Cu articolele pe faţă: ANI vs. nANI

Îmi propun să fac o comparaţie între cele 2 ANI existente în acest moment: cea declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională a României (CCR) şi cea proiectată de Parlamentul României (ANI-C.C.R.&P.R., de aici înainte).

Mai înainte de asta însă un scurt istoric al evoluţiei ANI, pentru că nu-i lipsit de relevanţă, în opinia mea.

Agenţia Naţională de Integritate  a fost prin înfiinţată prin Legea  nr. 144/2007 (ANI-L.144/2007, de aici înainte) la insistenţele UE care sunt consemnate încă din anul 2004 în documentul de poziţie comună al Uniunii pe domeniul justiţie şi afaceri interne şi reprezintă varianta de serie a prototipului propus de Monica Macovei. ANI vede lumina tiparului în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007. Mult timp ANI funcţionează pe placul celor care au lăsat-o atât de greu în piaţă, principala calitate a acesteia fiind în primii ani silenţiozitatea. Este atât de silenţioasă încât puţini ştiu că există. ANI devine vizibilă abia după ce preşedintele acesteia, Cătălin Macovei, are o discuţie cu Bogdan Chirieac la sfârşitul lui 2009 care abundă în licenţe poetice din discografia BUG Mafia. Din ianuarie 2010 însă, nu trece zi să nu auzim de nume care au fost sau sunt cercetate de ANI pentru glumiţe strecurate prin declaraţiile de avere ori de interese. Este vorba, printre alţii, de Victor Teodor Alistar, Ion Bazac, Adriean Videanu, Dan Nica, Radu Berceanu, Nicolae Nemirschi, Mihai Stanisoara, Gheorghe Pogea, Mircea Geoană (care a primit neînceperea urmăririi penale între timp, pe sesizarea ANI de fals în declaraţii), Ludovic Orban, Marian Vanghelie sau Radu Mazăre, Andrei Chiliman, Neculai Onţanu, Marian Vanghelie şi Cristian Poteraş. În acest an, ANI este, alături de DNA, singura instituţie evaluată pozitiv în raportul interimar al Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare (pct. 4.2). Aşa că ajungem în mod natural în ziua de 14 aprilie 2010 când Curtea Constituţională desfiinţează ANI-L.144/2007. Parlamentul României (P.R.) adoptă proiectul de lege al noii ANI în ziua de 11 mai 2010 şi îl trimite spre promulgare.

Şi acum testul comparativ, care va consta în a pune alături principalele dispoziţii ale Legii nr. 144/2007 şi cele ale proiectului de lege înaintat spre promulgare de Parlamentul României.

A.  Categorii de persoane care au obligaţia de a depune declaraţii de avere şi declaraţii de interese.

Acest aspect este reglementat în ANI-L.144/2007 de art. 41, iar în ANI-C.C.R.&P.R. de art. 1. Principala diferenţă  este că în noua formă preşedinţii, vicepreşedinţii, secretarii şi trezorierii federaţiilor şi confederaţiilor sindicale nu mai trebuie să depună declaraţiile. Iniţiativa aparţine senatorului PSD Toni Greblă, căruia trebuie să îi mulţumim (modificarea este complet nejustificată: cele mai importante organizaţii sindicale din România sunt cele ale bugetarilor. Deci conducătorii lor sunt plătiţi, în final, din bani de la buget. Totodată aceştia au legături nemijlocite cu instituţiile statului, a căror politică o influenţează direct). S-a eliminat art. 42 din Legea nr. 14/2007 care impunea persoanelor care candidau pentru funcţiile de Preşedinte al României, deputat, senator, consilier judeţean, consilier local sau primar să depună cele 2 declaraţii (pe acest aspect s-a făcut remarcat senatorul PDL Petru Filip). De asemenea art. 1, alin. 1, pct.10 al ANI-C.C.R.&P.R. prevede că doar personalul cu funcţii de conducere din cadrul Curţii de Conturi are obligaţia de a depune declaraţii, spre deosebire de ANI-L.144/2007 care prevedea această obligaţie pentru tot personalul (art. 41, alin. 1, pct. 9).

În schimb ANI-C.C.R.&P.R. introduce şi câteva noi categorii de persoane care vor trebui să depună declaraţii: membrii din România în Parlamentul European şi membrii în Comisia Europeană din partea României (pct. 4) şi personalul instituţiilor şi autorităţilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de muncă care administrează sau implementează programe ori proiecte finanţate din fonduri externe sau din fonduri bugetare (pct. 35). Sunt menţionaţi expres prefecţii şi subprefecţii (pct. 36).

