Citeva precizari privind intrebarile puse ARD si raspunsurile asteptate

Nu am pus întrebările în calitate de susținător privilegiat al ARD. Nu am pus întrebări care să necesite răspunsuri confidențiale. Am pus întrebări de alegător, întrebări care necesită răspunsuri publice, adresate tuturor potențialilor alegători. Răspunsurile la întrebări presupuneau gesturi și declarații publice. Cred că lumea a uitat deja ce întrebasem. Să recapitulăm:

1. Are ARD un proiect politic de fuziune între partidele componente? De notat că ARD nu este alianță politică, ci doar o listă comună pe care candidează mai multe partide.
2. Are ARD un candidat pentru funcția de premier? Au partidele din ARD măcar intenția de a susține același candidat? Există cîteva nume de ministeriabili?
3. Are ARD un candidat pentru funcția de președinte? Au partidele din ARD măcar intenția de a susține un candidat comun?
4. Are ARD o politică de alianțe? Există partide nefrecventabile? Care sînt criteriile după care sînt aleși aliații? Care sînt principiile, dacă există, care stau la baza deciziilor de a se alia sau nu cu o formațiune politică?
5. Are ARD un proiect de modificare a Constituției? Are intenția de a modifica Constituția?

Aceste întrebări nu vizează strategia de comunicare sau strategia electorală a ARD. Aceste întrebări vizează intențiile politice pe termen scurt, mediu și lung ale ARD. Aceste întrebări vizează conținutul ARD ca ofertă politică. Mă interesează dacă ARD va exista și după 9 decembrie și dacă este o forță politică care să reprezinte dreapta sau este doar un vehicul electoral pentru anumiți politicieni dornici să ajungă în Parlament.

De remarcat că aceste întrebări fac parte din pachetul minimal, de bază, al întrebărilor către ARD. Nu am pus întrebări vizînd, de exemplu, criteriile de integritate, Comisia Macovei, criteriile care au stat la baza păstrării pe liste a 23 de candidați care au fost respinși de Comisie. Nu am pus întrebări privind capacitatea ARD de a-și respecta propriile reguli și promisiuni, anunțate cu atîta tam tam. Felul în care ARD s-a comportat în cazul criteriilor de integritate și Comisiei Macovei sînt o situația clară, definitorie, a felului în care ARD este dispusă să-și respecte promisiunile și regulile. În mod normal, atitudinea ARD în acest caz, mi-ar zdruncina extrem de serios încrederea în capacitatea și disponibilitatea ARD de a-și respecta promisiunile, în condițiile în care deja și-a încălcat flagrant și cu tupeu prima și cea mai importantă promisiune. Însă nu am ajuns la un asemenea nivel de investigație. Nu am pus această întrebare. M-am rezumat, în calitatea mea de potențial alegător, la întrebări ”basic”, privind aspectele ultra-minimale ale unei forțe politice. Nu am pus, încă, întrebări vizînd creșterea salariului minim pe economie și justificarea acestei măsuri din punctul de vedere al unei formațiuni politice care se autodefinește de dreapta.

Nu mă interesează nuștiuce canale de comunicare privilegiate cu ARD. Vreau să votez informat și, în calitate de alegător, aștept aceste răspunsuri exprimate public, la oră de maximă audiență, și adresate tuturor alegătorilor. Nu am încredere în răspunsurile și promisiunile șușotite, prin ganguri. Atunci cînd iau decizia de a vota sau nu cu un competitor electoral, aștept răspunsuri publice, asumate, eventual scrise, semnate și ștampilate.

