Un alt profesor universitar care nu respecta dreptul: Corneliu- Liviu Popescu

Istoria recentă ne arată  profesori universitari plagiatori, care își recunosc plagiatul dar rămân în funcție, rectori cu erori majore în CV-uri și conexiuni dubioase în  mediul  de afaceri.

Fapt puțin observat , ultima amânare a procesului lui Adrian Năstase  a fost determinată de un profesor universitar de drepturile omului: Corneliu Liviu Popescu.  Acesta a anunțat cu 25 de minute înainte  instanța că este la Strasburg ca raportor într-un proiect și nu poate participa. Angajat doar cu trei săptămâni înainte, Popescu a fost prezentat ca singurul avocat din echipa de avocați a lui Adrian Năstase care putea să susțină cauza.

Completul Înaltei Curți de Justiției și Casație l-a amendat pe Corneliu –Liviu Popescu cu 2000 de lei pentru  tergiversarea cauzei. Este cunoscut faptul că România, ca și alte state, a fost condamnată la CEDO pentru durata excesivă a proceselor, considerată o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Ceea ce constatăm astăzi este că profesori de drepturile omului sunt amendați în calitatea lor de avocați pentru tergiversarea cauzelor, una dintre violările drepturilor omului.

Apropo de moda CV-urilor probematice, în cel a lui Corneliu-Liviu Popescu. postat pe  site-ul lui de avocat figurează calitatea de doctorand la Sorbonna , fără ne indica anul în care a început acest doctorat. La fel și calitatea de agent guvernamental CEDO, câte luni a deținut această calitate ?

Facebook Comments

De Blogary

Unul dintre cele mai influente bloguri de dreapta, lansat în 4 ianuarie 2010. Scriu la Blogary: Florina Neghină, Claudiu Băcanu, Horațiu Coman, Dragoș Paul Aligică, Alexandru Hâncu, Răzvan Cucui,

45 de comentarii

  1. Un comentariu în care am încercat să spun în 3 cuvinte, pe nerăsuflate, tot ce am pe suflet:
     
     Ok. Fraieri. Naivi. Crin Antonescu și Emil Constantinescu n-au nicio legătură cu dreapta. Intelectualii au sînt și au fost întotdeauna motorul stîngii. Meisanicii au fost liderii anticapitaliștilor. Asta e. Dreapta nu are nimic entuziasmant în ea. Dacă vreți entuziasm, alegeți stînga sau aventurile cu iz de Zelea Codreanu. Eu înțeleg dorința, disperată, vehementă, chiar violentă, de a spera, de a visa. Dar trebuie să ne abținem. În cele mai urîte momente ale sale PDL nu și-a permis ce și-a permis NR. Ioan Oltean și Blaga au mai avut ieșiri d-astea, dar au fost puși la punct imediat. Mihai Politeanu îl întreba pe Cristi Hrițuc la o postare pe Facebook: ”Ești membru în comsiia de etică. Cîte excluderi ai cerut?” Sau ceva de genul. NR și-a început cariera cu eugenisme și alte nazisme angelice. Vă miră că o construcție bazată pe exlcuderea pe bază de virtute/păcat își arde fii pe rug? Robespierre va fi ultimul. Neamțu va pieri de mîna înfierbîntaților născuți din propriile sale spume. Să nu confundăm dreapta, capitalismul (vine de la capital, nu de la suflet), liberalismul, conservatorismul, cu pseudoreligiile politice. Avem nevoie de capitaliști pă interes, nu de gizăși. Știu. Nimănui nu-i plac capitaliști pă interes. Atunci ce vreți de la dreapta, frații mei?

    1. @Bleen, cred că ar fi eficient să scrii un articol cât mai clar pe acest subiect, din afară nu se înțelege mare lucru. Ca să ne imunizăm la țepe. De data asta ne ajută Neamțu cu angelismul și agenturili care-l infilitrează, cu „se dorește”, cu metaforele în cascadă – e clar că nu e un mesaj pt lucizi, dar data viitoare poate deturna atenția vreun tip mai plauzibil.

    2. @Bleen, cred că ar fi eficient să scrii un articol cât mai clar pe acest subiect, din afară nu se înțelege mare lucru. Ca să ne imunizăm la țepe. De data asta ne ajută Neamțu cu angelismul și agenturili care-l infiltrează, cu „se dorește”, cu metaforele în cascadă – e clar că nu e un mesaj pt lucizi, dar data viitoare poate deturna atenția vreun tip mai plauzibil.

      1.  @Yeba Asta cum sună?
         