B. Declaraţiile de avere si declaraţiile de interese.

ANI-C.C.R.&P.R. reglementează două categorii de declaraţii. Unele confidenţiale, care conţin mai multe informaţii (dar mai puţine decât cele din declaraţiile completate conform OUG 14/2005) şi altele publice, care conţin foarte puţine date de natură să facă transparentă evoluţia patrimonială a unui parlamentar, să zicem, în timpul mandatului său.

Comparaţia o voi face între conţinutul declaraţiilor de avere şi de interese din anexele 1-4 ale ANI-C.C.R.&P.R., pe categorii (confidenţiale şi publice) pe de o parte şi conţinutul actualelor declaraţii, reglementat de OUG nr. 14/2005 prin anexele 1 şi 2.

Voi menţiona doar diferenţele cu care vin declaraţiile noi. Acestea nu impun aproape  nici o obligaţie suplimentară în ceea ce priveşte conţinutul, însă multe menţiuni din OUG nr. 14/2005 au fost eliminate.

B.1. Declaraţiile de avere.

Voi păstra numerotarea dată prin actele normative rubricilor din declaraţii. În felul acesta vă puteţi duce pe linkurile puse către declaraţii pentru a le vizualiza integral. Din motive de spaţiu nu voi scrie denumirile integrale ale categoriilor de bunuri supuse declarării. Voi menţiona doar elementele de care diferenţiază declaraţiile noi faţă de cele reglementate de OUG nr. 14/2005 (ce nu se mai trece în noile declarţii; ce se trece în plus).

I.Imobile (I.1.terenuri/ I.2. clădiri): 1) în declaraţia  confidenţială nu se mai indică: valoarea de impozitare; lasă posibilitatea de a indica nu adresa, ci zona în care se află/ 2) în declaraţia publică nu se indică suprafaţa, cota parte, titular, modul de dobândire valoare de impozitare; în loc de adresă se trece localitatea; se va indica numărul de imobile;

II.Mobile:1.Autovehicule, autoturisme, etc.: 1) în declaraţia  confidenţială trebuie indicat, în plus, anul dobândirii;/ 2) în declaraţia publică nu se indică nici anul de fabricaţie şi modul de dobândire;

II.Mobile:2. bijuterii, etc.: 1) în declaraţia  confidenţială nu se mai indică: valoarea estimată; trebuie indicat, în plus,  modul de dobândire)/2) această categorie nu se indică în declaraţia publică; Iniţiatorul eliminării din declaraţia publică a bijuteriilor este senatorul UDMR Gyorgy Frunda şi a fost susţinută în mod particular de senatorul PDL Andrei Mircea.

III. Bunuri mobile, a căror valoare depăşeşte 3.000 euro fiecare şi bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni: 1) în declaraţia  confidenţială pragul de la care trebuie declarate aceste bunuri mobile a crescut de la 1000 la 3000 euro/ s-a precizat că trebuie indicată valoarea de înstrăinare (în vechea formă se menţiona doar „valoarea”, fără alte indicaţii) 2) în declaraţia publică nu se indică: data înstrăinării; persoana către care s-a înstrăinat;

IV. Active financiare:1. Conturi şi depozite bancare, etc…: 1) în declaraţia  confidenţială nu se mai trec cardurile de credit/2) în declaraţia publică nu se indică nici instituţia care administrează şi adresa acesteia; valuta; deschis în anul; în plus trebuie trecut numărul acestor tipuri de active financiare;

IV.Active financiare:2. plasamente, investiţii directe şi…: 1) declaraţia  confidenţială este identică cu cea reglementată de OUG nr. 14/2005/ 2) în declaraţia publică nu se indică: Emitent titlu; societatea, în care persoana este acţionar sau asociat; beneficiar de împrumut;

V.Datorii: declaraţia  confidenţială este identică cu cea reglementată de OUG nr. 14/2005/ 2) în declaraţia publică nu se mai identifică creditorul, ci doar se indică dacă este persoană fizică ori juridică;

VI.Cadouri, servicii….., altele decât cele ale angajatorului, a căror valoare individuală depăşeşte 2000 euro: 1) în declaraţia  confidenţială pragul de la care trebuie declarate aceste bunuri a crescut de la 300 la 2000 euro; nu mai sunt declarabile bunurile care vin de la angajator/ 2) această categorie nu se indică în declaraţia publică;

VII. Venituri ale declarantului şi ale membrilor săi de familie, ….: 1) declaraţia  confidenţială este identică cu cea reglementată de OUG nr. 14/2005/ 2) această categorie nu se indică în declaraţia publică;

B 2. Declaraţiile de interese.

