Partidul comunist crestin si democrat

Originalitate în tot şi-n toate

Sînt oameni şcoliţi, luminaţi. Susţin cu hotărîre că nu sînt comunişti, ba dimpotrivă. Dar nu ratează vreo ocazie să critice capitalismul. Deschid, invariabil, cu formule elegante: “Lasă, mă, că şi capitalismul ăsta…” sau “Da, mă, m-am lămurit şi cu capitalismul ăsta…” Urmate de revărsări somptuoase de sofisme. Faptul că aspectele reprobabile ale capitalismului, pe care le invocă, sînt opera socialismului inoculat în capitalism nu îi preocupă. Le scapă detaliul că etatismul este socialism.

Afirmă că sînt pro-occidentali. Dar de cîte ori vine vorba despre Occident, nu uită să spună că Occidentul e de vină. Dar mai ales America. Pentru toate relele. Rusia şi China sînt opţiuni net superioare.

Nu reuşesc să priceapă diferenţa dintre egalitatea şanselor şi egalitatea rezultatelor. Prima produce societăţi libere şi prospere, fiind singura formă de egalitate posibilă între oameni. Cealaltă, fiind imposibilă (prin înzestrarea naturală inegală a fiecăruia faţă de oricare altul, lucru imposibil de schimbat), produce comunism, garantînd mizeria şi inegalitatea. Exact ca în “Ferma animalelor”: toate animalele sînt egale, dar unele sînt mai egale.

Bine, nici Obama n-o pătrunde pe asta, el înţelegînd că “Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii” e un îndemn la eliminarea inegalităţii veniturilor, prin aspră impozitare progresivă. Conform “Manifestului Partidului Comunist”, Karl Marx şi Friedrich Engels. Dar Obama e preşedintele american cu cele mai multe zile de concediu din istorie, are şi Premiul Nobel pentru Pace, nu-i simplu muritor.

Ta-da-da-daaaam…

Sînt incapabili să observe că socialismul şi comunismul nu sînt lucruri diferite, ci etape ale aceluiaşi proces. Scriptura comunistă spune clar: socialismul e etapa obligatorie spre comunism. E copilăria comunismului. Social-democraţia e tot socialism, doar că avansează treptat, metodic. Iar centru-dreapta e tot stînga.

Spun că sînt creştini. Dar cred că apariţia capitalismului în Occidentul creştin a fost un accident, putea să apară oriunde. Detaliul că doar în capitalism cineva poate face avere ajutîndu-şi semenii să trăiască mai bine, producînd, la concurenţă, bunuri şi servicii cerute de public, la preţuri tot mai scăzute şi la calitate tot mai bună, nu-i tulbură. Nici ideea că nu banul e sursa tuturor relelor, ci iubirea de bani, adică important e ce face omul cu banii cîştigaţi cinstit. Poate industrii noi, nesubvenţionate, ci rentabile, locuri de muncă noi, tot mai bine plătite, treburi din astea.

Nu-i perturbă nici faptul că fără respectarea contractelor, capitalismul nu poate funcţiona. Adică fără legi percepute ca fiind drepte, morale. Morala respectivă fiind absolută, nu relativă. Nu-i frapează ideea că să ajuţi pe cineva cu bani din buzunarul tău e nobil, iar să ajuţi pe cineva cu bani din buzunarul altuia e furt. Chiar dacă i se spune protecţie socială. Generozitatea creştinească e un gest individual, de conştiinţă. Nu e confiscare impusă de stat, prin impozite. Cerinţa de-a nu rîvni la ce a dobîndit altul cinstit, legal nu-i emoţionează. Lupta de clasă e morală, gen.

Pam-pam-pam-paaaam…

Evident, se declara democraţi. Sînt ferm convinşi că în Egipt, de pildă, s-a dat o lovitură de stat militară împotriva democraţiei. “Un om, un vot, o dată şi gata” li se pare un model în regulă. Venirea la putere, prin alegeri, a unui partid care are ca scop, deloc secret, instaurarea unei dictaturi este perfect rezonabilă, căci reflectă voinţa poporului, liber exprimată.

Dar ei nu înţeleg diferenţa dintre democraţie şi dictatura majorităţii. Normal, doar ţine de morala absolută, nu relativă. Nu orice societate, nu orice cultură, nu orice religie oferă morala absolută de care are nevoie democraţia modernă, ca să existe. Democraţia modernă creată tot în Occidentul creştin. De nişte creştini. Pură întîmplare, desigur.

Ca oameni şcoliţi, luminaţi, nu ratează nici o ocazie de-a forma, cu atenţie, opiniile publicului, luptînd constant, multimediatic, în scris şi prin viu-grai, pentru democraţie, economie de piaţă, integrare în Occident. Prin reciclarea tuturor şabloanelor consacrate de Adevărul, România Mare, ziarul Azi şi, desigur, Televiziunea Română Liberă, în epoca lor de glorie. Nu înţeleg că asta fac. Nu înţeleg de ce li s-ar spune că ei sînt, de fapt, Partidul comunist creştin şi democrat. În mod evident, e o aberaţie desavîrşită. O tîmpenie absolută. Aşa ceva n-are cum să existe. Sigur că nu. Nu?

articol preluat din Kamikaze