        OMUL: bla bla cu binele justiția sufletul generozitatea, pomișorii și iubirea
         
        Eu: ”Păi eu zic să alegi stînga. Eu zic să vă duceți cu Neamțu sau cu Remus Cernea (tot aia e). Eu zic să ne scutiți de speranțele băloase. Dacă dreapta-stînga e o problemă falsă, dacă ecologia e problema ta, atunci ai greșit adresa. Nu Blogary e locul. Vă țineți după noi ca ăia din Filantropica. Lăsați-ne, fraților!”
         
        Ți-a plăcut asta cu Filantropica? E? Vezi  ce pierzi dacă n-ai cont de Facebook?

  2. ”De ce acum? Pentru că cineva vrea ca MIhail Neamțu să redevină un blogger, un postac, nu un om politic.” A! Deci despre asta era vorba? Despre cariera politică a lui MN?
     
    PS. Fac pe miratul, așa, la mișto. Știu foarte bine despre ce e vorba, cu exactitate, încă din iulie, august, septembrie, octombrie 2011….
     
    http://youtu.be/nzbOghKx2JA
     
    PS. Foarte interesant. Nu ”alege”. Ci ”vot de încredere”, ”a legitima”, ”a învesti”…. De dușmani. infiltrări, Troțki și deviațoniști nu mai vorbesc…
     
    MN spune că NR a fost lansată pe internet. Dar nu zice cine a lansat-o pe internet. E vorba de Politeia (un blog al cărui fan nu sînt, ba dimpotrivă). Celor de la Politeia, Neamțu le-a dat, politicos, m*ie. Ca și fraierilor care au strîns semnăturile.
     
    Deja nu mai am puterea să mă abțin. E vorba de o șarlatanie de cea mai joasă speță, căreia i-au căzut victimă mii de oameni de bună credință. E vorba de o singură miză: cariera politică a unui individ gol pe dinăuntru, resentimentar, ambițios feroce, cu o un caracter cît groapa Marianelor. 
     
    Tactic, e util. Poate va obține o poziție, ceva. În lumea politicii astfel de ambițioși și oportuniști siniștri sînt utili. Nu în poziții cheie. În poziții marginale și confortabile, care, în același timp, să le hrănească și vanitatea (adică să le dea senzația că pozițiile sînt importante). În momente importante astfel de indivizi tulbură apele în speranța că vor fi băgați în seamă și vor primi o halcă. Au dreptate. Vor fi băgați în seamă și vor primi o halcă. Cei care se simt indignați ar trebui să se abțină.  Oportuniștii primesc o halcă tocmai datorită indignaților.  Indignații idealiști sînt sume în negocieri. Pe numărul lor se face negocierea, pe numărul lor se obțin chestii. ”Am un partid și 25 000 de gușteri. Ce-mi dați? ” (evident că exprimarea e mai elevată, nu mai de la țară). Dacă mă întrebați pe mine, eu, dacă aș avea puterea, i-aș da și mîine o funcție. De ce? Fiindcă s-a folosit de mii de oameni și s-a folosit cu o relativă competență, pentru un începător. E bun. A prostit 200 sau 500 sau 3000. Va prosti și mai mulți. Înainte de a zice, rîzînd în forul interior: da, e băiat bun, merită un loc, a făcut lucruri, e util cauzei, lăsați-mă să fiu sincer preț de un comentariu de postac pe net.
     
    Sper că oamenii care și-au investit încrederea în așa ceva își vor găsi în final ceea ce caută. Spun asta deși nu mor de atîta respect sau admirație pentru ei.
     

    1.  @Bleen nu l-am agreat niciodata pe omul asta, nici la prima, nici la a doua si nici macar la a n’spea vedere; emana o sfatosenie elevato-plictisitoare din care ar rezulta ca toti sunt prosti, corupti, neizbutiti, numai el e destept, cinstit si priceput, motiv pentru care cei din prima categorie ar fi impotriva lui; pe mine astfel de poliloghii ma enerveaza la culme; aflu acum ca, in realitate e un mic dictator care vrea sa se faca mare, aburind o seama de „gusteri”, si-mi vine sa ma pup in oglinda pentru ca mi-am ascultat bruma de intuitie si n-am pus botu’, in ciuda nenumaratelor ghionturi venite din diverse directii; prefer sa fac in continuare frectie la un picior de lemn decat sa ma uit peste gard la o sindrofie cu circuit inchis; cert e ca, daca se mai itesc alte cateva astfel de „emanatii”, se duce dracu’ orice speranta de a vedea si altceva decat telenovele in reluare…

      1.  @EleninaNicuţ Asta e. Se mai ițesc și țepe. Vina aparține și țepuiților. Trebuie să fim cinstiți și să zicem asta.
         