Între conţinutul declaraţiei de interese confidenţiale şi cel al actualei declaraţii nu există nici o diferenţă. În declaraţia publică nu se mai identifică precis unitatea (cu denumire şi adresă), unde cel care face declaraţia are diferite funcţii, ci se indică doar tipul entităţii (SA, SRL, CN, etc.) .

Monica Macovei, într-un interviu dat în Adevărul: „(…) Declaraţiile de avere, aşa cum sunt astăzi, publice, sunt din 2005, din februarie, deci de 5 ani de zile. Ori ANI s-a creat în 2007, pentru ca, între altele, să verifice şi aceste declaraţii. Vreau deci să subliniez că nu există o legătură directă. Că declaraţiile de avere trebuiau să rămână aşa, publice, cu toate acele date, chiar dacă ANI nu ar mai avea toate acele puteri să le verifice. E normal să fie publice pentru că le foloseşte presa ca instrument de lucru, ca instrument de investigaţie jurnalistică şi oricine vrea să vadă ce avere a dobândit pe timpul mandatului alesul lui sau primarul sau orice demnitar, să se poată uita pe site şi să verifice.(…)”.

C. Valoarea probatorie a actelor întocmite de ANI

În textul trimis spre promulgare nu mai există nici o menţiune cu privire la caracterul de probă pe care îl pot avea actele întocmite de ANI în desfăşurarea activităţii, aşa cum există în ANI-L.144/2007 (art. 9, alin. 5). Practic, de acum înainte cele constatate de ANI prin actele întocmite şi trimise Parchetului sau ANAF, neavând valoare de probă, trebuie refăcute, verificate de aceste instituţii. Ceea ce va duce la prelungirea procedurilor.

D. Completarea declaraţiilor de avere şi de interese. Consecinţe.

ANI-L.144/2007, art. 43, alin.1: „Declaraţiile de avere şi de  interese  reprezintă acte personale şi  irevocabile, putând  fi  rectificate numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege.” + art. 52 alin. 1 „Fapta  persoanelor  care,  cu  intenţie,  depun  declaraţii  de  avere  care  nu  corespund  adevărului constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal.”.

Articolele corespunzătoare în ANI-C.C.R.&P.R. sunt art. 3 alin. 1, care este identic cu art. 43, alin.1 din Legea nr. 144/2007 (eliminând însă cuvântul „irevocabile”) şi art. 28. Acesta în alineatul 1 reproduce textul art. 52 alin. 1 din ANI-L.144/2007,  dar adaugă un al doilea alineat, care este o inovaţie – o cauză specială care înlătură caracterul penal al faptei: art. 28 alin. 2 „Nu constituie infracţiune fapta persoanei care îşi modifică declaraţia de avere sau de interese care nu corespunde adevărului, dacă denunţă fapta mai înainte ca autoritatea să se fi sesizat pentru asta”. Ideea în acest sens îi aparţine senatorului PDL Petru Başa. Adică, dacă e să fie, infracţiunea de fals în declaraţii se repară cu FastumVoicu. Aşadar, acum răspunderea penală este o chestiune de viteză.

E. Obligaţia instituţiilor publice ori private şi a persoanelor fizice de a răspunde solicitărilor ANI.

ANI-C.C.R.&P.R. măreşte intervalul de timp în care instituţiile publice ori private şi persoanele fizice trebuie să răspundă solicitărilor ANI de la 10 zile lucrătoare în varianta ANI-L.144/2007 (art. 7), la 30 de zile –  calendaristice, în lipsă de alte precizări (art. 15, alin. 2). În termenii lui Dan Tapalagă, tunelul a fost lungit cu 2 segmente, parcursul prelungit, să fie primit!

F. Atribuţiile ANI

Senatorii României au eliminat articolele care permiteau ANI să sesizeze direct instanţa de judecată cu solicitarea de confiscare a averii nejustificate, lăsând-o practic fără arma sa cea mai de temut pentru cel verificat: perspectiva confiscării averii pe care s-a chinuit atât de mult să o scoată din sfera penalului şi a obligaţiilor fiscale. Iniţiatorul acestei modificări este senatorul UDMR György Frunda (care este cercetat de ANI).

Cu ce a mai rămas ANI?

Tot un comentariu al Monicăi Macovei din Adevărul: „(…) Mai există şi conflictele de interese, şi incompatibilităţile, chiar dacă şi aici au fost făcute mult mai multe modificări decât ar fi fost cazul după decizia Curţii Constituţionale. A rămas cu foarte puţine puteri: sesizează Parchetul dacă vede un fals, ceea ce se putea face oricum, şi Administraţia Financiară. Mulţi or să fie foarte fericiţi pentru că în felul acesta îşi vor putea albi averile. Or să plătească 16% impozit şi nu o să îi mai întrebe nimeni „Da’ de unde ai dobândit tu atâtea milioane de euro, când ai avut un salariu de 10.000 de euro pe an.(…)”

Concluzii

Prin Decizia nr.415 din 14 aprilie 2010 Curtea Constituţională a României a transformat Agenţia Naţională de Integritate într-o ladă în care să fie îngropate declaraţiile de avere şi de interese şi a trimis-o pachet Parlamentului României care, din motive de benchmark, a resuscitat ANI, dar o ANI handicapată de atribuţiile esenţiale.

Parlamentarii români i-au redus în mod drasnic capacitatea combativă prin înlăturarea posibilităţii de a sesiza direct instanţa cu solicitarea de confiscare a averilor nejustificate; i-au diminuat capacitatea de a acţiona rapid prin modificarea timpului de răspuns din partea celor cărora li se solicită informaţiile necesare „analizelor” efectuate (gândiţi-vă numai că dacă după un răspuns primit după 30 de zile, se constată că se impune solicitarea de date suplimentare de la altă instituţie – alte 30 de zile, deci 2 luni, în loc de 20 de zile lucrătoare, cât ar fi fost în varianta ANI-L.144/2007). În schimb parlamentarii şi-au oferit lor şi celor ca ei, un spaţiu larg de mişcare prin modificarea conţinutului declaraţiilor de avere şi de interese şi prin posibilitatea de a nu răspunde penal atunci când ar completa în fals. Totodată au prevăzut expres că toţi cei care nu au altceva mai bun de făcut decât să facă sesizări către ANI pot răspunde penal, de data asta fără a mai adăuga şi o cauză specială de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Analizată chiar şi prin prisma exigenţelor deciziei CCR (aşa cum e ea) multe dintre modificările aduse Legii nr. 144/2007 nu au acoperire în considerentele ori dispozitivul acestei hotărâri. Pentru acest motiv, aceste modificări sunt nejustificate şi, totodată, abuzive. Astfel decizia CCR nu impune (şi, deci, nu trebuiau operate modificări în sensul celor ce urmează): înlăturarea pentru unele categorii de personal a obligaţiei de a depune declaraţiile; modificarea timpului de răspuns pentru instituţiile/persoanele solicitate; posibilitatea de a nu răspunde penal pentru declaraţiile făcute în fals şi penalizarea sesizărilor făcute de terţi. Abuzul cel mai grav, faţă de conţinutul deciziei CCR, îl reprezintă însă modificările aduse conţinutului declaraţiilor de avere şi de interese care vor afecta direct activitatea inspectorilor ANI. Petru a se respecta dreptul la viaţă privată (argumentul de la pct. 3, para. 3 din decizie) ar fi fost suficientă eliminarea doar a datelor ce permiteau identificarea precisă a unor elemente direct legate de sfera vieţii private a persoanei (adresa exactă a caselor, de ex.). Acceptând chiar apariţia declaraţiilor confidenţiale, nimic, dar absolut nimic, având în vedere tocmai acest caracter confidenţial, nu justifică modificarea conţinutului acestui tip de declaraţie, care ar fi trebuit să rămână identic cu cel din prezent, reglementat de OUG 14/2005. Parlamentarii au înlăturat menţiuni esenţiale care ar fi permis verificarea eficientă a evoluţiei averii pe perioada exercitării funcţiei (e vorba, de exemplu, de valoarea de impozitare a imobilelor) şi au modificat pragurile valorice de la care devine obligatorie declararea cadourilor, a serviciilor sau avantajelor primite gratuit sau subvenţionate faţă de  valoarea de piaţă. În acest ultim sens pragul valoric a crescut de la 300 de euro la 2000 de euro, valoare individuală a fiecărui serviciu. Adică s-a dat liber la sejururi nedeclarabile de la Mamaia şi până la Paris. De asemenea, prin aceeaşi modificare, sunt excluse expres aceleaşi tipuri de avantaje, dacă sunt furnizate de angajator – fără limită valorică (!!!). Altfel spus: dacă ai un şef de treabă poţi deconta şi o călătorie pe Lună, că nu trebuie să o declari.

Pe scurt, mesajul CCR şi al Parlamentului României pentru ei înşişi:

Fură liniştit, ANI face nANI pentru tine.