Nu mă interesează bucătăria internă a ARD și nici deciziile strategice și tactice privind comunicarea. Scopul acestor întrebări nu este de a afla dacă ARD are sau nu strategii viabile electoral. Poate că voi aborda și acest subiect în  articole dar nu el reprezintă miza celor 5 întrebări. Sînt alegător, nu am puteri paranormale să ghicesc ce e în capul lui Videanu sau Cezar Preda. What you see is what you get și, în calitate de alegător, vreau ca liderii ARD să iasă public, cu milioane de martori, și să răspundă răspicat întrebările puse de alegători. Poate că întrebările mele sînt irelevante și nu merită răspuns. Foarte bine. Nimeni, nici un politician sau partid politic, nu este obligat să răspundă întrebărilor mele. Nu cer un favor, nu cer să fiu privilegiat. Nu doresc decît să primesc răspunsuri pe care eu le consider relevante pentru mine, în decizia de a alege. Dacă nu primesc aceste răspunsuri, relevante pentru mine, sau dacă ele sînt nesatisfăcătoare, nu votez formațiunea respectivă. Lucrurile sînt simple și nu e nimic dramatic aici.

Să susții că aceste întrebări sînt un atac la ARD înseamnă să fii un imbecil sau un lătrău trist. Nu sîntem în 1985 sau 1987 astfel încît întrebările să se transforme în rechizitoriu la adresa celui ce întreabă.

Repet, nu doresc ca atitudinea ARD față de aceste subiecte să-mi parvină mie, personal, în plic sau pe mail, sms, discuții privilegiate la bere sau mai știu eu ce modalități. Doresc ca atitudinea ARD față de aceste teme să fie exprimată public și să se adreseze milioanelor de alegători, nu mie. Discuția e futilă deja. Răspunsurile la întrebări au apărut deja.

1. ARD nu a exprimat o poziție publică
2. ARD nu are un candidat pentru funcția de premier
3. ARD nu are un candidat pentru funcția de președinte
4. ARD nu are o politică de alianțe
5. ARD nu a exprimat o poziție publică

Iată ce scrie Gândul:

Rămasă fără locomotivă electorală prezidenţială, noua coaliţie a renunţat, din motive ce ţin de orgolii la vârf, şi la ideea unui premier de campanie, pe modelul Stolojan din 2008, venind în schimb cu tactica celor “patru locomotive mici”: Blaga-Ungureanu-Pavelescu-Neamţu.

„În noile condiţii, aliaţii s-au decis greu asupra unei locomotive de campanie. Principalul impediment a fost teama ca alesul să nu prindă aripi şi să rămână, eventual, cu eticheta de prezidenţiabil. În final, a câştigat varianta cu patru locomotive mai mici. “USL a ales să mizeze pe o persoană, pe Victor Ponta pentru a scoate campania din logica locală. Noi am ales formula celor patru copreşedinţi: Blaga, Ungureanu, Pavelescu, Neamţu. Testăm şi această variantă cu patru locomotive”

Un lucru extrem de important: nu mă consider și nu mă autodefinesc drept susținător al ARD (PDL etc). Orientarea mea politică este de dreapta (conservator social, liberal economic) și sînt susținător al lui Traian Băsescu.

Am fost membru PNL pînă în 1998. După ce am părăsit PNL nu am mai susținut niciun partid politic. Începînd cu 2004 (în 2000 nu l-am votat) l-am susținut pe Traian Băsescu și partidele care l-au susținut. L-am susținut public pe Traian Băsescu în 2004, în 2007, în 2008 (am susținut PDL, partidul apropiat lui TB), în 2009, în 2012. Ultimul politician PDL pe care l-am susținut public a fost Emil Boc, la alegerile locale din 10 iunie 2012. Mă consider în continuare susținător al lui Traian Băsescu și Emil Boc.

Nu am fost niciodată fan politic al Monicăi Macovei, însă vara acestui an (căderea guvernului MRU, alegerile locale, condamnarea lui Năstase, lovitura de stat) a scos la suprafață caracterele și a scufundat reziduurile. Dacă mă uit pe luciul apei, nu văd decît pe Traian Băsescu, Emil Boc și Monica Macovei. Credeți-mă, chiar nu am timp și chef să caut în adîncuri. Vorba aia, viii cu viii, morții cu morții.

Ultimul partid al cărui susținător am fost fără să am drept argument al susținerii atitudinea acestui partid față de un politician anume a fost PNL, partid pe care l-am părăsit ca membru în 1998 și ca susținător în 2006. Din 2006 încoace sînt orfan de partid. Din momentul în care Traian Băsescu dispare de pe scena politică, sînt complet neafiliat politic, sînt indecisul perfect.