        Personal, cred că dreapta nu va rămîne feuda lui Blaga, Oltean sau Videanu.  E nevoie însă de timp și răbdare. Nu prea mult timp, nu foarte multă răbdare. 

    2. Cel mai mult respect îl merită cei care stau cu nasu-nfipt în fundul PDL-ului, aşteptînd măsuri de dreapta.  Despre prostit proşti, la coada clasamentului e unul Mihail Neamţu, umăr lîngă umăr cu Mirel Axinte. Fac ceva pe certurile voastre. Teophyle de la Politeia scria aici, pe Blogary,  Mihail Neamţu a publicat tot la voi o grămadă. L-aţi lăsat în curu’ gol pe Mihai, aţi creat aşteptarea şi guşterul a sărit, guşterul fiind chiar Mihai. De fapt, sînteţi jalnici, tinerimea română internaută. Şi aici mă includ şi pe mine, care am pierdut timpul să mă spîrcîi aici, în loc să trag o băşină sănătoasă.  @Bleen

      1.  @para  
         
        Eşti prost. Eşti atît de prost încît mi-e imposibil să te bănuiesc de rea credinţă pentru tot ce zici mai sus. Eşti prost în formă continuată cu circumstanţe agravante. Recidivezi atît de des în prostie încît recidiva a devenit starea ta permanentă. Eşti atît de prost încît nu ştii că nimeni nu poate lăsa un exhibiţionist în curu’ gol. 
         
         
         
         

      2.  @para Nu vreau să spun că ești prost pentru că ar însemna să recunosc că eu însumi cel puțin în trecut am fost unul. Am fremătat și eu cam la fel cînd Stelian Tănase milita pentru în 91 un partid modern și tînăr și în continuare am convingerea că Emil Constantinescu rămîne  – sub rezerva unui succes de durată al lui Băsescu, vizibil doar după încheierea mandatului său – cel mai performant președinte din istoria de pînă acum a României.
        Am încercat să mă emoționez, măcar la modul platonic (așa cum mi s-a întîmplat cu URR), pentru Noua Republică, Remus Cernea ori Nicușor Dan. Problema este că nu am văzut nicio abordare fundamental diferită, nicim care fie să aducă cetățeanu normal, pentru care politicianul este un șef generos și/sau hoț spre modernitate, fie să aibă curajul să exprime clar și răspicat ce înseamnă a fi de dreapta și de ce ar trebui ca românii să vrea o politică de dreapta (așa cum au încercat să facă cu grade diferite de onestitate Rațiu ori Patriciu).
        Sînt la rîndul meu extraordinar de frustrat de faptul că madama nu trece dincolo de statutul unui loc de refulare  pentru băsescieni. Bleen & co. au însă avantajul moral de a nu pretinde că ei au soluția, că ei pot, că – vorba lui Lenin – „un asemenea partid există!”.

        1.  @bilbofil  Uite asta ne deosebește. Am considerat întotdeauna URR o tîmpenie tristă și nu mi-am pus problema s-o votez nici măcar o miime de secundă, De NR nici nu mai vorbesc. Nu m-am emoționat și nici nu m-am scremut să mă emoționez la Remus Cernea sau Nicușor Dan. Nu cred că a scrie înseamnă a te refula. Dacă e așa, atunci hai să dăm toți cu sapa.  Nu cred în partide noi. N-am crezut niciodată.  Și nici n-am votat vreodată aventuri sau partide noi. Și nici nu voi vota. Cît despre competența sau moralitatea oamenilor noi care vor să facă partide noi, eu zic să nu ne căcăm pe noi și să citim cu maximum de atenție unul dintre cele mai bune editoriale despre ultimii 8 ani politici:
           
          http://www.blogary.ro/2012/05/unde-gresesc-reformistii-romani-cel-mai-tare-si-ce-ar-fi-de-facut/

        2.  @Bleen 
          Am spus că, dincolo de o impresie eronată generată de textele lui  Adrian Stanciu – care sugerau o mișcare organizată și articulată în sprijinul unor valori coerente-, care însă nu m-a dus dincolo de statutul de aderent înainte de a deveni Gică Contra, nu am reușit să găsesc vreo atracție la acele entități deși PNȚCD sau PDL minus Băsescu au făcut tot posibilul să îmi piardă votul și ca atare m-au făcut să caut alternative
           
          Nici eu nu cred în șansele unui partid cu totul nou, fără istorie. Ce încredere pot avea în așa ceva? Și nu cred nici în ștersul cu buretele. A șterge cu buretele este echivalent cu făurirea „omului nou”, un exercițiu de prostie îngîmfată. Eroii mei din istoria României sînt junimiștii: unioniști și dinastici (adică adepți responsabili ai continuității), occidentali (reformiști și exigenți) și fideli bipartidismului (refuzînd tentația partidului mic și curat).
           
