsi argumentând politic că e multiculturalismul de vină .Discutabil. Dar practic, această concluzie ştiinţifică ar trebui să aibă o repercursiune practică la nivel de tăieri bugetare în politica actuală, de dreapta , de exemplu chiar în România ,sunt zone unde o competiţia etnică există datorită contextului istoric, ar trebui făcută o redimensionare mai atentă.
O nouă teorie care a apărut e cea legată de traficul de droguri.Mai precis, dispariţia din ciclul economic al pieţei drogurilor a ofertei (ca urmare a implementării filozofiei organizaţionale intelligence-led policing, ceea ce a condus la o arestarea principalilor furnizori, capturarea unor cantităţi mari de droguri) a creat o problemă în rândul consumatorilor, prin absenţă rezultă cerere mai mare şi implicit costuri ridicate de procurare. Deci, furtul vandalismul manifestat de etc au devenit metode de predilecţie pentru a procura banii necesari în a cumpăra o marfă din ce în ce mai scumpă şi un mijloc de a defula prin violenţă frustrările acumulate.. De alfel, din perspectiva unei teorii economică a revoltelor , acolo unde costurile legate de implicarea în revolte, nu depăşesc riscurile reprezentate de arestare şi pedepsele aferente, e mult mai probabil ca oamenii să îmbarce în revolte.
Am citit cu interes articolul dlui Hâncu, care încearcă să explice evenimentele recente din Anglia prin prisma unei explicaţii politice, aceea că, revoltele, sunt rezultatul politicilor de wellfare promovate de către Partidul Laburist .
În opinia dlui Hâncu, aplicarea politicii de welfare-ul corespunde cu o anumită degradare a educaţiei şi ascensiunea huliganismului. Într-o concluzie personală, pentru dânsul, revoltele din Anglia sunt indicatorul eşecului politicilor de stânga.
Este o opinie, care e articulată puternic dintr-o perspectivă politică, dar trebuie admis, din punct de vedere al unei perspective bazate pe cunoaştere- knowledge, nu este şi implicit o analiză obiectivă( şi nici nu trebuia să fie, este un blog de opinii)
În general, în ştiinţele sociale, se caută o explicare a unui fenomen prin perspectiva definirii a mai multor variabile, considerându-se că apariţia unui eveniment social la un moment dat se datorează combinării mai multor factori.
De altfel, dificultatea articulării unui discurs pe o singur factor cauzal, cel a politicului ,( în speţă discutând de creşterea cheltuielilor sociale) este relevantă. În următoarele rânduri prezint un asemenea exerciţiu fictiv de raţionament.
E extrem de simplu de afirmat dintr-o perspectivă de dreapta, că politica de alocaţii pentru mamele singure , a creat o generaţie care s-a revoltat în momentul când statul nu mai dat nimic. Dar la fel de simplu de argumentat , pentru stânga , că numărul crescând al mamelor singure se datorează deteriorării politicilor familiale prin prisma alocării a prea puţin timp consolidării necesităţilor familiale (timp pierdut în mai multe locuri de muncă, datorită costurilor de viaţă ridicate, aferente facturilor,a inegalităţii sociale care crează diferenţieri prea mari de câştig între poziţiile de management şi cei care muncesc).Transpusă în divorţuri, şi mai puţină supraveghere din partea monoparentalilor a copiilor deci riscuri mai mari. Mă rog retorica, obişnuită, ce a fost întâi oul sau găina.
mi se par foarte corecte legaturile de cauzalitate cu political correctness dar indraznesc sa arunc si eu o pietricica in balta: poate ar trebui adaugata si falia dintre generatia care a participat indirect la aselenizare si care este pe cale de imbatranire in proiect si noile valuri de debusolati asistati social sa se pliciseasca intens 24/7?!
Bineinteles, comentariul meu este incomplet, prima sa parte aflandu-se inca la moderare. Daca ar putea moderatorii sa unifice cele trei comentarii disparate, ar oferi textului mai multa coerenta si autorului mai multa liniste. Multumesc.
@ft: evident ca este un esec al statului asistential atata timp cat acesta nu a fost in stare sa faca ceea ce isi propunea (declarativ) si a facut ca aceia care erau "necajiti" sa fie azi la fel de nefericiti si nemultumiti, in ciuda "beneficiilor" revarsate asupra lor…
Cauza rascoalelor nu vine din intentia de a-i scoate din mizeria imediata. Cauza este in politica tampita, care nu face altceva decat sa ii tina captivi, clienti ai unui stat mult prea intrusiv si umflat.
Rascoalele acestea, conform predicilor socialiste nu ar fi trebuit sa apara atata timp cat oamenii au asigurata existenta (casa, masa)… Iata ca nu e asa, ca resentimentul nu vine din conditia materiala, ci din conditia morala precara.
As subscrie la multe din articol, dar; exista acest dar, si in primul rind se manifesta prin gestul cu degetul aratator al autorului: v-am spus eu.
Prea de sus, prea sfatos si atotstiutor pare autorul (poate sint io invidios, dar nu cred).
Ce scrie dl Hâncu nu este o analiza, ci dezamagirea lui "daca ma ascultati pe mine".
Sa judeci azi pentru ce s-a facut ieri, si sa neglijeji conditiile de atunci, doar pentru ca sa-ti iasa pasienta, mi se pare cam deplasat.
NB,
Oricit ai avea grija de viata ta, de moarte nu scapi; viata societatilor nu are alta soarta. Tavalugul viitorului este nemilos.
(Nu ma astept la aplauze.)
Desigur ca in lumea reala vine si scadenta: insa doar atunci cand rotesti spirala peste limita sa critica. O pot face si unii si altii. Atat prin cumularea datoriilor prin politica statului haiduc, cat si prin creditarea in alb, pentru mentinerea unui consum ridicat, corespunzator supraproductiei. Avem probabil de amandoua! La care se adauga acel political correctness, pregatitor al globalizarii, instrument ce avea darul de a aduce noi consumatori in tari cu populatie imbatranita.
Statul asistenţial a fabricat, în sfîrşit, Omul Nou.
Nu neg, e foarte probabil! Dar mi-e teama ca nu e singurul factor. De asta m-am ferit si, amintind de Heysel, sa trag concluzii edfinitive.
Bine ai venit f.t.
Blogary e un un spatiu deschis in care se poate discuta contradictoriu cu argumente valide.
Pe cele din secolul XIX şi secolul XX nu le menţionez pentru că ar presupune un spaţiu prea mare pentru un comentariu. Ma rog, ideea de bază se înţelege. În principiu, nu am nimic împotriva dreptului dumneavoastră de a avea o problemă cu statul social sau asistenţial, cu partidul muncitoresc (deşi nu mi se pare fair mica înţepătură, dar presupun că-i doar o ocheadă adresată publicului) etc. Dar întreb, sunteţi convins că violenţele de la Londra din 2011 sunt un simptom al eşecului statului social sau, de fapt, e aceeaşi Mărie huliganică (revoluţionară pentru simpatizanţii stângii) cu aceeaşi pălărie (sau măciucă)?
Mulţumesc pentru răbdarea cu care aţi citit comentariul şi îmi cer scuze pentru lungimea lui. O zi bună.
Bawdy House Riots din 1668 (mi-am permis să introduc şi un citat), Sacheverell Riots din 1710, London Gin Riots din 1743, Gordon Riots din 1780, Spitalfield Riots, Priestley Riots din 1791, Old Price Riots din 1809.
„On 23 March 1668 a crowd of London apprentices, servants, and artisans, dressed in green aprons, attacked bawdy houses in Poplar–kicking off a bout of rioting in five acts that would travel from the east end of town to the west-end brothels of James, Duke of York. On the second day, the crowd swelled to as many as 40,000, organized itself into regiments under the command of captains, and proceeded to besiege brothels in East Smithfield, Moorfields, and Shoreditch (Harris, 90). Charles II immediately issued a request to the Lord Mayor and Lieutenancy of the city to put down the riot that resulted in the arrest of a number of participants. The crowd responded to the arrests on the third and fourth day by besieging the prisons and releasing their comrades. On the final day, the attacks continued in Holborn before they were finally suppressed (82-83). Among the rallying cries of the mob were "down with the Red Coats!" "Reformation and Reducement!" "We have been servants, but we will be masters now!" They threatened both "that if the king did not give them liberty of conscience, that May-day must be a bloody day" and that "ere long they would come and pull White-hall down” – Romack, Catherine – Associate Professor at the University of West Florida
Domnule Hâncu,
Sunt un cititor fidel dar tăcut al Madamei Blogary. Vă scriu aceste rânduri nu pentru că m-aş afla în vreun dezacord de fond cu dumneavoastră (şi dacă sunt, nu este subiectul acestui comentariu), doar că îmi pare – recunoscând limita cunoaşterii mele asupra respectivului subiect – că aveţi o gâlceavă cu stânga şi viţeii ei de aur, şi vă folosiţi uşor abuziv de revoltele (sau ce Dumnezeu or fi ele) de la Londra, pentru a le mai da inamicilor ideologici o smetie. Să explic de ce.
Îmi pare legitimă constatarea dumneavoastră că analogiile cu alte acte de acest tip, petrecute în alte societăţi, sunt înşelătoare. De aceea, deşi nu-s sociolog şi nu am capacitatea de a decela cauzele profunde ale acestor manifestări violente, cred că e eronat intelectual să asociezi violenţele de peste tot şi să încerci sa le etichetezi rapid, folosindu-le ca argumente politice – fie ca vorbim de stânga sau de dreapta. Că se întâmplă nu-i de mirare, dar prevederea ar trebui să ne facă mai reţinuţi. Scurt spus, Paris 2005 e o poveste, Londra 2011 alta.
Principala eroare de construcţie a textului dumneavoastră îmi pare lipsa de contextualizare istorică a evenimentelor din Anglia. Pare că liniştea şi placiditatea unei comunităţi răvăşite astăzi de revolte s-a pierdut din cauza establishmentului politic postbelic. Ceea ce te duce cu gândul la un mit al vârstei de aur în care comunităţile omogene etno-cultural trăiau în pace şi fraternitate. Realitatea istorică, fiind un concept intelectual înşelător dar folositor operaţional, arată, cel puţin punctual, uşor diferit. Celebrul istoric Sir Lewis Namier descria politica britanică a secolului XVIII ca fiind “aristocracy tempered by rioting”. Dintr-o dată, pare că rioting-ul se transformă – cel puţin în viziunea respectivului istoric – într-o forţă politică normativă dintr-un simplu act de eroare politică contemporană. Să vedem câteva astfel de evenimente petrecute în epoca modernă:
Da, e ca acidul picurat in urechea bine infundata a unora 🙂
Inainte cand punea pe "pestele vesel" cate o "pastila" din asta saptamanal era o delectare/racorire sa il urmaresc.
Lamuritor!
Mai intra pe la pomeni si scutirile de impozite sau ajutoarele de stat "pentru crearea de locuri de munca" de parca firma respectiva creeaza locuri de munca in scop de asistenta sociala sau de caritate, nu de profit. Nici olimpiada de salvat de banci, sport international din 2008 incoace, nu s-a facut pe bani privati, ci tot din banii "alora care mai produceau ceva". Hulitul stimului al lui Obama in fundul bancilor s-a dus in mare parte, iar Irlanda si-a falimentat statul tot de dragul lor. Altfel, daca plingea cineva dupa Mandric, nu vad de unde jalea, de vreme ce de vreo citeva posturi bune, pe blogary i se cinta prohodul decadentului occident, ceea ce nu impiedica pe nimeni sa prefere pentru propriii copii universitatile corecte politic de acolo celor romanesti sau, de ce nu, moscovite ferite de acest cancer infiorator. Daca e de luat in mitraliera, si Soviany are cadenta mare, dar nu e un motiv sa-l iubim. Cumva, cu toata criza, cine nu are mandrici vad ca da fuga sa-si cumpere, nu ca ar fi criza, e mai degraba o bula.
Poameni sîntem, ce pizda mă-sii!
Mama, ce verb mitraliera are Hancu!
Asta ca prima impresie. Si, cumva, te obliga sa fii mitraliera la citit (la primul, ca pe urma vrei sa-l recitesti la "foc-cu-foc").
Aşa-s toţi Hâncii.