          „Pe scurt, asa se vad lucrurile dintr-o perspectiva un pic mai detasata, mai putin atinsa de emotia si repulsia inerente momentului: Reformismul romanesc pare sa aiba nevoie acum, mai mult decat de orice, de o doza masiva de realism. Apoi, pasul urmator: un nou lider. Opozitia reformista si dreapta romaneasca au nevoie de un nou lider. Odată stabilit, reconstructia si relansarea pot incepe.” 
           
          La cele de mai sus – pe care după cum bine știi le împărtășesc pe deplin – nu am de adăugat decît că reformismul românesc are nevoie de mai mult de un singur lider. Vremea oștirilor disciplinate de Boci, Blagi și Stolojeni sub comanda unui anti-tătuc de tip Coposu ori Băsescu ar trebui să apună. Ar fi cazul să învățăm noi, ăștia puținii să înlocuim între noi supunerea cu solidaritatea

        3.  @Amelia New 
          – Parteneriatul strategic cu SUA, care a deschis porțile NATO
          – Invitarea româniei în UE
          – Privatizarea pe fond, cu eliminarea găurilor negre SIDEX și parțial a Văii Jiului
          – Asanarea sistemului bancar
          – Evitarea intrării României în incapacitate de plată
          – Cota unică de TVA
          – și, pe bazele de mai sus, Lansarea unei creșteri economice relativ sănătoase în 2000.
           
          Nu sînt atît rezultatul acțiunilor sale din timpul mandatului, ci mai ales al performanței de a fi ținut la un loc în opoziție și a fi adus la putere o coaliție democratică  anti-Iliescu, cu un program coerent măcar pe hîrtie (că în mințile politicienilor…). Altfel, în 1996 am fi putut avea o confruntare electorală între PDSR și PUNR așa cum în 2000 a fost între PDSR și PRM.

      3. @para, este bine că ți-ai dat seama în cele din urmă care este putința ta în materie de activitate politică in viața reală. Altminteri, flatulența e sănătoasă și la îndemâna absolut oricui. Ai mărturisit cândva că l-ai votat pe Cernea și mă întrebam cum devine, acum e limpede. Asta cu „ați creat așteptarea și gușterul a sărit” e numai puțin sub „nu-mi spui tu mie – băi băiatule!” și te recomandă în context pentru un post de vice.

    1. @Ilinca, bine că a fost și ziua aia, altfel rămânea spațiul gol și trebuia să completeze cu diploma de la cercul de balet al Casei Pionierilor.

    2.  @Ilinca Pînă la urmă cariera de ministru a madamei a durat cam tot atît cît au durat și „studiile” ei de la Stanford 🙂

  3. Și dacă x și y, dezamăgiți, nu vor mai susține NR? So what? Are deja 23 000 de semnături, mai strînge încă 3-5000 și se înscrie la trebonal. Și cînd ai partid făcut de fraeri, altfel discuți, te miști mai cu talent pe scena politică. Teoretic. Practic….

  4. hai să calculăm valoarea furtului sub formă de salariu, pentru că aici este vorba de un furt. un profesor universitar „plin” ia vreo 8000 de lei lunar. în unele cazuri, cu funcții, cu tot soiul de bonusuri, s-a ajuns și la 20-25000 de lei.
    deci, un profesor universitar „mărunt” care și-a plagiat doctoratul fură de la buget circa 21.000 de euro anual. cam la atîta se ridică furtul minim pe cap de plagiator furajat.
    nu este licitație mînărită. nu este nici șpagă. e salariu în formă continuată. cam aşa ar trebui să sune în codul penal.

    1.  @nedormitul În afară de furtul de care zici, plagiatul este un pic și infracțiune (chiar infracțiune în formă continuată, care poate mări pedeapsa – vezi art. 36 din codul penal) …. Așa că dacă tot a solicitat Academia, Ponta ar fi trebuit să solicite și procuratura pentru familia Mang…
       
      Uite ce zice legea drepturilor de autor (vezi http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=192):
      Art. 141.  Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care își însușește, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoștința publică o operă sub un alt nume decît acela decis de autor.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *